ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1566/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată sub nr. 6637 din 15 aprilie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Maramureș, anularea deciziei nr. 164.898 din 22 martie 2004 și a
hotărârii nr. 4641 din 2 octombrie 2003, emise de pârâtă și pe cale de
consecință, obligarea acesteia, la plata drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 630 din 12
mai 2004, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, pentru
soluționarea cererii privind anularea deciziei nr. 164.898 din 22 martie 2004,
a Casei Județene de Pensii Maramureș. A disjuns cererea și a declinat în favoarea
Tribunalului Maramureș, competența de soluționare a cererii formulate de
reclamantul M.G., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș,
pentru anularea deciziei nr. 164.898 din 22 martie 2004, emisă de pârâtă. A
respins ca tardivă, acțiunea în contencios administrativ, formulată de
reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Maramureș, pentru anularea hotărârii nr. 4641 din 2 octombrie 2003, emisă de
pârâtă.
În motivarea soluției privind
cererea pentru anularea deciziei nr. 4641 din 2 octombrie 2003, s-a reținut că
cererea este tardivă, în raport cu data comunicării hotărârii contestate.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, reclamantul M.G., susținând că sentința este lipsită de temei
legal, întrucât a efectuat stagiul militar în detașament de muncă.
Recursul este nefondat.
Art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002,
privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat
stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada
1950 - 1961, prevede că împotriva hotărârilor date de Casele teritoriale de
pensii și a municipiului București, persoana interesată poate face contestație
la curtea de apel, în termen de 30 de zile, de la comunicarea hotărârii,
potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
În cauză, se reține că împotriva
hotărârii nr. 4641 din 2 octombrie 2003, emisă de pârâtă, reclamantul a
înregistrat acțiunea, la 15 aprilie 2004, cu depășirea termenului prevăzut de
lege.
Se reține, de asemenea, că nici pe
fondul cauzei, reclamantul nu a depus dovezi, în sensul că îndeplinește
cumulativ cele două condiții prevăzute expres de Legea nr. 309/2002, respectiv
că a efectuat armata în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor
unități militare și că acele detașamente au făcut parte din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
În consecință, întrucât recursul
este nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.G.
împotriva sentinței civile nr. 630 din 12 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 10 martie 2005.