ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7164/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Bistrița-Năsăud sub nr. 1057/2004 reclamantul F.L., prin mandatar, a

solicitat anularea dispoziției nr. 689 din 1 martie 2004 emisă de Primarul

municipiului Bistrița prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a

despăgubirilor bănești cuvenite pentru imobilele ce au aparținut autorului său

și au fost preluate de stat, acordându-se măsuri reparatorii sub formă de

titluri de valoare nominală până la concurența sumei de 583.848.387 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a

susținut că în mod nelegal notificarea a fost soluționată de Primăria

municipiului Bistrița deoarece el a solicitat măsuri reparatorii sub formă de

despăgubiri bănești iar potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001 competența

soluționării acestei cereri aparține Prefecturii și nu Primăriei.

Prin sentința civilă nr. 203/F din 17

mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud a fost admisă în parte

acțiunea și s-a modificat actul atacat în sensul înlăturării din conținutul său

a dispoziției de respingere a cererii de acordare de despăgubiri bănești

(cuprinsă în art. 1), menținându-se restul dispozițiilor.

S-a respins cererea reclamanților

privind trimiterea notificării la Prefectura Bistrița-Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că imobilele în litigiu au fost preluate de stat în baza

Decretului nr. 111/1951, deci fără titlu valabil, că au fost demolate

construcțiile aflate inițial iar terenul este ocupat de blocuri și neputând fi

restituit în natură, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (9),

art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care exclud

posibilitatea acordării de despăgubiri, iar primăria nu este competentă și nici

nu a fost investită cu soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor

bănești.

Reclamantul a declarat apel

împotriva sentinței sus menționate, susținând că el a solicitat de la început

despăgubiri bănești și consideră că este îndreptățit la această formă de măsuri

reparatorii prin echivalent, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 24

alin. (2) și art. 36 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 1828/A din 26

august 2004 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că, raportat la modalitatea de preluare a imobilelor și la situația lor

actuală, construcția demolată iar terenul ocupat de blocuri, nu sunt incidente

în cauză dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prima instanță

reținând în mod corect incidența prev. art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (1),

teza ultimă din Legea nr. 10/2001, dispoziții care exclud posibilitatea

acordării despăgubirilor bănești.

În termen legal, reclamantul a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, solicitând casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre soluționare la Prefectura județului Bistrița-Năsăud

pentru acordarea de despăgubiri bănești actualizate.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că de la început a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul

preluat abuziv de stat, și în mod nelegal s-a respins această cerere,

ignorându-se dreptul lui de preferință.

Deși nu s-a indicat expres temeiul

de drept al recursului, dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă

încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc . civ.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-adevăr, prin notificarea

adresată inițial, nr. 172 din 19 iulie 2001, recurentul-reclamant a solicitat

despăgubiri bănești pentru imobilele preluate de stat, în temeiul dispozițiilor

Legea nr. 10/2001.

Situația de fapt din cauză nu atrage

însă incidența dispozițiilor art. 24 alin. (2) la care recurentul face

referire. Aceste prevederi legale sunt incidente imobilelor cu destinația de

locuințe, dacă restituirea în natură nu este posibilă.

În speță însă, construcția preluată

inițial a fost demolată iar terenul este în prezent ocupat de blocuri, deci ne

aflăm în prezența unui imobil a cărui restituire în natură nu este posibilă.

În atare situație, devin incidente

în cauză prevederile art. 9 alin. (2) și art. 10 alin. (1), teza ultimă din Legea

nr. 10/2001, dispoziție care exclude acordarea despăgubirilor bănești, cum

solicită recurentul.

Situația de fapt și prevederile

legale aplicabile au fost reținute corect de instanța de apel, Înalta Curte

urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc . civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul F.L. împotriva deciziei civile nr. 1828/A din 26 august

2004 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2005.