ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta K. (R.) R.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei să desemneze în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii un evaluator pentru imobilul situat în Arad, str. Ș., jud. Arad și terenul aferent, să emită Titlul de despăgubiri pentru imobil, în termen de 30 de zile după efectuarea evaluării. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 13 august 2001, a formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, pentru imobilul situat în Arad, str. Ș., județ Arad.

In data de 19 mai 2006, Primăria Arad, prin Dispoziția nr. 985, a dispus acordarea de măsuri reparatorii constând în titluri de despăgubire la Fondul „Proprietatea" în condițiile Legii nr. 247/2005 titlul VII. Dosarul administrativ a fost transmis la Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor în mai 2006, unde a fost înregistrat sub nr. 27560/ CC. A mai arătat reclamanta că deși au trecut aproximativ 8 ani de la data la care a formulat notificarea pentru obținerea de despăgubiri, în temeiul Legii 10/2001, și mai mult de 3 ani de când dosarul administrativ a ajuns la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cererea a rămas nesoluționată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate, apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004, întrucât reclamanta nu a solicitat un răspuns, ci eliberarea unui anumit act administrativ care poate fi emis doar în baza unei legi speciale – Legea 247/2005 și care prevede mai multe etape legale prealabile și obligatorii emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire, or, a considerat că nu se poate reține tergiversarea autorității în emiterii acestei decizii, câtă vreme aceasta se poate emite numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea 247/2005, și nu în urma formulării unei simple cereri a persoanei îndreptățite.

2.Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 165 din 23 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta K. (R.) R.R. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze în termen de 30 zile de la pronunțarea hotărârii un evaluator pentru evaluarea imobilului situat în Arad, str. Ș., județul Arad și a terenului aferent și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 30 zile de la data efectuării evaluării.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 13 august 2001, în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificare pentru imobilul situat în Arad, Str. Ș., jud. Arad, iar la data de 19 mai 2006, Primăria Arad, prin Dispoziția din 19 mai 2006, aflată la fila 4 din dosar a dispus acordarea de măsuri reparatorii constând în titluri de despăgubire la Fondul „Proprietatea” în condițiile Legii nr. 247/2005 titlul VII. Dosarul administrativ a fost trimis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 27560/ CC, după cum recunoaște și pârâta prin întâmpinarea formulată.

Prima instanță a constatat că au trecut aproximativ 9 ani de când reclamanta a formulat notificarea și peste 4 ani de când dosarul se află la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubiri, cererea sa rămânând deci nesoluționată, caz în care apărările pârâtei nu au putut fi primite, aceasta ignorând dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

De asemenea, prima instanță a constatat că legea impune un termen maxim de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 pentru predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, astfel că nu poate reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste patru ani în verificarea legalității acestor dispoziții, cu atât mai mult cu cât pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a justificat sub nici o formă această întârziere excesivă. Judecătorul fondului a reținut astfel că este de necontestat că reclamanta are dreptul la un proces echitabil – drept garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 alin. (3) din Constituția României – drept care implică, între alte cerințe, și o durată rezonabilă a soluționării litigiului.

De asemenea, este incontestabil și faptul că în cadrul calculării termenului rezonabil al procesului judiciar se ia în considerare și durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanțelor. Prima instanță a reținut că într-adevăr legea nu determină termenul maxim în cadrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este obligată de emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei, însă această omisiune a legii nu poate conduce la acceptarea ideii că această Comisie nu este ținută de respectarea dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil și că nu are obligația să se pronunțe într-un termen cât mai scurt posibil asupra cererii reclamantei.

Chiar dacă legea nu impune un asemenea termen, necesitatea respectării termenului rezonabil al litigiului declanșat prin cererea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii (în natură sau prin echivalent) prevăzute de Legea nr. 10/2001 impune verificarea motivelor invocate de către pârâtă pentru întârzierea soluționării cererii reclamantei. Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 6 paragraf 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prima instanță a apreciat că se impune obligarea autorității pârâte la analizarea dosarului nr. 27560/ CC, la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în favoarea reclamantei.

3. Recursul declarat de pârâtă Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de apărările formulate în cauză și astfel a reținut greșit o încălcare a termenului rezonabil în soluționarea dosarului intimatei - reclamante. În esență, recurenta-pârâtă a făcut o expunere rezumativă a principalelor etape care trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a arătat că în cauza supusă judecății, cu ocazia analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului s-a constatat că dosarul trebuie completat cu o copie lizibilă a procesului-verbal de predare-primire întocmit la preluarea imobilului în baza Decretului nr. 115/1984, în lipsa căruia nu se poate trece la etapa evaluării.

Recurenta - pârâtă a făcut referire și la prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2009, conform cărora dosarele privind acordarea de despăgubiri, în măsura în care se constată că sunt complete, vor fi transmise spre evaluare în ordinea înregistrării acestora la Secretariatul Comisiei Centrale și a arătat că în speță nu a fost încălcat termenul rezonabil calculat în funcție de criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi complexitatea cauzei, conduita reclamantei și cea a autorităților competente ori importanța litigiului pentru reclamantă. O critică distinctă vizează caracterul justificat al refuzului de soluționare, determinat de împrejurarea că Dosarul nr. 27569/ CC nu este complet, lipsind elemente indicate în adresa din 30 noiembrie 2009, transmisă Primăriei Municipiului Arad.

4. Apărările formulate de K. (R.) R.R. Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile scrise înregistrate la data de 24 ianuarie 2011 a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Susține că prima instanță nu a putut reține caracterul rezonabil al unei întârzieri de peste 4 ani în analizarea dosarului său și că recurenta – pârâtă nu a solicitat completarea cu înscrisurile menționate decât după formularea acțiunii, iar în momentul de față dosarul este complet. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Acțiunea reclamantei are ca temei refuzul nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative premergătoare deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Calitatea intimatei-reclamante de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția din 19 mai 2006 a Primarului Municipiului Arad, care a fost înaintată, împreună cu documentația aferentă, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, primind numărul de înregistrare 27560/ CC. Cu toate acestea, până la data sesizării instanței dosarul nu fusese trimis încă unui evaluator, conform art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Împrejurarea că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu exclude incidența acestui principiu, pentru că, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, statuat ca o garanție a unui proces echitabil atât în procedura judiciară, cât și în cadrul procedurii administrative.

Apărarea recurentei-pârâte, în sensul că dosarul cu propunere de despăgubiri era incomplet, nu poate fi reținută, pentru că nu se bazează pe argumente solide, adresa din 30 noiembrie 2009 prin care se solicită Primarului Municipiului Arad, înscrisuri în completare, a fost întocmită după înregistrarea acțiunii de fond și după primirea citației pentru primul termen de judecată, având deci un evident caracter pro causa. Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care de la data formulării acțiunii la 12 noiembrie 2009 și până la pronunțarea prezentei decizii nu s-a emis decizia solicitată.

De aceea, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilite a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008. Aceste elemente constituie argumente pentru păstrarea sentinței fondului sub aspectul obligării Comisiei la continuarea procedurii administrative prin desemnarea evaluatorului și emiterea actului administrativ, reprezentând titlul de despăgubire în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 165 din 23 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.