ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8625/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 11 octombrie 2004, reclamanta R.S. a chemat în judecată pe pârâta

Agenția Domeniilor Statului, solicitând instanței să se

dispună anularea deciziei nr. 18000 din 25 august 2004 emisă de

pârâtă și obligarea acesteia la restituirea în natură a

imobilului casă și teren în suprafață de 184 mp situat în

Rodna-Veche, județul Bistrița-Năsăud sau obligarea pârâtei

la plata de despăgubiri.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a fost proprietara imobilului sus

menționat, care a fost preluat abuziv de către Statul Român în anul

1946.

S-a mai precizat că în mod

nelegal pârâta a respins notificarea sa înregistrată sub nr. 103 din 8

noiembrie 2001, cu motivarea că nu ar fi făcut dovada

calității de proprietar asupra imobilului revendicat, deși, cu

evidențele de carte funciară înregistrată sub nr. 2149, face

dovada proprietății asupra imobilului solicitat.

Prin sentința civilă nr.

1027 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București a fost respinsă

ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii

și, ca neîntemeiată acțiunea introductivă.

S-a reținut, în

esență, că din actele dosarului rezultă îndeplinirea

procedurii prealabile a notificării prevăzute de art. 21 din Legea

nr. 10/2001, astfel încât, din această perspectivă, excepția

inadmisibilității acțiunii apare ca neîntemeiată.

Cât privește fondul cauzei s-a

reținut că există într-adevăr o neconcordanță în

ceea ce privește identificarea imobilului revendicat, astfel încât

temeinic a fost respinsă rectificarea reclamantei, în cauză nefiind

dovedită identitatea între imobilul revendicat și cel ce

figurează în patrimoniul pârâtei.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri și continuat de moștenitorul

acesteia, R.S., a fost admis prin decizia civilă nr. 160-A din 30 august

2006 a Curții de Apel București. A fost schimbată în parte

sentința apelată și admisă contestația. A fost

anulată decizia nr. 18.000 din 25 august 2004 emisă de pârâtă

și obligată pârâta să restituie contestatorului imobilul situat în

Rodna-Veche, județul Bistrița-Năsăud, compus din casă

cu nr. 652+192 mp teren, corp de proprietate înscris în C.F., cu nr. top 849/2

și casă nr. 627 + 184 mp, teren, corp de proprietate înscris în C.F,

nr. top 844.

A fost menținută

dispoziția primei instanțe de respingere a excepției

inadmisibilității acțiunii.

Instanța de apel a

reținut, în esență că, în cauză s-a dovedit

identitatea între imobilul solicitat la restituire și cel deținut de

pârâtă, situație ce rezultă cu evidență din actele

dosarului și succesiunea operațiunilor de carte funciară privind

imobilul în litigiu.

Întrucât terenul a fost preluat

abuziv în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar reclamanta

a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită, fiind dovedită întrunirea tuturor

condițiilor prevăzute de lege, pentru admisibilitatea acțiunii

în temeiul art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 a fost admisă

acțiunea reclamantei și restituit în natură imobilul solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Agenția Domeniilor Statului, criticând-o pentru

nelegalitate, motivele căii de atac fiind încadrate în prevederile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a arătat că între imobilul solicitat prin notificare, înscris în

C.F. cu nr. top 849 și cel solicitat prin cerere de chemare în

judecată, înscris în C.F. cu nr. top 844, nu există identitate,

pentru acest ultim imobil lipsind procedura prealabilă a notificării,

aspect ce nu a fost sesizat și analizat de instanță.

S-a arătat că imobilul

solicitat prin notificare înscris în C.F. cu nr. top 849 compus din casă

și teren în suprafață de 378 mp este diferit de cel solicitat

și identificat prin cerere de chemare în judecată și căruia

îi corespunde parcela 744, constând în casă cu nr. 627 cu suprafața

de 184 mp și înscris în C.F., ceea ce denotă imposibilitatea petentei

de a identifica cu certitudine imobilul revendicat, situație ce

determină neîndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce succed.

Prin notificarea înregistrată

sub nr. 103 din 8 noiembrie 2001 formulată prin mandatar, reclamanta R.S.

a solicitat restituirea în natură (sau despăgubiri) în temeiul Legii

nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Rodna.

Inițial, notificarea a fost

soluționată prin dispoziția nr. 209 din 29 august 2003 a

Primăriei comunei Rodna, prin care a fost respinsă cererea

reclamantei justificat de faptul că aceasta nu a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită și nu a

depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prevăzut

de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Dispozițiile actului sus

menționat au fost desființate prin sentința civilă nr.

731/2003/F din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud,

hotărâre prin care s-a dispus totodată, obligarea primăriei

să trimită notificarea petentei actualului deținător al

imobilului, respectiv Agenția Domeniilor Statului.

În procesul de soluționare a

notificării, urmare a învestirii în modalitatea menționată, prin

decizia nr. 18.000 din 25 august 2004 a fost respinsă cererea reclamantei,

justificat de faptul că aceasta nu face dovada calității de

proprietar asupra imobilului revendicat și nici a identității

între acesta și cel aflat în administrarea sa.

Prin cererea de chemare în

judecată, ce constituie obiectul litigiului dedus judecății,

reclamanta a solicitat anularea deciziei menționate și obligarea

pârâtei să-i restituie în natură imobilul casă și teren în

suprafață de 184 mp, situată în Rodna Veche, județul

Bistrița-Năsăud.

Acesta este obiectul cererii cu

judecata căruia a fost învestită instanța și asupra

căruia, în lipsa unor alte precizări, justificări, în

condițiile impuse de lege, în conformitate cu cerințele art. 129

alin. (6) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să

hotărască.

În cursul procedurii judiciare s-a

administrat proba cu înscrisuri, din care a rezultat, cum temeinic au

reținut instanțele, că reclamanta a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită pentru a

solicita restituirea bunurilor preluate de stat.

Temeinic s-a reținut

totodată și împrejurarea că din aceleași înscrisuri a

rezultat și dreptul notificatoarei asupra imobilului solicitat, situat în

localitatea Rodna, zonă în care este aplicabil sistemul de publicitate

prin cărți funciare și potrivit cu care dovada înscrierii

dreptului de proprietate în cartea funciară constituie dovada

însăși a proprietății.

Așadar, cu referire la

aspectele analizate, instanțele au reținut îndeplinirea cerinței

privind calitatea de persoană îndreptățită în persoana

reclamantei, cât și a dreptului de proprietate invocat, dovedit cu

înscrisurile menționate și care, astfel cum temeinic s-a reținut

în apel, se încadrează în categoria „actelor doveditoare” ale dreptului de

proprietate, astfel cum sunt enumerate prin dispozițiile pct. 22.1 din

normele metodologice de aplicare a legii.

Cât privește însă

identitatea imobilului solicitat și identificat, în modalitatea sus

descrisă și reținută în dispozițiunile deciziei, se

constată următoarele:

Potrivit art. 21 alin. (2) [devenit

art. 22 alin. (2)] din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea, ca act

de sesizare în procedura legii speciale, va cuprinde, între altele, elementele

de identificare a bunului solicitat, iar potrivit art. 112 alin. (3) C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată, ca act de investire a instanței

de judecată, va cuprinde obiectul cererii. În scopul identificării

imobilelor, textul procedural evocat impune cerința de a se arăta

„comuna și județul, strada și numărul, iar, în lipsă,

vecinătăți...sau, când imobilul este înscris în cartea

funciară, numărul de carte funciară și numărul

topografic”.

Cerința legii, în ipotezele

analizate fiind imperativă, rezultă că nesatisfacerea sa atrage

imposibilitatea soluționării notificării cererii în raport de

obiectul său dedus judecății, situație ce face

imposibilă aflarea adevărului.

Corelativ cerinței legale

menționate, revine judecătorului cauzei obligația ca, în

aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin toate

mijloacele legale pentru atingerea acestui deziderat al procesului civil

și, în final, justa soluționare a cauzei.

Or, din probele administrate

până în prezenta fază procesuală rezultă că prin

deciziile nr. 521/1964 și nr. 1042/1964 emise în temeiul Decretului nr.

478/1954 a fost trecut în proprietatea statului imobilul reclamantei, situat în

comuna Rodna, înscris în C.F. nr. top 844,casă cu 184 mp teren și cel

înscris în C.F. nr. top 849 cu suprafața de 378 mp.

Este de asemenea, de necontestat

și dovedit că în decursul anilor imobilul sus menționat a

suferit transformări, atât în ceea ce privește istoricul de rol

administrativ, cât și situația sa faptică și juridică,

fără însă ca probele administrate până în prezent să

lămurească datele speței sub aspectele analizate.

Este astfel necesar să se

stabilească dacă imobilul solicitat prin notificare, situat la nr.

652 este unul și același cu cel având nr. 959 la data preluării

de stat și, în prezent nr. administrativ 1199; dacă bunul solicitat

constituie, astfel cum s-a arătat în adeverința nr. 162/1964 o

singură gospodărie, structura și configurația actuală,

precum și deținătorii actuali ai terenului și titlul cu

care ocupă imobilul.

Stabilirea împrejurărilor

menționate este de natură să lămurească aspectele

privind identificarea bunului, obiect al procedurii demarate în temeiul legii

de reparații, cu consecințe asupra justei soluționări a

cauzei.

Prin urmare, constatând necesitatea

suplimentării probatoriului, nu numai în raport de considerentele

enunțate, dar și față de neconcordanțele rezultate din

probele deja administrate în cauză în legătură cu aspectele mai

sus sesizate și care nu fac posibilă pronunțarea unei

hotărâri legale și temeinice, în temeiul art. 314 C. proc. civ.,

recursul va fi admis cu consecința casării hotărârilor și

trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În acest scop, pe lângă

suplimentarea probei cu înscrisuri, în scopul determinării cu certitudine

a istoricului de rol administrativ a nemișcătorului corelat cu

mențiunile de carte funciară, se impun administrarea probei cu expertiză

tehnică topografică, care, pe lângă aspectele arătate,

să lămurească corespondența modificărilor din

înscrierile de carte funciară și administrative, cu cele existente pe

teren, ca și situația actuală a bunului litigios.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Agenția Domeniilor Statului împotriva deciziei civile nr. 160 A din 30

martie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, și sentința nr. 1027 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă, și trimite cauza pentru

rejudecare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2006.