ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 307/2006, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâții Primăria comunei Telciu, prin Primar și Primarul comunei Telciu, pentru a se dispune obligarea primarului să emită decizie sau dispoziție motivată privind restituirea în natură a imobilului teren și construcții înscris în C.F. nr. 4318 Telciu, nr. top 137/2/2 și 138/2/2, iar în caz de refuz, obligarea Primarului la plata a câte 50 lei cu titlu de daune cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Judecătoria Năsăud, prin sentința civilă nr. 109 din 16 februarie 2006, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Prin sentința civilă nr. 407 din 10 iulie 2006, Tribunalul Bistrița-Năsăud a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a înregistrat cererea prin care a solicitat restituirea suprafeței de 129 mp sub nr. 22 din 29 august 2005. S-a arătat că obligația primarului de a soluționa prin dispoziție motivată cererile de restituire a imobilelor formulate în baza Legii nr. 10/2001, există doar în situația în care unitatea administrativ-teritorială care deține imobile, a fost notificată potrivit art. 22 din lege. Întrucât reclamantul nu a depus o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că Primarul comunei Telciu nu are obligația de a emite dispoziție motivată în temeiul acestei legi, iar în sarcina pârâților nu poate fi reținută vreo conduită culpabilă.

Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii introductive. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 346/A/2006 din 11 octombrie 2006, a respins apelul ca nefondat, menținând, astfel, soluția dată de prima instanță. Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, arătând că cererea sa de restituire nu a fost soluționată prin decizie sau dispoziție motivată, primăria emițând doar o adresă și că Legea nr. 247/2005 nu a mai prevăzut un nou termen pentru notificări, dar nici nu a interzis introducerea de noi cereri de restituire în natură, a unor terenuri preluate abuziv tocmai acesta fiind scopul principal al acestei legi.

Recursul este nefondat. Așa cum corect s-a reținut de către instanța de apel, prin adresa nr. 249 din 18 ianuarie 2006, Primăria comunei Telciu i-a comunicat reclamantului că terenul solicitat este situat în intravilanul comunei Telciu, dar el nu a depus notificare pentru acesta în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001. Astfel, această adresă echivalează cu un refuz de restituire, ce poate fi cenzurat direct de către instanță. Dar, așa cum corect au reținut ambele instanțe, tribunalul și curtea de apel, notificarea trebuia depusă în termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, care a fost prelungit inițial cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 și apoi cu încă 3 luni prin O.U.G.

nr. 145/2001. Potrivit prevederilor art. 22 alin. (5) din menționata lege, nerespectarea termenului de 6 luni și cele 2 prelungiri, prevăzut pentru depunerea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Acest termen pentru trimiterea notificării este un termen de decădere și nu de prescripție, nefiind susceptibil de suspendare sau întrerupere și fiind incompatibil cu repunerea în termen. Prin Legea nr. 247/2005 nu s-a mai prevăzut nici un termen pentru trimiterea notificării. Prin urmare, chiar dacă Primarul comunei Telciu nu a emis formal o dispoziție de respingere ca tardivă a notificării, prin răspunsul comunicat reclamantului i-a adus la cunoștință că notificarea este tardivă.

În acest context, s-a reținut corect faptul că, pentru reclamant ar fi fost inutilă obligarea primarului la a emite o dispoziție, prin care trebuia să respingă cererea acestuia ca fiind tardivă. Referitor la argumentele expuse în cererea de completare a motivelor de recurs, acestea au fost tardiv formulate, fiind apreciate cu titlul de concluzii scrise, așa cum s-a și precizat la depunerea lor la dosar. Pentru considerentele mai sus exprimate, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de T.M. împotriva deciziei nr. 346/A din 11 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2007.