ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3318/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Bistrița Năsăud la 10 februarie 2004 reclamantul

P.T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria

comunei Telciu, prin primar, pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța

să dispună anularea Dispoziției nr. 1261/2003 emisă de primar, obligarea la

emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a imobilului înscris în

C.F.

Telciu nr. top. 4678 în

suprafață totală de 3380 mp sau obligarea la restituirea unui teren similar ori

plata de despăgubiri bănești în cazul în care terenul nu mai poate fi

restituit.

În motivarea

cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul în legătură cu care

reclamantul a formulat notificarea a fost preluat de stat în baza HCM

308/1953, act normativ care nu a fost publicat în

Buletinul Oficial de la acea vreme.

Prin sentința civilă

nr. 320 F din 27 octombrie 2004 Tribunalul Bistrița Năsăud, secția civilă, a

admis cererea, a anulat Dispoziția nr. 1261/2003 emisă de Primarul comunei

Telciu și a dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în

suprafață de 3380 mp situat în ridul „Râtu Stejarului" identificat în C.F.

102 Telciu nr. top 4678.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea lui

P.A. al cărei moștenitor este P.T.. Terenul, împreună cu alte imobile a fost

preluat de la petent în baza HCM nr. 308/1953, act normativ nepublicat în

Buletinul Oficial de la acea vreme.

Potrivit art. 2 lit.

e) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate ca fiind preluate în mod abuziv și

imobilele predate în baza unor acte normative nepublicate la data preluării.

Imobilul teren

în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 fiind preluat în mod abuziv și, dat

fiind faptul că este situat într-o zonă necooperativizată și este de natură

arător, nu a făcut obiectul altor legi speciale de reparație.

Imobilul solicitat

este liber, nefiind niciun impediment la restituirea sa în

natură. Faptul că el nu se află în folosința

primăriei nu are nicio relevanță, atâta timp

cât petentul a dovedit că

terenul a fost preluat de stat în mod abuziv, iar unitatea administrativ

teritorială nu a făcut dovada că acesta a ieșit din patrimoniul său în vreunul

din modalitățile prevăzute de lege.

Apelul declarat de

comuna Telciu și Primarul comunei Telciu a fost admis prin decizia civilă nr.

561 A din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Sentința a fost schimbată

în tot în sensul că plângerea împotriva dispoziției nr. 1261 din 15 decembrie

2003 emisă de Primarul comunei Telciu a fost respinsă ca nefondată.

În

considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că împuternicirea

anexată declarației de apel stabilește că mandatul avocatului B.I. privește

redactarea declarației de apel și se întemeiază pe contractul de asistență

juridică nr. 412 din 15 decembrie 2004 care probează împuternicirea acordată

avocatului de Primarul comunei Telciu, în nume propriu și ca reprezentant al

comunei Telciu, fiind semnat de acesta la rubrica „client".

Excepția lipsei

calității de reprezentant al avocatului B.I. nu este întemeiată având în vedere

că un script ulterior adresei nr. 173 din 14 ianuarie 2005 a fost emis de

primărie la 17 februarie 2005 în care se arată că în dosarul de față avocatul

B.I.

este împuternicit să îi reprezinte

interesele pentru termenul din 17 martie 2005.

În vederea

clarificării neconcordanței existente între conținutul celor două înscrisuri,

la cererea instanței Primarul comunei Telciu a confirmat mandatul dat

avocatului pentru declararea și susținerea apelului, potrivit contractelor de

asistență juridică la care face referire în cele două împuterniciri de la

filele 3 și 10 arătând, în același timp, că prima adresă a fost întocmită și

eliberată intimatului din eroare.

Delegația depusă de

mandatarul pârâților la fila 10 atestă împuternicirea primită de acesta pentru

redactarea și susținerea apelului în baza contractului de asistență juridică

nr. 108/2005, actele întocmite de Cabinetul avocațial B.I. fiind în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995.

Cât privește

starea de fapt incidență în speță, aceasta este alta decât cea determinată de

tribunal.

Cu toate că

plângerea introdusă în instanță de P.T. a vizat calitatea lui de persoană îndreptățită

în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, ca proprietar al

terenului preluat abuziv de stat în baza HCM 308/1953, în considerentele

sentinței se arată că imobilul a fost proprietatea defunctei P.A., căsătorită

Pupăză, al cărei moștenitor este reclamantul.

Reclamantul nu a

dovedit identitatea certă dintre terenul pe care 1-a predat la stat și terenul

înscris în C.F. 102 Telciu nr. top. 4678 arător în „Rîtu Stejarului"

deoarece scriptul de la fila 7 din dosarul de la tribunal atestă doar preluarea

unei suprafețe generice de 5,74 ha teren, în temeiul HCM nr. 308/1953, fără să

se facă vreo referire la date de C.F., iar alte terenuri au fost revendicate de

același P.T. în baza Legii nr. 10/2001.

Un alt impediment la

restituirea în natură a terenului către intimat îl constituie faptul că

imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 8 alin. (1) din lege. Terenul este situat în extravilanul

localității și are destinația de arător, trecut în proprietate de stat, conform

susținerii reclamantului, în baza unui act normativ nepublicat în Monitorul

Oficial în anul 1953.

Pârâții nu exercită

acte de administrare asupra terenului în litigiu și nu au niciun fel de

pretenții asupra acestuia iar imobilul nu figurează în registrul agricol pe

numele vreunei persoane, de mulți ani fiind în posesia numitului M.I.

Împotriva deciziei

date în apel a declarat recurs intimatul reclamant critica, întemeiată în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., vizând următoarele

aspecte:

Apelul nu a fost

declarat de primarul comunei Telciu sau de primărie ci de o altă persoană

interesată, numitul M.I., care nu a fost parte în proces.

În mod greșit

instanța de apel a considerat că reclamantul ar fi contestat calitatea de

mandatar a avocatului iar aceasta a fost dovedită cu contractul de asistență

juridică depus la ultimul termen. Reclamantul a susținut că primăria nu a

declarat apel iar redactarea motivelor apelului s-a făcut la cererea numitului

M.I., așa cum rezultă și din motivele de apel. Această împrejurare trebuia

elucidată, deoarece într-o astfel de situație apelul era inadmisibil, fiind

declarat de o persoană care nu era parte în cauză.

Soluția este

greșită și pe fond deoarece instanța de apel nu a demonstrat că reclamantul nu

are calitatea de succesor al proprietarei tabulare P.A. Pe de altă parte,

identitatea dintre terenul în litigiu și cel preluat de stat a fost probată cu

martorii audiați în cauză la care curtea de apel nu a făcut nicio referire.

În dovedirea

recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ. a fost administrată proba cu

înscrisuri, fiind depuse în copie declarații și adresa nr. 173 din 14 ianuarie

2005 emisă de Primăria Telciu.

Prin

întâmpinare, intimata comuna Telciu a solicitat respingerea recursului cu

motivarea că avocatul a avut mandat de a reprezenta comuna în fața instanței de

judecată. Și pe fond soluția instanței de

apel este corectă întrucât terenul în litigiu nu

poate face obiectul

Legii nr. 10/2001 pentru că este situat în extravilan și are destinația de

arător.

Analizând hotărârea

instanței de apel, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în

raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a

apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Intimatul

reclamant a susținut că cererea de apel nu poartă semnătura primarului, astfel

încât apelul nu a fost declarat de acesta, în nume propriu și ca reprezentant

al primăriei Telciu, așa cum figurează în această cerere.

Prin adresa nr. 173

din 14 ianuarie 2005 Primăria comunei Telciu comunică instanței de apel că nu a

declarat apel împotriva sentinței civile nr. 320 F/2004. Ulterior, cu adresa

nr. 21867 din 17 mai 2005 primăria arată că din eroare a fost emisă adresa nr.

173 din 14 ianuarie 2005, pe care o revocă deoarece „reprezentanții primăriei

au fost în eroare cu privire la acest dosar, care nu se afla în momentul

emiterii adresei la sediul Primăriei Telciu".

Această ultimă adresă

este semnată în locul primarului, pe când adresa nr. 173 din 14 ianuarie 2005

este semnată chiar de primar.

La fila 59 din

dosarul de apel se află contractul de asistență juridică nr. 412 din 15

decembrie 2004 încheiat între avocat B.I. și clienții comuna Telciu, prin

primar și Primarul comunei Telciu, având ca obiect redactarea declarației de

apel în dosarul 652/2004. Semnătura clientului nu corespunde cu niciuna dintre

semnăturile de pe adresele emise de primări, nr. 173 din 14 ianuarie 2005 și

nr. 21867 din 17 mai 2005.

Pe de altă parte,

semnătura de pe cererea de apel înregistrată la 20 decembrie 2004, singura

înregistrată la prima instanță, conform art. 288 C. proc. civ., și singura în

termen, față de data comunicării sentinței către Primarul comunei Telciu și

comuna Telciu, la 6 decembrie 2004, nu aparține în mod evident avocatului B.I.,

care la 20 decembrie 2004 ar fi fost avocatul apelanților, conform contractului

de asistență juridică depus la dosar. Avocatul a semnat doar motivele de apel

depuse la termenul din 17 martie 2005.

Neconcordanțele

dintre semnături și faptul că intimatul reclamant s-a apărat invocând că apelul

nu a fost declarat nici de Primarul comunei Telciu, în nume propriu și în

calitate de reprezentant al primăriei, și nici de un reprezentant

convențional al pârâților, care ar fi avocatul B.I., trebuiau să

determine instanța să procedeze la o verificare de scripte, fie în forma

prevăzută de art. 178 alin. (2) și (3), fie în forma prevăzută de art. 179 C.

proc. civ., dacă nu se socotea lămurită după verificarea înscrisului cu

semnătura făcută în fața ei sau cu alte înscrisuri, și să stabilească cui

aparține semnătura de pe cererea de apel.

În funcție de

rezultatul verificării, instanța ar fi urmat să se pronunțe asupra

admisibilității apelului, doar semnătura unei persoane care ar putea să

angajeze primăria sau pe primar atrăgând valabilitatea actului de procedură

prin care a fost învestită instanța de apel.

De

vreme ce în cererea înregistrată la 20 decembrie 2004 figurează în calitate

de apelanți comuna Telciu, prin primar, și

Primarul comunei Telciu, semnătura trebuia să aparțină sau primarului sau

avocatului B.I., cu care se pretinde că s-ar fi încheiat la 15 decembrie 2004

contract „de redactare declarație de apel" (fila 59 dosar apel).

Considerând că B.I.

și-a dovedit calitatea de reprezentant al apelanților, fără să facă nicio

referire la neconcordanța dintre semnături, instanța de apel a nesocotit

apărările intimatului reclamant privitoare la calitatea procesuală a

apelanților, astfel încât a pronunțat o hotărâre nelegală de natură să-i

pricinuiască intimatului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin

anularea acesteia, în condițiile art. 105 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte a considerat că aspectele invocate de recurent întrunesc cerințele

prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art.

312 alin. (3) C. proc. civ. a admis recursul și a casat hotărârea instanței de

apel.

Fiind necesară

administrarea de dovezi suplimentare în sensul menționat, și pentru pronunțarea

unei hotărâri susceptibilă de recurs, în ce privește problema persoanelor care

au declarat apelul, casarea s-a dispus cu trimitere la instanța de apel.

În măsura în care dovezile

noi administrate vor forma convingerea instanței în sensul că apelul a fost

declarat de persoanele indicate în cererea de apel sau de un reprezentant al

acestora, apelul va fi analizat și pe fond, ținându-se totodată cont și de

aspectele învederate de reclamant prin motivele de recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul P.T.

împotriva deciziei civile nr. 561 A din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie și în consecință:

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie

2007.