ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Procedura

în primă instanță

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta K. (R.)

R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei să desemneze în termen de 30 de

zile de la pronunțarea hotărârii un evaluator pentru imobilul situat în Arad,

str. Ș., jud. Arad și terenul aferent, să emită Titlul de despăgubiri pentru

imobil, în termen de 30 de zile după efectuarea evaluării.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în data de 13 august 2001, a formulat notificare în

temeiul Legii 10/2001, pentru imobilul situat în Arad, str. Ș., județ Arad. In

data de 19 mai 2006, Primăria Arad, prin Dispoziția nr. 985, a dispus acordarea

de măsuri reparatorii constând în titluri de despăgubire la Fondul „Proprietatea" în condițiile Legii nr. 247/2005 titlul VII. Dosarul administrativ

a fost transmis la Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor în mai

2006, unde a fost înregistrat sub nr. 27560/ CC.

A mai arătat

reclamanta că deși au trecut aproximativ 8 ani de la data la care a formulat

notificarea pentru obținerea de despăgubiri, în temeiul Legii 10/2001, și mai

mult de 3 ani de când dosarul administrativ a ajuns la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cererea a rămas nesoluționată.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate, apreciind

că nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004,

întrucât reclamanta nu a solicitat un răspuns, ci eliberarea unui anumit act

administrativ care poate fi emis doar în baza unei legi speciale – Legea

247/2005 și care prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii

deciziei conținând titlul de despăgubire, or, a considerat că nu se poate

reține tergiversarea autorității în emiterii acestei decizii, câtă vreme

aceasta se poate emite numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute

de Titlul VII din Legea 247/2005, și nu în urma formulării unei simple cereri a

persoanei îndreptățite.

2.Hotărârea

Curții de apel

Prin Sentința nr. 165

din 23 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta K. (R.) R.R. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

București, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să

desemneze în termen de 30 zile de la pronunțarea hotărârii un evaluator pentru evaluarea

imobilului situat în Arad, str. Ș., județul Arad și a terenului aferent și să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 30 zile de la

data efectuării evaluării.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 13 august  2001,

în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificare pentru imobilul

situat în Arad, Str. Ș., jud. Arad, iar la data de 19 mai 2006, Primăria Arad,

prin Dispoziția din 19 mai 2006, aflată la fila 4 din dosar a dispus acordarea

de măsuri reparatorii constând în titluri de despăgubire la Fondul „Proprietatea” în condițiile Legii nr. 247/2005 titlul VII.

Dosarul administrativ

a fost trimis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost

înregistrat sub nr. 27560/ CC, după cum recunoaște și pârâta prin întâmpinarea

formulată.

Prima instanță a

constatat că au trecut aproximativ 9 ani de când reclamanta a formulat

notificarea și peste 4 ani de când dosarul se află la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că până la data pronunțării prezentei

hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia

reprezentând titlul de despăgubiri, cererea sa rămânând deci nesoluționată, caz

în care apărările pârâtei nu au putut fi primite, aceasta ignorând dispozițiile

art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De asemenea, prima

instanță a constatat că legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data

intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei

Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare, astfel că nu poate reține caracterul

rezonabil al unei întârzieri de peste patru ani în verificarea legalității

acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere

excesivă.

Judecătorul fondului

a reținut astfel că este de necontestat că reclamanta are dreptul la un proces

echitabil – drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a

drepturilor omului și de art. 21 alin. (3) din Constituția României – drept

care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării

litigiului.

De asemenea, este

incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al

procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative

impuse de lege anterior sesizării instanțelor.

Prima instanță a

reținut că într-adevăr legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită

decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei, însă această

omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu

este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen

rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt

posibil asupra cererii reclamantei.

Chiar dacă legea nu

impune un asemenea termen, necesitatea respectării termenului rezonabil al

litigiului declanșat prin cererea reclamantei de acordare a măsurilor

reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001

impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea

soluționării cererii reclamantei.

Așa fiind, în

considerarea dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prima instanță a apreciat că se impune obligarea

autorității pârâte la analizarea dosarului nr. 27560/ CC, la desemnarea unui

evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în

favoarea reclamantei.

de pârâtă

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor,invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de

apărările formulate în cauză și astfel a reținut greșit o încălcare a

termenului rezonabil în soluționarea dosarului intimatei - reclamante.

În esență,

recurenta-pârâtă a făcut o expunere rezumativă a principalelor etape care

trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative prevăzute de titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și a arătat că în cauza supusă judecății, cu ocazia analizării

legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului s-a

constatat că dosarul trebuie completat cu o copie lizibilă a procesului-verbal

de predare-primire întocmit la preluarea imobilului în baza Decretului nr. 115/1984,

în lipsa căruia nu se poate trece la etapa evaluării.

Recurenta - pârâtă a

făcut referire și la prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2009,

conform cărora dosarele privind acordarea de despăgubiri, în măsura în care se

constată că sunt complete, vor fi transmise spre evaluare în ordinea

înregistrării acestora la Secretariatul Comisiei Centrale și a arătat că în speță nu a fost încălcat termenul rezonabil

calculat în funcție de criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantei și cea

a autorităților competente ori importanța litigiului pentru reclamantă.

O critică distinctă

vizează caracterul justificat al refuzului de soluționare, determinat de împrejurarea

că Dosarul nr. 27569/ CC nu este complet, lipsind elemente indicate în adresa

din 30 noiembrie 2009, transmisă Primăriei Municipiului Arad.

formulate de K. (R.) R.R.

Intimata - reclamantă

nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile scrise înregistrate la data de

24 ianuarie 2011 a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Susține că prima

instanță nu a putut reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste 4

ani în analizarea dosarului său și că recurenta – pârâtă nu a solicitat

completarea cu înscrisurile menționate decât după formularea acțiunii, iar în

momentul de față dosarul este complet.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat.

Acțiunea reclamantei

are ca temei refuzul nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative

premergătoare deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în cadrul procedurii

administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Calitatea intimatei-reclamante

de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția din 19

mai 2006 a Primarului Municipiului Arad, care a fost înaintată, împreună cu documentația

aferentă, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

primind numărul de înregistrare 27560/ CC. Cu toate acestea, până la data

sesizării instanței dosarul nu fusese trimis încă unui evaluator, conform art. 16

alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență soluției pronunțate de

instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un

termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împrejurarea că Legea

nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența

acestui principiu, pentru că, având în vedere dispozițiile art. 20 din

Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și

secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu

concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat

ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în

cadrul procedurii administrative.

Apărarea

recurentei-pârâte, în sensul că dosarul cu propunere de despăgubiri era

incomplet, nu poate fi reținută, pentru că nu se bazează pe argumente solide,

adresa din 30 noiembrie 2009 prin care se solicită Primarului Municipiului

Arad, înscrisuri în completare, a fost întocmită după înregistrarea acțiunii de

fond și după primirea citației pentru primul termen de judecată, având deci un

evident caracter pro causa.

Complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului

rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare,

a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care de la

data formulării acțiunii la 12 noiembrie 2009 și până la pronunțarea prezentei

decizii nu s-a emis decizia solicitată.

De aceea, Înalta

Curte constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilite a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.

Aceste elemente

constituie argumente pentru păstrarea sentinței fondului sub aspectul obligării

Comisiei la continuarea procedurii administrative prin desemnarea evaluatorului

și emiterea actului administrativ, reprezentând titlul de despăgubire în

temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței

nr. 165 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2011.