ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1114/2008

Asupra recursului de față, constată: Prin sentința civilă nr. 1163 din 10 octombrie 2005, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.M. și a modificat dispoziția nr. 122 din 1 februarie 2005 emisă de Primăria Arad în sensul că a obligat pârâta „la 546.209,96 lei RON, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F. nr. 34.559 Arad, în baza Legii nr. 10/2001" și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Arad față de care a respins acțiunea. În motivarea sentinței instanța a reținut că se impune majorarea cuantumului despăgubirii acordate cu titlu de măsuri reparatorii reclamantei pentru imobilul înscris în C.F.

246 nr.top. 305, preluat de stat prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, de la suma de 1.581.172 lei, astfel cum s-a stabilit prin dispoziția nr. 122/2005, la suma de 546.209,96 lei RON, conform concluziilor expertizei efectuată în cauză. Împotriva sentinței a declarat apel Primarul Municipiului Arad susținând, printre altele, că tribunalul „nu putea obliga unitatea deținătoare la plata despăgubirilor, ci putea cel mult să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor, în raport cu noile dispoziții ale Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005". Prin decizia civilă nr. 22 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul menționat.

Referitor la criticile formulate de pârât, curtea a constatat că „apelul pârâtului are mai degrabă caracterul unei contestări cu privire la modalitatea de executare a hotărârii instanței, însă această problemă de executare revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea și Plata Despăgubirilor, aceste dispoziții intrând însă în vigoare ulterior pronunțării sentinței". Totodată, curtea a constatat că suma datorată reclamantei cu titlu de despăgubiri a fost stabilită corect la 546.208,96 RON, „urmând ca această sentință să fie pusă în executare potrivit metodologiei prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată în 2005 și modificată prin O.U.G. nr. 209/2005". La cererea reclamantei-creditoare, executorul judecătoresc P.V.

a început executarea silită, sens în care a emis, în dosarul execuțional nr. 23/2007, somația din 9 martie 2007 prin care a solicitat debitoarei Primăria Municipiului Arad să achite suma de 559.026,24 lei (546.208,96 lei, despăgubiri, 10,5 lei, taxă judiciară și 12.806,78 lei, onorariu expert), în termen de o zi de la data primirii somației. Prin contestația înregistrată la 23 martie 2007, Primarul și Primăria Municipiului Arad au contestat executarea silită a sumei de 559.026,24 RON, solicitând instanței să dispună „încetarea executării și lămurirea titlului executoriu în sensul celor dispuse prin decizia civilă nr. 22 din 25 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 63/C/2006". În drept, debitorii și-au întemeiat contestația pe art. 399-404 C. proc.

civ. În motivarea contestației, referitor la dispozitivul sentinței invocată drept titlu executoriu, s-a susținut că întrucât acesta nu era redactat în termeni clari cât privește modalitatea de plată a despăgubirilor, a fost apelat, iar prin decizia civilă nr. 22/2006 Curtea de Apel Timișoara l-a explicitat în sensul că despăgubirea acordată creditoarei urmează să fie pusă în executare potrivit metodologiei prevăzută de Legea nr. 10/2001, competența în acest sens revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea și Plata Despăgubirilor și nu Primăriei Municipiului Arad. Prin întâmpinare, intimata creditoare M.M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Arad justificat de faptul că nu a fost parte în litigiul finalizat prin pronunțarea hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu.

Totodată, intimata a susținut că pe calea contestației la executare nu se pot discuta probleme de fond ale pricinii, cum este cea invocată de reclamanții-debitori și că este îndreptățită să ceară plata sumei de 546.208,96 lei de la Primăria Municipiului Arad, obiectul controlului judiciar exercitat asupra sentinței invocată drept titlu executoriu reprezentându-l „modul de stabilire și cuantumul despăgubirilor" care i-au fost acordate. Prin sentința civilă nr. 502 din 17 aprilie 2007, Tribunalul Arad a respins contestația la executare formulată de contestatorii Primarul și Primăria Municipiului Arad.

În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că „modalitatea concretă de executare a obligației de despăgubiri" stabilită în sarcina Primăriei Municipiului Arad a făcut obiect al controlului judiciar iar instanța de apel s-a pronunțat „în mod ritos asupra acestei chestiuni, astfel că orice lămurire suplimentară devine inutilă". Tribunalul a reținut și că pe calea contestației la executare nu se pot aduce lămuriri suplimentare „asupra unei probleme juridice deja tranșate în termeni inechivoci", întrucât s-ar încălca puterea lucrului judecat, prevăzută de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., autoritate care derivă din dispozitivul unei hotărâri judecătorești, astfel cum a fost lămurit prin considerente.

Totodată, tribunalul a reținut că este dată lipsa calității procesuale active a Primarului Municipiului Arad, întrucât titlul executoriu nu-i poate fi opus, iar referitor la împrejurarea că Primăria Municipiului Arad nu are personalitate juridică și buget propriu, a apreciat că aceasta constituie o apărare de fond împotriva titlului executoriu, inadmisibilă pe calea contestației la executare. Prin decizia civilă nr. 363 A din 20 august 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de debitorii Primarul și Primăria Municipiului Arad.

În motivarea deciziei instanța a reținut, pe de o parte, că legalitatea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă, nu poate fi pusă în discuție pe calea contestației la executare iar, pe de altă parte, că dispozitivul titlului executoriu „este precis determinat", „ acesta constând în obligarea Primăriei Arad la plata sumei de 546.208,96 lei RON". Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul Primarul Municipiului Arad, invocând nelegalitatea hotărârii recurate. În motivarea recursului, contestatorul reiterează considerentele pentru care dispoziția pe care a emis-o în favoarea intimatei în procedura Legii nr. 10/2001, anume dispoziția nr. 122 din 1 februarie 2005 a Primarului Municipiului Arad, astfel cum a fost modificată prin sentința judecătorească invocată de intimată a fi titlu executoriu, nu poate fi pusă în executare silită împotriva sa, pe calea dreptului comun.

Recurentul susține, în esență, că fiind vorba de o dispoziție și, respectiv, de o hotărâre judecătorească date în procedura Legii nr. 10/2001, lege specială și derogatorie de la dreptul comun, măsurile reparatorii pot fi acordate intimatei creditoare doar de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D) București, competentă să emită să emită în favoarea acesteia titlul de despăgubiri care poate fi pus în executare silită, aspect lămurit și prin considerentele deciziei civile nr. 22/2006 a Curții de Apel Timișoara.

Recurentul învederează și faptul că prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu se instituie în sarcina unităților deținătoare ale imobilelor care cad în sfera sa de aplicare, categorie în care se încadrează, obligația de a plăti sume de bani persoanelor îndreptățite, învederează faptul că dosarul cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri intimatei a fost deja înaintat C.C.S.D București, obligație care îi revenea, și reiterează apărarea în sensul că, potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primăriile nu au personalitate juridică și buget propriu, acestea fiind simple structuri funcționale care nu pot fi executate silit. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 399 alin. (1) C. proc.

civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Potrivit art. 400 C. proc. civ. contestația se introduce la instanța de executare iar, potrivit alin. (2), contestația se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută când este necesară lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executării. În speță, prin contestația formulată la data de 23 martie 2007, Primarul și Primăria Municipiului Arad au contestat somația emisă de executorul judecătoresc împotriva Primăriei Municipiului Arad și prin care aceasta era somată să se plătească intimatei suma de 559.026,24 RON, contestatorii solicitând admiterea contestației și, în principal, „încetarea executării silite", motivat de faptul că nu îi incumbă a asemenea obligație de plată.

O asemenea contestație, care vizează legalitatea actelor de executare, categorie din care face parte somația, este o contestație la executarea propriu-zisă și nu o contestație la titlu, cum greșit au calificat-o instanțele de fond. În justificarea caracterului neexecutoriu al hotărârii judecătorești invocată de creditoare pe cale dreptului comun, contestatorii au invocat, într-o manieră confuză, și împrejurarea că dispozitivul acesteia (anume, al sentinței civile nr. 1132/2005 a Tribunalului Arad) a fost lămurit sub aspectul modalității de executare prin considerentele deciziei nr. 22/2006 a Curții de Apel Timișoara.

Or, acest aspect constituia o apărare și nu era de natură să schimbe caracterul contestației dedusă judecății, anume să justifice calificarea acestea ca fiind o contestație prin care se cere lămurirea titlului, atâta timp cât contestatorii solicitau anularea somației și încetarea executării silite pornită împotriva patrimoniului Municipiului Timișoara, aspect în raport de care justificau un interes imediat și actual. De altminteri, împrejurarea că dispozitivul sentinței pusă în executare a fost deja lămurit de instanța de apel, situație în care nu mai poate fi lămurit și pe calea contestației la executare, a fost și argumentul reținut de prima instanță în justificarea soluției pronunțată, fără însă ca solicitarea contestatorilor îndreptată împotriva somației comunicată de executorul judecătoresc să primească vreo rezolvare, astfel cum se solicita, în mod expres, prin contestația dedusă judecății.

Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul și, constatând că a fost dedusă judecății o contestație la executarea propriu-zisă și nu la titlu, urmează a casa hotărârile date de instanțele de fond. Cum, contestația îndreptată împotriva actelor de executare este dată, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în competența instanței de executare, care, în cauza dedusă judecății, este Judecătoria Arad, dosarul urmează a fi trimis spre competentă soluționare acestei instanțe. Pentru a hotărî astfel, înalta Curte a reținut și că în speță nu este dat un caz de recurs declarat omisso medio de către Primarul Municipiului Arad, justificat de împrejurarea că apelul a fost declarat de Primăria Municipiului Arad.

Referitor la acest aspect, este de observat că primarii nu stau în justiție în nume propriu ci, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, ei acționează în reprezentarea persoanelor juridice de drept public care, conform art.20 din lege, sunt: comunele, orașele, municipiile. Totodată, este de menționat că termenul de „primărie" desemnează în accepțiunea legii arătate doar structura funcțională în care își desfășoară activitatea primarul, vice-primarul, secretarul unității administrative și aparatul de specialitate (art. 77 din Legea nr. 215/2001). Acest termen, de primărie, este însă folosit, în accepțiunea comună, pentru a desemna însăși persoana juridică condusă de primar, și cu această accepțiune este folosit și de legiuitor în reglementarea instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 [de ex.

art. 28 alin. (2) „în termen de 30 de zile primăria notificată este obligată..."], Ca atare, recurentul Primarul Municipiul Timișoara acționează în justiție în numele persoanei juridice de drept public, care, în accepțiunea legii administrației locale este Municipiul Timișoara sau, în accepțiunea comună ori a altor acte normative este Primăria Municipiul Timișoara. De asemenea, Înalta Curte nu a primit nici solicitarea intimatei de a se consta că recursul a rămas fără obiect, dat fiind că, pe de o parte, obiectul recursului îl constituie hotărârea dată de instanța de apel și nu plata unui debit iar, pe de altă parte, chestiunea referitoare la plata debitului pe calea executării silite, urmează a face obiectul controlului instanței de executare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 363/A din 20 august 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 502 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Arad și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la Judecătoria Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.