ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8830/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2004, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, sub nr. 9689, reclamantul M.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, pentru ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea parțială a hotărârii nr. 801 din 16 ianuarie 2003 și recunoașterea drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002, pentru efectuarea stagiului militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru întreaga perioadă: 15 iunie 1956 - 30 iunie 1958. Prin întâmpinare, pârâta a precizat că acțiunea a rămas fără obiect, întrucât a revizuit din oficiu actul atacat și drept consecință, a acordat reclamantului, drepturile conferite de lege, pentru întreaga perioadă.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 941, pronunțată la 15 septembrie 2004, a constatat că reclamantul a renunțat la judecarea acțiunii, reținând în motivarea acesteia, că urmare a revizuirii hotărârii nr. 801 din 16 ianuarie 2003 i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă înscrisă în livretul militar, respectiv 15 iunie 1956 - 30 iunie 1958 și care urmau să fie acordate începând cu data de 1 septembrie 2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, care a precizat că nu a renunțat la judecarea cauzei și că intimata nu i-a acordat drepturile cuvenite. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Rezultă că hotărârea nr. 801 din 16 ianuarie 2003, prin care i s-a respins reclamantului, cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, a fost revizuită pe parcursul procesului, emițându-se în acest sens, decizia nr. 801 din 13 septembrie 2004, prin care i-au fost recunoscute reclamantului, drepturile pentru întreaga perioadă solicitată: 15 iunie 1956 - 30 iunie 1958. În acest context, în mod justificat instanța a luat act de renunțarea la judecarea cauzei, împrejurare în care revenirea reclamantului la această declarație nu mai are nici un fundament. Faptul că nu s-a și pus încă în executare decizia revizuită, nu reprezintă un argument pentru reluarea judecății, de vreme ce drepturile acestuia au fost recunoscute în integralitate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V. împotriva încheierii civile nr. 941 din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.