ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 307/2006, reclamantul T.M. a chemat

în judecată pârâții Primăria comunei Telciu, prin Primar și Primarul comunei

Telciu, pentru a se dispune obligarea primarului să emită decizie sau

dispoziție motivată privind restituirea în natură a imobilului teren și

construcții înscris în C.F. nr. 4318 Telciu, nr. top 137/2/2 și 138/2/2, iar în

caz de refuz, obligarea Primarului la plata a câte 50 lei cu titlu de daune

cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

Judecătoria Năsăud, prin sentința

civilă nr. 109 din 16 februarie 2006, și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Prin sentința civilă nr. 407 din 10

iulie 2006, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că reclamantul a înregistrat cererea prin care a

solicitat restituirea suprafeței de 129 mp sub nr. 22 din 29 august 2005.

S-a arătat că obligația primarului

de a soluționa prin dispoziție motivată cererile de restituire a imobilelor

formulate în baza Legii nr. 10/2001, există doar în situația în care unitatea

administrativ-teritorială care deține imobile, a fost notificată potrivit art.

22 din lege.

Întrucât reclamantul nu a depus o

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că Primarul

comunei Telciu nu are obligația de a emite dispoziție motivată în temeiul

acestei legi, iar în sarcina pârâților nu poate fi reținută vreo conduită

culpabilă.

Reclamantul a declarat apel

împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii

acțiunii introductive.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 346/A/2006 din 11 octombrie 2006, a respins apelul ca nefondat,

menținând, astfel, soluția dată de prima instanță.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, arătând că

cererea sa de restituire nu a fost soluționată prin decizie sau dispoziție

motivată, primăria emițând doar o adresă și că Legea nr. 247/2005 nu a mai

prevăzut un nou termen pentru notificări, dar nici nu a interzis introducerea

de noi cereri de restituire în natură, a unor terenuri preluate abuziv tocmai

acesta fiind scopul principal al acestei legi.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect s-a reținut de către

instanța de apel, prin adresa nr. 249 din 18 ianuarie 2006, Primăria comunei

Telciu i-a comunicat reclamantului că terenul solicitat este situat în

intravilanul comunei Telciu, dar el nu a depus notificare pentru acesta în termenul

prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Astfel, această adresă echivalează

cu un refuz de restituire, ce poate fi cenzurat direct de către instanță.

Dar, așa cum corect au reținut

ambele instanțe, tribunalul și curtea de apel, notificarea trebuia depusă în

termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată, care a fost prelungit inițial cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001

și apoi cu încă 3 luni prin O.U.G. nr. 145/2001.

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din menționata lege, nerespectarea

termenului de 6 luni și cele 2 prelungiri, prevăzut pentru depunerea

notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent.

Acest termen pentru trimiterea

notificării este un termen de decădere și nu de prescripție, nefiind

susceptibil de suspendare sau întrerupere și fiind incompatibil cu repunerea în

termen.

Prin Legea nr. 247/2005 nu s-a mai

prevăzut nici un termen pentru trimiterea notificării.

Prin urmare, chiar dacă Primarul comunei

Telciu nu a emis formal o dispoziție de respingere ca tardivă a notificării,

prin răspunsul comunicat reclamantului i-a adus la cunoștință că notificarea

este tardivă.

În acest context, s-a reținut corect

faptul că, pentru reclamant ar fi fost inutilă obligarea primarului la a emite

o dispoziție, prin care trebuia să respingă cererea acestuia ca fiind tardivă.

Referitor la argumentele expuse în

cererea de completare a motivelor de recurs, acestea au fost tardiv formulate,

fiind apreciate cu titlul de concluzii scrise, așa cum s-a și precizat la

depunerea lor la dosar.

Pentru considerentele mai sus

exprimate, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de T.M. împotriva deciziei nr. 346/A din 11 octombrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.