- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 10 martie 2005
Decizia nr. 1566/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 6637 din 15 aprilie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea deciziei nr. 164.898 din 22 martie 2004 și a hotărârii nr. 4641 din 2 octombrie 2003, emise de pârâtă și pe cale de consecință, obligarea acesteia, la plata drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 630 din 12 mai 2004, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, pentru soluționarea cererii privind anularea deciziei nr. 164.898 din 22 martie 2004, a Casei Județene de Pensii Maramureș.
A disjuns cererea și a declinat în favoarea Tribunalului Maramureș, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul M.G., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, pentru anularea deciziei nr. 164.898 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă. A respins ca tardivă, acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, pentru anularea hotărârii nr. 4641 din 2 octombrie 2003, emisă de pârâtă. În motivarea soluției privind cererea pentru anularea deciziei nr. 4641 din 2 octombrie 2003, s-a reținut că cererea este tardivă, în raport cu data comunicării hotărârii contestate. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.G., susținând că sentința este lipsită de temei legal, întrucât a efectuat stagiul militar în detașament de muncă.
Recursul este nefondat. Art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, prevede că împotriva hotărârilor date de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. În cauză, se reține că împotriva hotărârii nr. 4641 din 2 octombrie 2003, emisă de pârâtă, reclamantul a înregistrat acțiunea, la 15 aprilie 2004, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Se reține, de asemenea, că nici pe fondul cauzei, reclamantul nu a depus dovezi, în sensul că îndeplinește cumulativ cele două condiții prevăzute expres de Legea nr. 309/2002, respectiv că a efectuat armata în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare și că acele detașamente au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. În consecință, întrucât recursul este nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 630 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.