ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3318/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la 10 februarie 2004 reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Telciu, prin primar, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 1261/2003 emisă de primar, obligarea la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. Telciu nr. top. 4678 în suprafață totală de 3380 mp sau obligarea la restituirea unui teren similar ori plata de despăgubiri bănești în cazul în care terenul nu mai poate fi restituit. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul în legătură cu care reclamantul a formulat notificarea a fost preluat de stat în baza HCM 308/1953, act normativ care nu a fost publicat în Buletinul Oficial de la acea vreme.

Prin sentința civilă nr. 320 F din 27 octombrie 2004 Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a admis cererea, a anulat Dispoziția nr. 1261/2003 emisă de Primarul comunei Telciu și a dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafață de 3380 mp situat în ridul „Râtu Stejarului" identificat în C.F. 102 Telciu nr. top 4678. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea lui P.A. al cărei moștenitor este P.T.. Terenul, împreună cu alte imobile a fost preluat de la petent în baza HCM nr. 308/1953, act normativ nepublicat în Buletinul Oficial de la acea vreme. Potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate ca fiind preluate în mod abuziv și imobilele predate în baza unor acte normative nepublicate la data preluării.

Imobilul teren în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 fiind preluat în mod abuziv și, dat fiind faptul că este situat într-o zonă necooperativizată și este de natură arător, nu a făcut obiectul altor legi speciale de reparație. Imobilul solicitat este liber, nefiind niciun impediment la restituirea sa în natură. Faptul că el nu se află în folosința primăriei nu are nicio relevanță, atâta timp cât petentul a dovedit că terenul a fost preluat de stat în mod abuziv, iar unitatea administrativ teritorială nu a făcut dovada că acesta a ieșit din patrimoniul său în vreunul din modalitățile prevăzute de lege. Apelul declarat de comuna Telciu și Primarul comunei Telciu a fost admis prin decizia civilă nr. 561 A din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Sentința a fost schimbată în tot în sensul că plângerea împotriva dispoziției nr. 1261 din 15 decembrie 2003 emisă de Primarul comunei Telciu a fost respinsă ca nefondată. În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că împuternicirea anexată declarației de apel stabilește că mandatul avocatului B.I. privește redactarea declarației de apel și se întemeiază pe contractul de asistență juridică nr. 412 din 15 decembrie 2004 care probează împuternicirea acordată avocatului de Primarul comunei Telciu, în nume propriu și ca reprezentant al comunei Telciu, fiind semnat de acesta la rubrica „client". Excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului B.I. nu este întemeiată având în vedere că un script ulterior adresei nr. 173 din 14 ianuarie 2005 a fost emis de primărie la 17 februarie 2005 în care se arată că în dosarul de față avocatul B.I.

este împuternicit să îi reprezinte interesele pentru termenul din 17 martie 2005. În vederea clarificării neconcordanței existente între conținutul celor două înscrisuri, la cererea instanței Primarul comunei Telciu a confirmat mandatul dat avocatului pentru declararea și susținerea apelului, potrivit contractelor de asistență juridică la care face referire în cele două împuterniciri de la filele 3 și 10 arătând, în același timp, că prima adresă a fost întocmită și eliberată intimatului din eroare. Delegația depusă de mandatarul pârâților la fila 10 atestă împuternicirea primită de acesta pentru redactarea și susținerea apelului în baza contractului de asistență juridică nr. 108/2005, actele întocmite de Cabinetul avocațial B.I.

fiind în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995. Cât privește starea de fapt incidență în speță, aceasta este alta decât cea determinată de tribunal. Cu toate că plângerea introdusă în instanță de P.T. a vizat calitatea lui de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, ca proprietar al terenului preluat abuziv de stat în baza HCM 308/1953, în considerentele sentinței se arată că imobilul a fost proprietatea defunctei P.A., căsătorită Pupăză, al cărei moștenitor este reclamantul. Reclamantul nu a dovedit identitatea certă dintre terenul pe care 1-a predat la stat și terenul înscris în C.F. 102 Telciu nr. top. 4678 arător în „Rîtu Stejarului" deoarece scriptul de la fila 7 din dosarul de la tribunal atestă doar preluarea unei suprafețe generice de 5,74 ha teren, în temeiul HCM nr. 308/1953, fără să se facă vreo referire la date de C.F., iar alte terenuri au fost revendicate de același P.T.

în baza Legii nr. 10/2001. Un alt impediment la restituirea în natură a terenului către intimat îl constituie faptul că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din lege. Terenul este situat în extravilanul localității și are destinația de arător, trecut în proprietate de stat, conform susținerii reclamantului, în baza unui act normativ nepublicat în Monitorul Oficial în anul 1953. Pârâții nu exercită acte de administrare asupra terenului în litigiu și nu au niciun fel de pretenții asupra acestuia iar imobilul nu figurează în registrul agricol pe numele vreunei persoane, de mulți ani fiind în posesia numitului M.I. Împotriva deciziei date în apel a declarat recurs intimatul reclamant critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., vizând următoarele aspecte: Apelul nu a fost declarat de primarul comunei Telciu sau de primărie ci de o altă persoană interesată, numitul M.I., care nu a fost parte în proces. În mod greșit instanța de apel a considerat că reclamantul ar fi contestat calitatea de mandatar a avocatului iar aceasta a fost dovedită cu contractul de asistență juridică depus la ultimul termen. Reclamantul a susținut că primăria nu a declarat apel iar redactarea motivelor apelului s-a făcut la cererea numitului M.I., așa cum rezultă și din motivele de apel. Această împrejurare trebuia elucidată, deoarece într-o astfel de situație apelul era inadmisibil, fiind declarat de o persoană care nu era parte în cauză.

Soluția este greșită și pe fond deoarece instanța de apel nu a demonstrat că reclamantul nu are calitatea de succesor al proprietarei tabulare P.A. Pe de altă parte, identitatea dintre terenul în litigiu și cel preluat de stat a fost probată cu martorii audiați în cauză la care curtea de apel nu a făcut nicio referire. În dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ. a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse în copie declarații și adresa nr. 173 din 14 ianuarie 2005 emisă de Primăria Telciu. Prin întâmpinare, intimata comuna Telciu a solicitat respingerea recursului cu motivarea că avocatul a avut mandat de a reprezenta comuna în fața instanței de judecată. Și pe fond soluția instanței de apel este corectă întrucât terenul în litigiu nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001 pentru că este situat în extravilan și are destinația de arător.

Analizând hotărârea instanței de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Intimatul reclamant a susținut că cererea de apel nu poartă semnătura primarului, astfel încât apelul nu a fost declarat de acesta, în nume propriu și ca reprezentant al primăriei Telciu, așa cum figurează în această cerere. Prin adresa nr. 173 din 14 ianuarie 2005 Primăria comunei Telciu comunică instanței de apel că nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 320 F/2004.

Ulterior, cu adresa nr. 21867 din 17 mai 2005 primăria arată că din eroare a fost emisă adresa nr. 173 din 14 ianuarie 2005, pe care o revocă deoarece „reprezentanții primăriei au fost în eroare cu privire la acest dosar, care nu se afla în momentul emiterii adresei la sediul Primăriei Telciu". Această ultimă adresă este semnată în locul primarului, pe când adresa nr. 173 din 14 ianuarie 2005 este semnată chiar de primar. La fila 59 din dosarul de apel se află contractul de asistență juridică nr. 412 din 15 decembrie 2004 încheiat între avocat B.I. și clienții comuna Telciu, prin primar și Primarul comunei Telciu, având ca obiect redactarea declarației de apel în dosarul 652/2004.

Semnătura clientului nu corespunde cu niciuna dintre semnăturile de pe adresele emise de primări, nr. 173 din 14 ianuarie 2005 și nr. 21867 din 17 mai 2005. Pe de altă parte, semnătura de pe cererea de apel înregistrată la 20 decembrie 2004, singura înregistrată la prima instanță, conform art. 288 C. proc. civ., și singura în termen, față de data comunicării sentinței către Primarul comunei Telciu și comuna Telciu, la 6 decembrie 2004, nu aparține în mod evident avocatului B.I., care la 20 decembrie 2004 ar fi fost avocatul apelanților, conform contractului de asistență juridică depus la dosar.

Avocatul a semnat doar motivele de apel depuse la termenul din 17 martie 2005. Neconcordanțele dintre semnături și faptul că intimatul reclamant s-a apărat invocând că apelul nu a fost declarat nici de Primarul comunei Telciu, în nume propriu și în calitate de reprezentant al primăriei, și nici de un reprezentant convențional al pârâților, care ar fi avocatul B.I., trebuiau să determine instanța să procedeze la o verificare de scripte, fie în forma prevăzută de art. 178 alin. (2) și (3), fie în forma prevăzută de art. 179 C. proc. civ., dacă nu se socotea lămurită după verificarea înscrisului cu semnătura făcută în fața ei sau cu alte înscrisuri, și să stabilească cui aparține semnătura de pe cererea de apel.

În funcție de rezultatul verificării, instanța ar fi urmat să se pronunțe asupra admisibilității apelului, doar semnătura unei persoane care ar putea să angajeze primăria sau pe primar atrăgând valabilitatea actului de procedură prin care a fost învestită instanța de apel. De vreme ce în cererea înregistrată la 20 decembrie 2004 figurează în calitate de apelanți comuna Telciu, prin primar, și Primarul comunei Telciu, semnătura trebuia să aparțină sau primarului sau avocatului B.I., cu care se pretinde că s-ar fi încheiat la 15 decembrie 2004 contract „de redactare declarație de apel" (fila 59 dosar apel). Considerând că B.I.

și-a dovedit calitatea de reprezentant al apelanților, fără să facă nicio referire la neconcordanța dintre semnături, instanța de apel a nesocotit apărările intimatului reclamant privitoare la calitatea procesuală a apelanților, astfel încât a pronunțat o hotărâre nelegală de natură să-i pricinuiască intimatului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia, în condițiile art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte a considerat că aspectele invocate de recurent întrunesc cerințele prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. a admis recursul și a casat hotărârea instanței de apel.

Fiind necesară administrarea de dovezi suplimentare în sensul menționat, și pentru pronunțarea unei hotărâri susceptibilă de recurs, în ce privește problema persoanelor care au declarat apelul, casarea s-a dispus cu trimitere la instanța de apel. În măsura în care dovezile noi administrate vor forma convingerea instanței în sensul că apelul a fost declarat de persoanele indicate în cererea de apel sau de un reprezentant al acestora, apelul va fi analizat și pe fond, ținându-se totodată cont și de aspectele învederate de reclamant prin motivele de recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul P.T. împotriva deciziei civile nr. 561 A din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie și în consecință: Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2007.