ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9223/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, la data de 24 februarie 2006, reclamanta R.R. a solicitat instanței să dispună, prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea Primarului municipiului Arad de a se pronunța prin dispoziție motivată asupra notificării pe care a adresat-o, înregistrată la B.E.J. H.P. sub nr. 770/2005, privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. Arad, nr. top 287-288/a/1/IV. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare a notificării adresate Primarului municipiului Arad, i s-a comunicat, prin adresa nr. 694 din 31 ianuarie 2006, că notificarea formulată nu a fost depusă în termenul legal și pârâtul nu s-a pronunțat prin decizie motivată, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Tribunalul Arad, prin sentința civilă nr. 381 din 29 martie 2006, a admis acțiunea și a obligat pârâta Primăria Arad reprezentată prin primar să emită dispoziție motivată privind restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobil, reținând, în esență, că, pârâta, în loc să soluționeze notificarea prin decizie motivată, a răspuns reclamantei prin adresa nr. 46694/2006, contrar dispozițiilor art. 23, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, aplicabile în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Arad prin primar, susținând că, reclamanta nu a respectat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, respectiv nu a notificat unitatea deținătoare a imobilului în condițiile și termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din lege.

Astfel, prima instanță a stabilit greșit că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 23, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, întrucât aceste texte sunt incidente notificărilor adresate unităților deținătoare în termenul de decădere prevăzut de legea specială, ceea ce nu este cazul în speța de față, unde notificarea a fost formulată tardiv de către petentă. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 212 din 21 iunie 2006, a respins ca nefondat apelul, reținând, în motivarea hotărârii, că, din probatoriul administrat în cauză reiese că, reclamanta a adresat notificare în baza Legii nr. 10/2001 Primăriei Arad, însă primarul nu a soluționat-o prin dispoziție motivată, așa încât, în mod legal a fost admisă contestația.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâtul, susținând că, hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 23, art. 24 și art. 25 din Legea nr. 10/2001, ce nu sunt incidente în speță, deoarece notificarea a fost adresată tardiv prin intermediul executorului judecătoresc H.P., la data de 29 noiembrie 2005, situație în care sunt aplicabile prevederile art. 22 alin. (4) și (5) din legea specială. Recursul este fondat pentru considerentele ce succed. Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, unitatea deținătoare privind restituirea imobilului.

Ulterior, termenul de depunere a notificărilor a fost succesiv prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, acesta expirând la data de 14 februarie 2002. De asemenea, alin. (4) al art. 22 din lege prevede că, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități a respectării termenului prevăzut la alin. (1), iar alin. (5) dispune că, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobil. Or, în speță, reclamanta R.R. a înregistrat notificarea la data de 29 noiembrie 2005, depășind cu mai mult de 3 ani termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, este întemeiată critica recurentului-pârât privind tardivitatea depunerii notificării de către petentă. Este de reținut și faptul că, reclamanta nu poate invoca ca temei de drept al depunerii notificării, dispozițiile Legii nr. 247/2005, întrucât prin această lege nu au fost repuse în termen persoanele îndreptățite, cu privire la depunerea notificărilor, menținându-se termenul statuat inițial prin art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederi ce au fost preluate de art. 22 alin. (1) din lege, după modificare și republicare. Pe de altă parte, răspunsul dat de Primăria Arad prin adresa nr. 46694 din 31 ianuarie 2006 reprezintă răspuns la notificarea petentei, chiar dacă acesta nu a fost intitulat „dispoziție” sau „decizie”.

Aceasta, deoarece adresa menționată conține neechivoc refuzul motivat de restituire a imobilului, formulat de unitatea deținătoare, pe considerentul că, notificarea a fost depusă tardiv, situație în care își găsesc aplicarea prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Așadar, adresa emisă ca răspuns la notificare constituie chiar dispoziția prevăzută de lege, prin aceasta, cerințele prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, invocate de reclamantă, apărând ca îndeplinite.

Că este așa, o dovedește chiar cererea de chemare în judecată pe care reclamanta a intitulat-o „contestație întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005”, ce a fost introdusă înlăuntrul termenului de 30 de zile de la data comunicării răspunsului la notificare, respectiv a adresei nr. 46694/2006, după cum susține chiar petenta prin răspunsul la întâmpinare, aflat la fila 15 din dosarul instanței de fond : „eu am formulat contestația la 24 februarie 2006, în condițiile în care adresa de răspuns mi-a fost comunicată la data de 06 februarie 2006; este evident, deci, că dreptul de a formula contestație nu este prescris, când el ia naștere doar în momentul comunicării actului atacat.” Față de cele ce preced, recursul declarat de pârât este fondat, urmând a fi admis, iar, pe fond, va fi respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad prin primar împotriva deciziei nr. 212 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 381 din 29 martie 2006 a Tribunalului Arad, pe care o schimbă în tot și respinge acțiunea reclamantei R.R.ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2006.