ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 233 din 30 mai 2002 a condamnat printre alții, pe inculpatul M.Șt. la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut că, în noaptea de 29 martie 2000, împreună cu o altă persoană condamnată în cauză, în loc public și prin amenințare, inculpatul a deposedat pe Cârja Gelu de bani și bunuri în valoare de 3.250.000 lei. Prin decizia penală nr. 581 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului, ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică prin reținerea recidivei postexecutorii.

Recursul este fondat. Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., există recidivă în cazul când, după executarea unei pedepse mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Conform art. 38 alin. (1) lit. a) din același cod, la stabilirea stării de recidivă nu se ținea seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile comise în timpul minorității.

Din fișa de cazier judiciar din dosarul nr. 2295/P/2001, adresa nr. 3138/III/15/2003 din 23 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați privind antecedentele penale și înscrisurile anexate, rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 330 din 11 aprilie 1994 a Judecătoriei Tecuci; nr. 367 din 3 februarie 1997 a Judecătoriei Galați și nr. 1928 din 10 iulie 1997 a Judecătoriei Galați la pedepse între 6 luni și 2 ani și 2 ani și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen. și pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., toate săvârșite în perioada 30 aprilie 1993 – 27 mai 1996. Prin sentința penală nr. 660 din 9 martie 1998 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare au fost contopite pedepsele aplicate prin cele trei sentințe și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare.

S-a constatat că pedeapsa a fost executată în perioada 10 august 1995 – 24 noiembrie 1995 și de la 13 iunie 1996 la 20 august 1998 când a fost liberat condiționat, având un rest de executat de 327 zile închisoare. Ca atare, întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost anterior condamnat sunt săvârșite în timpul minorității, nu pot constitui prim termen al recidivei. Reținând că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită în stare de recidivă, instanțele au făcut o greșită aplicare a legii de natură să influențeze soluția procesului și nu o greșită încadrare juridică. În raport de dispozițiile art. 17 1 introdus în articolul 385 9 alin. (1) prin Legea nr. 146/1996 există caz de casare când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În reglementarea anterioară a recursului prin Legea nr. 45/1993 nu s-a prevăzut un asemenea caz de casare, considerându-se că ar deschide calea casării pentru greșeli neînsemnate în aplicarea legii, erorile grave în drept putând fi înlăturate în temeiul cazurilor prevăzute în art. 385 9 alin. (1), așa cum a intrat în vigoare la 1 iulie 1993. În raport cu noua reglementare prin încadrare juridică trebuie să se înțeleagă numai aplicarea dispozițiilor legale cu privire la infracțiunea propriu zisă; omor sau tentativă la infracțiunea de omor, înșelăciune unică sau infracțiune unică de înșelăciune, etc., adică aplicarea acelor dispoziții ale legii ce caracterizează infracțiunea sub raportul elementelor sale constitutive prevăzute în partea specială a Codului penal sau în legi speciale ori al unor trăsături caracteristice prevăzute în partea generală a codului; cu alte cuvinte, încadrarea juridică înseamnă a aprecia care dintre infracțiunile prevăzute de legea penală o constituie fapta dedusă judecății.

Împrejurările privind săvârșirea faptei sau datele referitoare la persoana infractorului care sunt recidiva, provocarea, minoritatea, ș.a., sunt cauzele generale sau speciale, personale sau reale de agravare sau atenuare a pedepsei ori de aplicare a unor anumite pedepse (cazul minorilor). Așa fiind, recursul în anulare urmează a fi admis pentru cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I-a pct. 7 1 C. proc. pen. și nu așa cum s-a cerut pentru cazul prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I-a pct. 7 C. proc. pen. Cele două hotărâri urmează a fi casate conform art. 414 1 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând va fi înlăturată aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Având în vedere această nouă situație, urmează ca inculpatul să fie condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, existând temeiuri suficiente că scopul pedepsei poate fi atins și inculpatul prevenit de a mai săvârși noi infracțiuni. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, reținerea de la 30 martie 2001 și perioada executată în arest preventiv de la 30 aprilie 2001 la 10 februarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 233 din 30 mai 2002 a Tribunalului Galați și deciziei penale nr. 581 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul M.Șt. Casează hotărârile atacate numai cu privire la reținerea greșită a stării de recidivă. Înlătură dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. a), d) și e) C. pen. și condamnă inculpatul la 5 ani închisoare. Deduce din pedeapsă reținerea din 30 martie 2001 și perioada executată în arest preventiv de la 30 aprilie 2001 la 10 februarie 2004. Onorariul de avocat pentru apărarea asigurată din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.