ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1163 din 10 octombrie
2005, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta
M.M. și a modificat dispoziția nr. 122 din 1 februarie 2005 emisă de Primăria
Arad în sensul că a obligat pârâta „la 546.209,96 lei RON, cu titlu de
despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. nr. 34.559 Arad, în baza Legii nr.
10/2001" și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
pârâtului Primarul Municipiului Arad față de care a respins acțiunea.
În motivarea sentinței instanța a
reținut că se impune majorarea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de
măsuri reparatorii reclamantei
pentru
imobilul înscris în C.F. 246 nr.top. 305, preluat de stat prin naționalizare în
baza Decretului nr. 92/1950, de la suma de 1.581.172 lei, astfel cum s-a
stabilit prin dispoziția nr. 122/2005, la suma de 546.209,96 lei RON, conform
concluziilor expertizei efectuată în cauză.
Împotriva
sentinței a declarat apel Primarul Municipiului Arad susținând,
printre altele, că tribunalul „nu putea obliga unitatea deținătoare la
plata despăgubirilor, ci putea cel mult să dispună majorarea cuantumului
despăgubirilor, în raport cu noile dispoziții ale Legii nr. 10/2001, astfel cum
au fost modificate prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005".
Prin decizia civilă nr. 22 din 25
ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat
de pârâtul menționat.
Referitor la criticile formulate de pârât,
curtea a constatat că „apelul pârâtului are mai degrabă caracterul unei
contestări cu privire la modalitatea de executare a hotărârii instanței, însă
această problemă de executare revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea și
Plata Despăgubirilor, aceste dispoziții intrând însă în vigoare ulterior
pronunțării sentinței".
Totodată, curtea a constatat că suma datorată
reclamantei cu titlu de despăgubiri a fost stabilită corect la 546.208,96 RON,
„urmând ca această sentință să fie pusă în executare potrivit metodologiei
prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată în 2005 și modificată prin O.U.G.
nr. 209/2005".
La cererea reclamantei-creditoare, executorul
judecătoresc P.V. a început executarea silită, sens în care a emis, în dosarul
execuțional nr. 23/2007, somația din 9 martie 2007 prin care a solicitat
debitoarei Primăria Municipiului Arad să achite suma de 559.026,24 lei (546.208,96
lei, despăgubiri, 10,5 lei, taxă judiciară și 12.806,78 lei, onorariu expert),
în termen de o zi de la data primirii somației.
Prin contestația înregistrată la 23
martie 2007, Primarul și Primăria Municipiului Arad au contestat executarea
silită a sumei de 559.026,24 RON, solicitând instanței să dispună „încetarea
executării și lămurirea titlului executoriu în sensul celor dispuse prin
decizia civilă nr. 22 din 25 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara în dosarul nr. 63/C/2006".
În drept, debitorii și-au întemeiat
contestația pe art. 399-404 C. proc. civ.
În motivarea
contestației, referitor la dispozitivul sentinței invocată drept
titlu executoriu, s-a susținut că întrucât acesta nu era redactat în
termeni clari cât privește modalitatea de plată a despăgubirilor, a fost
apelat, iar prin decizia civilă nr. 22/2006 Curtea de Apel Timișoara l-a
explicitat în sensul că despăgubirea acordată creditoarei urmează să fie pusă
în executare potrivit metodologiei prevăzută de Legea nr. 10/2001, competența
în acest sens revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea și Plata
Despăgubirilor și nu Primăriei Municipiului Arad.
Prin
întâmpinare, intimata creditoare M.M. a invocat excepția
lipsei
calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Arad justificat de faptul
că nu a fost parte în litigiul finalizat prin pronunțarea hotărârii
judecătorești care constituie titlu executoriu.
Totodată, intimata a susținut că pe
calea contestației la executare nu se pot discuta probleme de fond ale
pricinii, cum este cea invocată de reclamanții-debitori și că este îndreptățită
să ceară plata sumei de 546.208,96 lei de la Primăria Municipiului Arad,
obiectul controlului judiciar
exercitat
asupra sentinței invocată drept titlu executoriu reprezentându-l „modul de stabilire
și cuantumul despăgubirilor" care i-au fost acordate.
Prin sentința
civilă nr. 502 din 17 aprilie 2007, Tribunalul Arad a respins
contestația la executare formulată de contestatorii Primarul și
Primăria Municipiului Arad.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că
„modalitatea concretă de executare a obligației de despăgubiri" stabilită
în sarcina Primăriei Municipiului Arad a făcut obiect al controlului judiciar
iar instanța de apel s-a pronunțat „în mod ritos asupra acestei chestiuni, astfel
că orice lămurire suplimentară devine inutilă".
Tribunalul a reținut și că pe calea
contestației la executare nu se pot aduce lămuriri suplimentare „asupra unei
probleme juridice deja tranșate în termeni inechivoci", întrucât s-ar
încălca puterea lucrului judecat, prevăzută de art. 166 C. proc. civ. și art.
1201 C. civ., autoritate care derivă din dispozitivul unei hotărâri
judecătorești, astfel cum a fost lămurit prin considerente.
Totodată, tribunalul a reținut că este dată
lipsa calității procesuale active a Primarului Municipiului Arad, întrucât
titlul executoriu nu-i poate fi opus, iar referitor la împrejurarea că Primăria
Municipiului Arad nu are personalitate juridică și buget propriu, a apreciat că
aceasta constituie o
apărare de fond
împotriva titlului executoriu, inadmisibilă pe calea contestației
la
executare.
Prin decizia civilă nr. 363 A din 20
august 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat
de debitorii Primarul și Primăria Municipiului Arad.
În motivarea deciziei instanța a
reținut, pe de o parte, că legalitatea unei hotărâri judecătorești rămasă
definitivă și irevocabilă, nu poate fi pusă în discuție pe calea contestației
la executare iar, pe de altă parte, că dispozitivul titlului executoriu „este
precis determinat", „ acesta constând în obligarea Primăriei Arad la plata
sumei de 546.208,96 lei RON".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
contestatorul Primarul Municipiului Arad, invocând nelegalitatea hotărârii
recurate.
În motivarea
recursului, contestatorul reiterează considerentele pentru
care dispoziția pe care a emis-o în favoarea intimatei în procedura
Legii nr. 10/2001, anume dispoziția nr. 122 din 1 februarie 2005 a Primarului
Municipiului Arad, astfel cum a fost modificată prin sentința judecătorească
invocată de intimată a fi titlu executoriu, nu poate fi pusă în executare
silită împotriva sa, pe calea dreptului comun.
Recurentul susține, în esență, că fiind vorba
de o dispoziție și, respectiv, de o hotărâre judecătorească date în procedura
Legii nr. 10/2001, lege specială și derogatorie de la dreptul comun, măsurile
reparatorii pot fi acordate intimatei creditoare doar de Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D) București, competentă să emită să
emită în favoarea acesteia titlul de despăgubiri care poate fi pus în executare
silită, aspect lămurit și prin considerentele deciziei civile nr. 22/2006 a
Curții de Apel Timișoara.
Recurentul
învederează și faptul că prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu
se instituie în sarcina unităților deținătoare ale imobilelor care cad
în sfera sa de aplicare, categorie în care se încadrează, obligația de a plăti
sume de bani persoanelor îndreptățite, învederează faptul că dosarul cuprinzând
propunerea de acordare de despăgubiri intimatei a
fost deja înaintat C.C.S.D București, obligație care îi revenea, și reiterează
apărarea în sensul că, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăriile nu
au personalitate juridică și buget propriu, acestea fiind simple structuri
funcționale care nu pot fi executate silit.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că
este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc.
civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de
executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin
executare.
Potrivit art. 400 C. proc. civ. contestația se
introduce la instanța de executare iar, potrivit alin. (2), contestația se
introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută când este
necesară lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executării.
În speță, prin contestația formulată la data de
23 martie 2007, Primarul și Primăria Municipiului Arad au contestat somația
emisă de executorul judecătoresc împotriva Primăriei Municipiului Arad și prin
care aceasta era somată să se plătească intimatei suma de 559.026,24 RON,
contestatorii solicitând admiterea contestației și, în principal, „încetarea
executării silite", motivat de faptul că nu îi incumbă a asemenea
obligație de plată.
O asemenea
contestație, care vizează legalitatea actelor de executare,
categorie din care face parte somația, este o contestație la executarea
propriu-zisă și nu o contestație la titlu, cum greșit au calificat-o instanțele
de fond.
În justificarea caracterului neexecutoriu al
hotărârii judecătorești
invocată de
creditoare pe cale dreptului comun, contestatorii au invocat, într-o
manieră
confuză, și împrejurarea că dispozitivul acesteia (anume, al sentinței
civile nr. 1132/2005 a Tribunalului Arad) a fost
lămurit sub aspectul modalității
de executare prin considerentele
deciziei nr. 22/2006 a Curții de Apel Timișoara.
Or, acest aspect constituia o apărare și nu era
de natură să schimbe
caracterul
contestației dedusă judecății, anume să justifice calificarea acestea
ca
fiind o contestație prin care se cere lămurirea titlului, atâta timp cât
contestatorii solicitau anularea somației și încetarea executării silite
pornită împotriva patrimoniului Municipiului Timișoara, aspect în raport de
care justificau un interes imediat și actual.
De
altminteri, împrejurarea că dispozitivul sentinței pusă în executare a
fost deja lămurit de instanța de apel, situație în care nu mai poate fi
lămurit și pe calea contestației la executare, a fost și argumentul reținut de
prima instanță în justificarea soluției pronunțată, fără însă ca solicitarea
contestatorilor îndreptată împotriva somației comunicată de executorul
judecătoresc să primească vreo rezolvare, astfel cum se solicita, în mod
expres, prin contestația dedusă judecății.
Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., Înalta Curte urmează a admite recursul și, constatând că a fost dedusă
judecății o contestație la executarea propriu-zisă și nu la titlu, urmează a
casa hotărârile date de instanțele de fond.
Cum, contestația îndreptată împotriva actelor
de executare este dată, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în
competența instanței de
executare,
care, în cauza dedusă judecății, este Judecătoria Arad, dosarul
urmează a fi trimis spre competentă soluționare
acestei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte a reținut
și că în speță nu este dat un caz de recurs declarat
omisso medio
de
către Primarul Municipiului Arad, justificat de împrejurarea că apelul a fost
declarat de Primăria Municipiului Arad.
Referitor la acest aspect, este de
observat că primarii nu stau în justiție în nume propriu ci, conform art. 21
alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, ei acționează
în reprezentarea persoanelor juridice de drept public care, conform art.20 din lege,
sunt: comunele, orașele, municipiile.
Totodată, este de menționat că termenul de
„primărie" desemnează în accepțiunea legii arătate doar structura
funcțională în care își desfășoară activitatea primarul, vice-primarul,
secretarul unității administrative și aparatul de specialitate (art. 77 din
Legea nr. 215/2001).
Acest termen, de primărie, este însă folosit,
în accepțiunea comună, pentru a desemna însăși persoana juridică condusă de
primar, și cu această accepțiune este folosit și de legiuitor în reglementarea
instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 [de ex. art. 28 alin. (2) „în
termen de 30 de zile primăria notificată este obligată..."],
Ca atare,
recurentul Primarul Municipiul Timișoara acționează în justiție
în numele persoanei juridice de drept public, care, în accepțiunea
legii administrației locale este Municipiul Timișoara sau, în accepțiunea
comună
ori a altor acte normative este
Primăria Municipiul Timișoara.
De asemenea, Înalta Curte nu a primit nici
solicitarea intimatei de a se consta că recursul a rămas fără obiect, dat fiind
că, pe de o parte, obiectul recursului îl constituie hotărârea dată de instanța
de apel și nu plata unui debit iar, pe de altă parte, chestiunea referitoare la
plata debitului pe calea executării silite, urmează a face obiectul controlului
instanței de executare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul
Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 363/A din 20 august 2007 a Curții de
Apel Timișoara, secția civilă.
Casează decizia
atacată, precum și sentința civilă nr. 502 din 17 aprilie
2007
a Tribunalului Arad și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă
instanță, la Judecătoria Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20
februarie 2008.