ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7374/2006

Deliberând asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud la data de 18 februarie 2004 petenții C.M.N. și S.L. au solicitat anularea dispoziției nr. 6 din 15 ianuarie 2004 emisă de Primarul Comunei Tiha Bîrgăului, restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor legale pentru imobilele ce au făcut obiectul notificării. Prin sentința civilă nr. 327/F din 3 noiembrie 2004 s-a admis plângerea, dispunându-se după cum urmează: S-a anulat dispoziția nr. 6 din 15 ianuarie 2004 emisă de către Primarul Comunei Tiha Bîrgăului. A fost obligat Primarul comunei Tiha Bîrgăului să emită în favoarea petenților ofertă de restituire prin echivalent pentru imobilele construcții, în prezent demolate, care au fost înscrise în C.F.

Tiha Bîrgăului nr. top 1822. S-a dispus trimiterea de către primar a notificării ce vizează restituirea terenului în suprafață de 1000 mp identificat cu nr. top 1823/2 și 1824/2 din C.F. Tiha Bîrgăului la F. Bistrița Năsăud spre competentă soluționare. A fost obligată intimata Primăria Tiha Bîrgăului să plătească petenților suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței s-au reținut următoarele: Prin dispoziția contestată s-au respins cererile de restituire cu motivarea că cererile nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, imobilele fiind confiscate de la antecesorul petenților prin sentință penală ca măsură complementară în urma săvârșirii unei infracțiuni de natură economică și nu politică.

Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 183 din 6 martie 1959 pronunțată de fostul Tribunal Popular al Raionului Vatra Dornei, s-a dispus confiscarea de la antecesorul petenților a unui hectar de teren fără a se dispune o astfel de măsură și asupra imobilului casă de locuit. Prin urmare imobilul construcție a fost preluat de stat fără nici un titlu, pentru ca apoi să fie demolat, astfel că petenții sunt îndreptățiți la restituire prin echivalent potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește imobilul teren solicitat în suprafață de 1000 mp, s-a constatat în baza extrasului de carte funciară că acesta este deținut de Cooperativa de Consum Tiha Bîrgăului asociată la F. Bistrița Năsăud și că acesteia din urmă îi revine competența de soluționare a notificării, în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în calitate de unitate deținătoare.

Prin decizia nr. 279/A din 14 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Tiha Bîrgăului împotriva sentinței, care a fost schimbată în parte după cum urmează: S-a respins plângerea formulată de petentă ca tardivă. S-a respins plângerea formulată de petent în contradictoriu cu intimata comuna Tiha Bîrgăului, pentru lipsa calității procesuale pasive și s-au menținut dispozițiile din sentință referitoare la admiterea plângerii formulată de petent în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Tiha Bîrgăului.

În motivarea deciziei de apel s-au reținut următoarele: Plângerea formulată de către petentă a fost înregistrată la instanță la data de 18 februarie 2004 cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicarea dispoziției prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, dispoziția fiindu-i comunicată la data de 16 ianuarie 2004. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă s-a avut în vedere faptul că obiectul cauzei îl constituie plângere împotriva dispoziției emise de Primar iar calitate procesuală pasivă are numai emitentul actului contestat.

În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, dar sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. h) din aceeași lege, întrucât prin sentința penală prin care a fost condamnat autorul petenților pentru o infracțiune de natură economică s-a dispus doar confiscarea terenului în suprafață de 1 ha în timp ce în privința construcțiilor s-a dispus doar confirmarea procesului-verbal de sechestru asigurător. Acest proces-verbal de sechestru asigurător și care avea menirea de a asigura recuperarea prejudiciului, fiind doar o măsură de siguranță, în nici un caz nu poate fi confundat cu o confiscare implicită și nu ține loc de confiscare în sensul legislației în vigoare la acea dată.

Împotriva deciziei de apel au formulat recurs petenții-intimați, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește respingerea ca tardivă a plângerii formulate de petentă, Curtea a încălcat dispozițiile legale referitoare la comunicarea actelor. Adresa de înaintare din 16 ianuarie 2004 nu conține data de comunicare efectivă a dispoziției atacate. În mod greșit s-a reținut că nu are calitate procesuală pasivă comuna Tiha Bârgăului, pentru că aceasta are calitate de deținător al bunului. Primarul a acționat doar ca reprezentant al comunei. În situația în care instanța de apel a admis doar în parte apelul, trebuia să se respingă doar în parte pretențiile petenților la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere că decizia de apel este nelegală, să se dispună obligarea apelantei la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în sumă de 6.000.000 lei. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare: Prin apelul formulat în cază s-a criticat sentința primei instanțe pentru motivul că imobilele construcții au fost preluate în proprietatea statului cu titlu de confiscare, în baza unei sentințe penale și că în aceste condiții nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001. Le termenul de judecată a dosarului de apel instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității plângerii formulate de către petentă și lipsa calității procesuale pasive a Comunei Tiha Bârgăului.

Excepția tardivității a fost soluționată în mod greșit de către instanța de apel. Pentru soluționarea excepției s-a avut în vedere adresa nr. 133 din 16 ianuarie 2004 (fila 3 dosar de fond) prin care s-a înaintat petentei dispoziția contestată. S-a avut în vedere data adresei de înaintare a dispoziției, fără a exista o dovadă efectivă de comunicare, deși art. 26 alin. (3) [fost art. 24 alin. (7)] din Legea nr. 10/2001 republicată prevede că termenul de 30 de zile de contestare a dispoziției curge de la data comunicării. Prin urmare și în condițiile în care nu s-a făcut dovada comunicării efective a dispoziției contestate, în mod greșit s-a apreciat în cauză că plângerea formulată de către petentă este tardivă.

Înalta Curte constată că în mod greșit s-a soluționat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei Tiha Bârgăului. Art. 21 alin. (4) [fost art. 20 alin. (4)] din Legea nr. 10/2001 prevede cui se adresează notificarea formulată de persoana îndreptățită, iar unitatea administrativ-teritorială este arătată în calitatea de deținător; soluționarea notificării se face prin dispoziție motivată a primarului. Având în vedere neclaritatea Legii nr. 10/2001 sub aspectul calității procesuale într-un asemenea caz, privind instituțiile abilitate legal, în mod greșit s-a soluționat excepția de către instanța de apel. Având în vedere că prin decizia de apel s-a menținut soluția dată de prima instanță, sub aspectul nevalabilității titlului statului, iar apelantul nu a formulat recurs, Înalta Curte urmează a nu mai reanaliza aceste aspecte.

Admiterea apelului formulat de pârât a fost, de fapt, numai formală, soluționarea cauzei s-a făcut în baza motivelor invocate din oficiu de instanță. Prin urmare, făcând aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul formulat în cauză și se va modifica decizia de apel în sensul respingerii apelului ca nefondat. Cu aplicarea art.274 C. proc. civ., va fi obligată apelanta Comuna Tiha Bârgăului, precum și apelanta Primăria Comunei Tiha Bârgăului, prin primar la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel, în limita în care au fost dovedite, către reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de reclamanții C.M.N. și S.L. împotriva deciziei nr. 279 din 14 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă și conflicte de muncă și asigurări sociale și de familie. Modifică decizia atacată în sensul că: Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâții Comuna Tiha Bârgăului și Primăria Comunei Tiha Bârgăului prin primar. Obligă apelanții la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2006.