ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5186/2007

HOTĂRÂRE
26.06.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5186/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5

septembrie 2006, C.Z. a solicitat instanței, în contradictoriu cu primarul

comunei Sepreuș, județul Arad, ca în temeiul modificărilor aduse Legii nr.

10/2001 prin Legea nr. 247/2005, să oblige pârâtul de a emite o dispoziție

motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în

C.F. 4441 și 4779 Sepreuș, reprezentând sediul Primăriei cu birourile,

magaziile și atelierele aferente.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că, deși notificat, pârâtul a refuzat să-și îndeplinească obligația

prevăzută prin dispozițiile art. 20 alin. (3) și art. 24 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

Printr-un al 2-lea capăt de cerere,

reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii, în

cuantum de 100 lei/zi întârziere, de la rămânerea definitivă a hotărârii și

până la data emiterii deciziei, în temeiul art. 1073 C. civ.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Arad, secția civilă, prin sentința nr. 1501 din 1 noiembrie 2006, a

admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să emită dispoziție motivată privind

restituirea în natură a imobilelor din C.F. 4441 și 4779 Sepreuș, reținând în

esență că deși nemișcătoarele au mai făcut obiectul unei cereri de restituire,

soluționată anterior prin dispoziția nr. 400 din 17 decembrie 2002, dreptul

reclamantului de a reitera cererea a renăscut, urmare modificării art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.

Capătul de cerere vizând plata

daunelor cominatorii, a fost respins cu motivarea că această pretenție nu se

justifică, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada existenței

vreunui prejudiciu.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă care, prin decizia nr. 55 din 7 februarie

2007, în esență cu aceeași motivare, a respins apelul pârâtului.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal, primarul comunei Sepreuș, județul Arad, care, invocând temeiurile

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susține în esență că

instanțele au soluționat litigiul prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale

în materie, în condițiile în care în legătură cu solicitarea de a restitui în

natură imobilele în litigiu, au mai emis anterior o dispoziție motivată care a

și fost atacată în instanță, făcând obiectul unor hotărâri irevocabile.

Totodată, se mai arată, instanțele

au acordat reclamantului, mai mult decât acesta a cerut, în condițiile în care

prin cererea introductivă s-a solicitat doar obligarea pârâtului la emiterea

unei dispoziții motivate de soluționare a cererii de restituire iar instanțele

au impus ca dispoziția să aibă un anumit conținut.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Prin notificarea formulată la 5

februarie 2002, C.Z., a solicitat Prefecturii județului Arad, în temeiul Legii

nr. 10/2001 restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor bănești, în

valoare de 250.000 Euro, pentru imobilele (construcții și teren aferent)

situate în comuna Sepreuș nr.181, județul Arad.

Prin dispoziția nr. 400 din 17

decembrie 2002, emisă de Primarul comunei Sepreuș, cererea a fost respinsă, cu

motivarea că imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât

sunt proprietatea comunei Sepreuș, intrate în patrimoniul acesteia, prin

cumpărare, astfel cum rezultă din mențiunile inserate în C.F. 4441 și 4449

Sepreuș.

Persoana îndreptățită a atacat în

instanță această dispoziție, prin sentința civilă nr. 886 din 15 decembrie 2003

a Tribunalului Arad, contestația fiind admisă în parte, cu consecința

restituirii către reclamant (în calitate de moștenitor al fostului proprietar

C.I.) a parcelelor cu nr. top 375-376/1 și 375-376/4 precum și a construcțiilor

cu destinația de garaj și magazie.

S-a dispus totodată ca biroul de

carte funciară al Judecătoriei Chișineu Criș, să întabuleze dreptul de

proprietate al reclamantului asupra celor două parcele.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Timișoara, secția civilă, care, prin decizia nr. 801 din 29 aprilie

2004, a respins apelurile declarate de primarul comunei Sepreuș și respectiv

Consiliului local Sepreuș, luând act totodată de renunțarea la judecarea

apelului declarat de reclamantul C.Z.

Din cele mai sus expuse reiese că,

în legătură cu solicitarea vizând restituirea în natură a imobilelor în

litigiu, s-a parcurs atât procedura administrativă prealabilă cât și etapa

contencioasă, asupra contestației formulată de cel în cauză pronunțându-se o

hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.

Împrejurarea că Legea nr. 247 din 19

iulie 2005 „privind reforma în domeniile proprietății și justiției” a operat

mai multe modificări și completări Legii nr. 10/2001, nu echivalează cu o

repunere în termenul inițial stabilit pentru formularea notificărilor și nici

nu dă dreptul persoanelor îndreptățite de a reitera cererile de restituire, cu

atât mai mult cu cât, cazul în speță, actul ce marchează finalizarea procedurii

administrative, a fost supus controlului judecătoresc.

Ca atare, în condițiile în care, cel

în cauză, a avut acces liber la justiție, recunoscându-i-se o parte din

pretențiile formulate (soluție cu care s-a declarat de altfel de acord atâta

vreme cât și-a retras apelul formulat împotriva hotărârii dată la fond) nu se

poate susține că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului sau ale Protocolul adițional nr. 1, la care face trimitere

instanța de control judiciar.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite cu consecința casării ambelor hotărâri date în cauză și a respingerii

acțiunii, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de pârâtul

primarul comunei Sepreuș împotriva deciziei civile nr. 55 din 7 februarie 2007

a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 1501 din 1 noiembrie 2006 a Tribunalului Arad, secția

civilă, și, în fond, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5293/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 8031/2006 S.R. a acționat în judecată Primăria Municipiului Arad, solicitând obligarea acesteia să soluționeze printr-o
ÎCCJ 2007-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 307/2006, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâții Primăria comunei Telciu, prin Primar și Primarul comunei Telciu
ÎCCJ 2007-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 981/2007
Asupra recursului civil de față; Din analiza lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 24 februarie 2006, Ș.I. si Ș.M. au solicitat, in temeiul Legii nr. 10/2001 și în contra
ÎCCJ 2006-11-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9223/2006
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 24 februarie 2006, reclamanta R.R. a solicitat instanței să dispună, prin hotărârea
ÎCCJ 2010-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 646/2010
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 870 din 13 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4282/108/2008, Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată de rec
Sursă