ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 801/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin sentința

penală nr. 233 din 30 mai 2002 a condamnat printre alții, pe inculpatul M.Șt.

la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, în noaptea de 29

martie 2000, împreună cu o altă persoană condamnată în cauză, în loc public și

prin amenințare, inculpatul a deposedat pe Cârja Gelu de bani și bunuri în

valoare de 3.250.000 lei.

Prin decizia penală nr. 581 din 30

octombrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului, ca

nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, cu motivarea că faptei săvârșite de inculpat i

s-a dat o greșită încadrare juridică prin reținerea recidivei postexecutorii.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 37 lit. b) C. pen.,

există recidivă în cazul când, după executarea unei pedepse mai mare de 6 luni,

după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului

de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din

nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de un an.

Conform art. 38 alin. (1) lit. a)

din același cod, la stabilirea stării de recidivă nu se ținea seama de

hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile comise în timpul

minorității.

Din fișa de cazier judiciar din

dosarul nr. 2295/P/2001, adresa nr. 3138/III/15/2003 din 23 iunie 2003 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați privind antecedentele penale și

înscrisurile anexate, rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentințele

penale nr. 330 din 11 aprilie 1994 a Judecătoriei Tecuci; nr. 367 din 3

februarie 1997 a Judecătoriei Galați și nr. 1928 din 10 iulie 1997 a

Judecătoriei Galați la pedepse între 6 luni și 2 ani și 2 ani și 9 luni

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art.

209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen. și pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., toate săvârșite în perioada 30 aprilie

1993 – 27 mai 1996.

Prin sentința penală nr. 660 din 9

martie 1998 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare au fost contopite

pedepsele aplicate prin cele trei sentințe și i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare.

S-a constatat că pedeapsa a fost

executată în perioada 10 august 1995 – 24 noiembrie 1995 și de la 13 iunie 1996

la 20 august 1998 când a fost liberat condiționat, având un rest de executat de

327 zile închisoare.

Ca atare, întrucât infracțiunile

pentru care inculpatul a fost anterior condamnat sunt săvârșite în timpul

minorității, nu pot constitui prim termen al recidivei.

Reținând că infracțiunea de tâlhărie

a fost săvârșită în stare de recidivă, instanțele au făcut o greșită aplicare a

legii de natură să influențeze soluția procesului și nu o greșită încadrare

juridică.

În raport de dispozițiile art. 17

1

introdus în articolul 385

9

alin. (1) prin Legea nr. 146/1996 există caz

de casare când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o

greșită aplicare a legii.

În reglementarea anterioară a

recursului prin Legea nr. 45/1993 nu s-a prevăzut un asemenea caz de casare,

considerându-se că ar deschide calea casării pentru greșeli neînsemnate în

aplicarea legii, erorile grave în drept putând fi înlăturate în temeiul

cazurilor prevăzute în art. 385

9

alin. (1), așa cum a intrat în

vigoare la 1 iulie 1993.

În raport cu noua reglementare prin încadrare

juridică trebuie să se înțeleagă numai aplicarea dispozițiilor legale cu

privire la infracțiunea propriu zisă; omor sau tentativă la infracțiunea de

omor, înșelăciune unică sau infracțiune unică de înșelăciune, etc., adică

aplicarea acelor dispoziții ale legii ce caracterizează infracțiunea sub

raportul elementelor sale constitutive prevăzute în partea specială a Codului

penal sau în legi speciale ori al unor trăsături caracteristice prevăzute în

partea generală a codului; cu alte cuvinte, încadrarea juridică înseamnă a

aprecia care dintre infracțiunile prevăzute de legea penală o constituie fapta

dedusă judecății.

Împrejurările privind săvârșirea

faptei sau datele referitoare la persoana infractorului care sunt recidiva,

provocarea, minoritatea, ș.a., sunt cauzele generale sau speciale, personale

sau reale de agravare sau atenuare a pedepsei ori de aplicare a unor anumite

pedepse (cazul minorilor).

Așa fiind, recursul în anulare

urmează a fi admis pentru cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea

I-a pct. 7

1

C. proc. pen. și nu așa cum s-a cerut pentru cazul

prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I-a pct. 7 C. proc. pen. Cele două

hotărâri urmează a fi casate conform art. 414

1

alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și rejudecând

va fi înlăturată aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Având în vedere această nouă

situație, urmează ca inculpatul să fie condamnat pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., la

pedeapsa de 5 ani închisoare, existând temeiuri suficiente că scopul pedepsei

poate fi atins și inculpatul prevenit de a mai săvârși noi infracțiuni.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, reținerea de la 30 martie 2001 și perioada

executată în arest preventiv de la 30 aprilie 2001 la 10 februarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 233 din 30 mai 2002 a Tribunalului

Galați și deciziei penale nr. 581 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel

Galați, privind pe inculpatul M.Șt.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la reținerea greșită a stării de recidivă.

Înlătură dispozițiile art. 37 lit.

b) C. pen., la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. a), d) și

e) C. pen. și condamnă inculpatul la 5 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă reținerea din 30

martie 2001 și perioada executată în arest preventiv de la 30 aprilie 2001 la

10 februarie 2004.

Onorariul de avocat pentru apărarea

asigurată din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2004.