ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4540/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 44 din 27 ianuarie 2010 a admis

acțiunea formulată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român,

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a obligat pârâtul să analizeze

Dosarul nr. 27970/CC, cu consecința numirii unui evaluator și a emiterii deciziei

reprezentând titlu de despăgubiri în favoarea reclamantului și a luat act că nu

s-au solicitat cheltuieli de judecată.

În acest sens, instanța

a reținut că, prin acțiunea formulată reclamantul în calitate de moștenitor al lui

B.I. a solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubiri, în baza dispoziției nr. 1364 din 17 iulie 2006, emisă de Primăria Municipiului

Arad, conform Legii nr. 10/2001, prin care i s-au acordat măsuri reparatorii în

echivalent, pentru cota de 9/44 din imobilul situat în Arad, strada C., județul

Arad, iar față de împrejurarea că în intervalul iulie 2006–02 noiembrie 2009, nu

a primit nici un răspuns, s-a adresat instanței de judecată.

A mai reținut instanța

că, deși avea obligația, conform art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005,

să procedeze la analizarea dosarului sub aspectul legalității respingerii cererii

de restituire în natură, autoritatea pârâtă nu s-a pronunțat și nici nu a oferit

o justificare pentru întârzierea de peste 3 ani în emiterea unui răspuns, până la

data de 18 noiembrie 2009, după chemarea sa în judecată, când a susținut că dispoziția

nr. 1364 din 17 iulie 2006, emisă de Primăria Arad este nelegală și a restituit-o

în vederea reanalizării cererii reclamantului.

În acest context, instanța

a apreciat, în condițiile în care dispoziția care constituie titlu executor, nu

a fost contestată, deși atât dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

cât și cele ale art. 11 Legea nr. 554/2004, prevăd această posibilitate, o reevaluare

a constatărilor reținute prin dispoziția respectivă, făcută la momentul judecării

pricinii având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea titlului executor de despăgubiri,

aduce atingere principiului legalității actului administrativ și însăși principiului

securității juridice, iar în condițiile în care nu s-a solicitat, în justiție, anularea

actului administrativ, nici nu se poate vorbi de o revocare a acestuia.

În sfârșit instanța a

mai reținut că în condițiile în care legea impunea un termen de 60 de zile, de la

data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, pentru preluarea către pârâtă a dispozițiilor

privind acordarea de măsuri reparatorii, pe de o parte, iar pe de altă parte dreptul

la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și de art. 21 alin. (3) din Constituția României, implică și o durată rezonabilă

a soluționării litigiului, în care este inclusă și durata procedurii administrative,

pârâta avea obligația să respecte aceste dispoziții și să emită într-un termen rezonabil

actul solicitat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În cadrul recursului declarat

s-a invocat de recurentul-pârât excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 1364

din 17 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Arad, prin care s-au propus măsuri

reparatorii în favoarea autorului reclamantului–intimat pentru cota de 9/44 din

imobilul situat în Municipiului Arad strada C., în baza art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Se arată în cadrul acestui

motiv de recurs că dispoziția nr. 1364 din 17 iulie 2006 este nelegală în raport

de actele de proprietate și de situația juridică solicitându-se suspendarea prezentului

recurs și sesizarea instanței competente pentru soluționarea excepției de nelegalitate

conform dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Al doilea motiv de recurs

invocat privește greșita aplicare a legii respectiv a dispozițiilor art. 16

alin. (1) și (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 astfel cum au fost modificate

și completate prin O.U.G. nr. 81/2007, în raport de probele administrate și de situația

de fapt.

Se solicită admiterea

recursului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Se arată că în mod greșit

prin sentința atacată s-a reținut pasivitatea autorității recurente în soluționarea

cererii reclamantului-intimat având ca obiect acordarea despăgubirilor și emiterea

Titlului de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și existența

unui refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004.

Aceasta deoarece nu s-a

ținut de dispozițiile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 care este aplicabilă

pe situația de fapt a intimatului, dosarul său fiind înregistrat anterior intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. Iar dispozițiile deciziei nr. 2815 din 16

septembrie 2008 obligă recurenta să soluționeze și să emită titlurile de despăgubire

în ordinea cronologică de înregistrare a dosarelor, iar adoptarea deciziei nr.

2815 din 16 septembrie 2008 s-a impus ca urmare a practicii judiciare și pentru

a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite.

Se arată că în cauză a

fost respectată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005

și în consecință constatându-se că documentația este incompletă dosarul aferent

dispoziției nr. 1364/2006 a fost remis Primăriei Municipiului Arad prin adresa din

18 noiembrie 2009.

În susținerea motivelor

de recurs se depun de recurente acte conform art. 305 C. proc. civ.

La dosar ambele părți

au depus concluzii scrise.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente.

Primul aspect susținut

în recurs respectiv invocarea de recurentă a excepției de nelegalitate a dispoziției

nr. 1364 din 17 iulie 2006 emisă de Primăria Municipiului Arad în baza art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu infirmă legalitatea soluției recurate, Curtea

apreciind excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

Excepția de nelegalitate

poate fi invocată doar cu privire la actele ce pot constitui obiect al acțiunilor

în contencios administrativ și cum dispoziția nr. 1364/2006 emisă în baza Legii

nr. 10/2001 nu poate fi contestată în baza Legii nr. 554/2004, ci în baza unei proceduri

judiciare speciale conform Legii nr. 10/2001, în cauză devin aplicabile dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Pe cale de consecință este inadmisibilă

cererea de sesizare cu excepția de nelegalitate formulată în baza art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, deoarece un act care nu poate forma obiectul unei acțiuni

directe în contencios administrativ conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

nu poate fi contestat indirect pe calea excepției de nelegalitate conform art. 4

alin (1) din același act administrativ.

În ceea ce privește aspectele

de fond invocate în recurs Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu aplicarea

corectă a dispozițiilor art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII și

a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În cauză în mod corect

s-a constatat refuzul nejustificat de soluționarea a cererii reclamantului-intimat

având ca obiect cererea sa de acordare a despăgubirilor conform deciziei nr. 1364/2006

a Primăriei Municipiului Arad emisă în baza Legii nr. 10/2001, cerere care presupune

desemnarea unui evaluator și emiterea deciziei reprezentând Titlu de despăgubire.

Aceasta deoarece de la

data declanșării procedurii administrative de acordare a măsurilor reparatorii în

baza Legii nr. 10/2001, 04 iulie 2001 și de la data înregistrării dosarului administrativ

cu dispoziția nr. 1364/2006 pe rolul autorității recurente – iulie 2006, în cauză

a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantului având ca

obiect emiterea deciziei de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În cauză la data înregistrării

dosarului erau aplicabile, ca norme interne de lucru ale autorității dispozițiile

deciziei nr. 2/2006, înlocuită ca urmare a practicii prin decizia nr. 2815/2008

care instituia regula soluționării dosarelor în ordinea cronologică a soluționării.

Invocarea acestei decizii

nu justifică întârzierea de peste 3 ani a nesoluționării cererii reclamantului,

Curtea apreciind că măsura de retrimitere a dosarului reclamantului la Primăria

Municipiului Arad prin adresa din 18 noiembrie 2009, după data sesizării instanței

de fond reprezintă o tergiversare nejustificată a soluționării cererii de despăgubire.

Acesta în condițiile în

care dispoziția nr. 1364/2006 nu a fost contestată de vreo parte interesată conform

Legii nr. 10/2001 inclusiv de recurent căreia i-a fost comunicată, iar recurentul

are atribuții în ceea ce privește verificarea legalității respingerii cererii de

restituire în natură.

Iar actele depuse care

au stat la baza emiterii dispozițiilor prin care s-au acordat măsuri reparatorii

sunt suficiente pentru a fi evaluate cota din imobil și a se emite decizia reprezentând

titlul de despăgubire.

Soluția instanței de fond

se impune și pentru că prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit prin

neparcurgerea etapei evaluării în perioada iulie 2006–noiembrie 2009 este evidentă

depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile nr. 44 din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.