ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8830/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 iulie 2004, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ,

sub nr. 9689, reclamantul M.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Maramureș, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea

parțială a hotărârii nr. 801 din 16 ianuarie 2003 și recunoașterea drepturilor

conferite de Legea nr. 309/2002, pentru efectuarea stagiului militar în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru întreaga perioadă: 15 iunie 1956

- 30 iunie 1958.

Prin întâmpinare, pârâta a

precizat că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât a revizuit din oficiu actul

atacat și drept consecință, a acordat reclamantului, drepturile conferite de

lege, pentru întreaga perioadă.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 941, pronunțată la 15

septembrie 2004, a constatat că reclamantul a renunțat la judecarea acțiunii,

reținând în motivarea acesteia, că urmare a revizuirii hotărârii nr. 801 din 16

ianuarie 2003 i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru întreaga perioadă înscrisă în livretul militar, respectiv 15 iunie 1956 -

30 iunie 1958 și care urmau să fie acordate începând cu data de 1 septembrie 2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, care a precizat că nu a renunțat la judecarea

cauzei și că intimata nu i-a acordat drepturile cuvenite.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că hotărârea nr. 801

din 16 ianuarie 2003, prin care i s-a respins reclamantului, cererea de

acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, a fost revizuită pe

parcursul procesului, emițându-se în acest sens, decizia nr. 801 din 13

septembrie 2004, prin care i-au fost recunoscute reclamantului, drepturile

pentru întreaga perioadă solicitată: 15 iunie 1956 - 30 iunie 1958.

În acest context, în mod

justificat instanța a luat act de renunțarea la judecarea cauzei, împrejurare

în care revenirea reclamantului la această declarație nu mai are nici un

fundament.

Faptul că nu s-a și pus încă

în executare decizia revizuită, nu reprezintă un argument pentru reluarea

judecății, de vreme ce drepturile acestuia au fost recunoscute în

integralitate.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă în conformitate cu art.

312 C. proc. civ., recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.V. împotriva încheierii civile nr. 941 din 15 septembrie 2004 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2004.