ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9223/2006

Asupra

recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad,

la data de 24 februarie 2006, reclamanta R.R. a solicitat instanței să dispună,

prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea Primarului municipiului Arad de a

se pronunța prin dispoziție motivată asupra notificării pe care a adresat-o,

înregistrată la B.E.J. H.P. sub nr. 770/2005, privind restituirea în natură sau

acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. Arad, nr. top

287-288/a/1/IV.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că, urmare a notificării adresate Primarului municipiului Arad, i s-a

comunicat, prin adresa nr. 694 din 31 ianuarie 2006, că notificarea formulată

nu a fost depusă în termenul legal și pârâtul nu s-a pronunțat prin decizie

motivată, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 381 din 29

martie 2006, a admis acțiunea și a obligat pârâta Primăria Arad reprezentată

prin primar să emită dispoziție motivată privind restituirea în natură sau

acordarea de despăgubiri pentru imobil, reținând, în esență, că, pârâta, în loc

să soluționeze notificarea prin decizie motivată, a răspuns reclamantei prin

adresa nr. 46694/2006, contrar dispozițiilor art. 23, art. 24 și art. 25 din

Legea nr. 10/2001, aplicabile în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul

Municipiul Arad prin primar, susținând că, reclamanta nu a respectat procedura

specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, respectiv nu a notificat unitatea

deținătoare a imobilului în condițiile și termenul prevăzut de art. 22 alin.

(1) din lege. Astfel, prima instanță a stabilit greșit că, în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 23, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 10/2001,

întrucât aceste texte sunt incidente notificărilor adresate unităților

deținătoare în termenul de decădere prevăzut de legea specială, ceea ce nu este

cazul în speța de față, unde notificarea a fost formulată tardiv de către

petentă.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 212

din 21 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul, reținând, în motivarea

hotărârii, că, din probatoriul administrat în cauză reiese că, reclamanta a

adresat notificare în baza Legii nr. 10/2001 Primăriei Arad, însă primarul nu a

soluționat-o prin dispoziție motivată, așa încât, în mod legal a fost admisă

contestația.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a

recursului pârâtul, susținând că, hotărârea atacată este nelegală, fiind dată

cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 23, art. 24 și art.

25 din Legea nr. 10/2001, ce nu sunt incidente în speță, deoarece notificarea a

fost adresată tardiv prin intermediul executorului judecătoresc H.P., la data

de 29 noiembrie 2005, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 22

alin. (4) și (5) din legea specială.

Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

republicată, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la

intrarea în vigoare a legii, unitatea deținătoare privind restituirea

imobilului.

Ulterior, termenul de depunere a notificărilor a fost

succesiv prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, acesta

expirând la data de 14 februarie 2002.

De asemenea, alin. (4) al art. 22 din lege prevede

că, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități a

respectării termenului prevăzut la alin. (1), iar alin. (5) dispune că,

nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage

pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau

prin echivalent pentru imobil.

Or, în speță, reclamanta R.R. a înregistrat

notificarea la data de 29 noiembrie 2005, depășind cu mai mult de 3 ani

termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, este întemeiată critica recurentului-pârât

privind tardivitatea depunerii notificării de către petentă.

Este de reținut și faptul că, reclamanta nu poate

invoca ca temei de drept al depunerii notificării, dispozițiile Legii nr.

247/2005, întrucât prin această lege nu au fost repuse în termen persoanele

îndreptățite, cu privire la depunerea notificărilor, menținându-se termenul

statuat inițial prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederi ce au

fost preluate de art. 22 alin. (1) din lege, după modificare și republicare.

Pe de altă parte, răspunsul dat de Primăria Arad prin

adresa nr. 46694 din 31 ianuarie 2006 reprezintă răspuns la notificarea

petentei, chiar dacă acesta nu a fost intitulat „dispoziție” sau „decizie”.

Aceasta, deoarece adresa menționată conține neechivoc refuzul motivat de

restituire a imobilului, formulat de unitatea deținătoare, pe considerentul că,

notificarea a fost depusă tardiv, situație în care își găsesc aplicarea

prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Așadar, adresa emisă ca răspuns la notificare

constituie chiar dispoziția prevăzută de lege, prin aceasta, cerințele

prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, invocate de

reclamantă, apărând ca îndeplinite.

Că este așa, o dovedește chiar cererea de chemare în

judecată pe care reclamanta a intitulat-o „contestație întemeiată pe

prevederile Legii nr. 10/2001, completată și modificată prin Legea nr.

247/2005”, ce a fost introdusă înlăuntrul termenului de 30 de zile de la data

comunicării răspunsului la notificare, respectiv a adresei nr. 46694/2006, după

cum susține chiar petenta prin răspunsul la întâmpinare, aflat la fila 15 din

dosarul instanței de fond : „eu am formulat contestația la 24 februarie

2006, în condițiile în care adresa de răspuns mi-a fost comunicată la data de

06 februarie 2006; este evident, deci, că dreptul de a formula contestație nu

este prescris, când el ia naștere doar în momentul comunicării actului atacat.”

Față de cele ce preced, recursul declarat de pârât

este fondat, urmând a fi admis, iar, pe fond, va fi respinsă acțiunea

reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad

prin primar împotriva deciziei nr. 212 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtului

împotriva sentinței civile nr. 381 din 29 martie 2006 a Tribunalului Arad, pe

care o schimbă în tot și respinge acțiunea reclamantei R.R.ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie

2006.