ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6155/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 8 februarie 1999 pe rolul Tribunalului

Bistrița-Năsăud, Prefectul județului Bistrița-Năsăud a solicitat instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 544

din 31 decembrie 1998 anexa 1 poziția nr. 22 emisă de către Primarul

municipiului Bistrița cu privire la încheierea contractului de închiriere

pentru apartamentul nr. 22 din imobilul situat în Bistrița cu S.D.L., întrucât

contractul trebuia încheiat cu O.I., îndreptățit, din punct de vedere legal, să

ocupe această locuință.

O.I. a formulat o cerere de intervenție în

interes propriu și a solicitat anularea dispoziției nr. 544/1998 emisă de

Primarul municipiului Bistrița.

În motivarea cererii sale a arătat că a fost nominalizat

pentru apartamentul în litigiu în anul 1990 și în consecință la finalizarea

construcției în anul 1998, organul administrativ trebuia să-l invite să încheie

contractul de închiriere și nu să atribuie locuința altei persoane.

S.D.L. a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtului Primarul municipiului Bistrița solicitând respingerea

acțiunii principale și a cererii de intervenție formulată de O.I.

Prin sentința civilă nr. 15 din 28 aprilie 1999

Tribunalul Bistrița-Năsăud și-a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Bistrița apreciind că acțiunea reprezintă un litigiu

locativ și nu de contencios administrativ.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin Încheierea

nr. 3593 din 29 octombrie 1999 a admis cererea formulată de către O.I. și a

strămutat soluționarea cauzei de la Judecătoria Bistrița la Judecătoria

Suceava.

Judecătoria Suceava prin sentința civilă nr. 2692

din 29 mai 2000 a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamant

pentru lipsa calității procesual active.

A admis cererea de intervenție în interes

propriu formulată de O.I. și a dispus anularea dispoziției nr. 544 din 31

decembrie 1998 emisă de Primarul municipiului Bistrița.

A respins cererea de intervenție în interesul

pârâtului formulată de către intervenienta S.D.L.

Prin decizia nr. 4170 din 19 decembrie 2000

Tribunalul Suceava a admis apelurile declarate de către Primăria Bistrița prin

primar și intervenienta S.D.L., a desființat sentința pronunțată de către

instanța de fond și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că prin acțiune

reclamantul a solicitat anularea poziției nr. 22 din dispoziția nr. 544/1998,

iar instanța de fond a dispus anularea în totalitate a dispoziției mai înainte

menționate acordând astfel mai mult decât s-a solicitat.

Rejudecând cauza, Judecătoria Suceava, prin

sentința civilă nr. 4381 din 10 septembrie 20001 a respins ca inadmisibilă

acțiunea formulată de Prefectul județului Bistrița-Năsăud, pentru lipsa

calității procesual active.

A admis cererea de intervenție în interes

propriu a lui O.I., a dispus anularea poziției nr. 22 din Anexa nr. 1 la

Dispoziția nr. 544/1998 emisă de către Primarul municipiului Bistrița

A respins cererea de intervenție în

interesul pârâtului formulată de către S.D.L.

A obligat pârâtul și interveninta în

interesul pârâtului să plătească lui O.I., 1.913.000 lei cheltuieli de

judecată.

Tribunalul Suceava prin decizia

civilă nr. 936 din 17 aprilie 2002 a respins ca nefondate apelurile formulate

de către pârât și intervenienta S.D.L.

Pentru a pronunța această deciziei

instanța de apel a reținut, ca și instanța de fond, că apartamentul în litigiu

i-a fost repartizat intervenientului în nume propriu O.I. în conformitate cu

prevederile art. 10 din Legea nr. 5/1973 și art. 1 din H.C.M. nr. 860/1973, așa

încât el nu mai putea fi redistribuit altei persoane.

S-a reținut de asemenea că după

finalizarea construcției, contractul de închiriere trebuia să fie încheiat cu O.I.

care era nominalizat pe lista de prioritate de către conducerea unității unde

acesta era salariat.

Prin decizia civilă nr. 2908 din 15

octombrie 2002 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile pârâtului și

intervenientei S.D.L. împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel

pe care a modificat-o în parte și a desființat parțial sentința civilă nr. 4381

din 10 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava și în consecință:

A respins ca nefondată cererea de

intervenție formulată de O.I.

A admis cererea de intervenție a lui

S.D.L., în sensul că, a menținut poziția nr. 22 din Anexa nr. 1 la Dispoziția

nr. 544 din 31 decembrie 1998 emisă de Primarul municipiului Bistrița.

A menținut sentința cu privire la

respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate de către reclamant și a

înlăturat obligarea la plata cheltuielilor de judecată stabilită prin sentință.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de recurs a reținut în esență că deși în anul 1990 O.I. a fost nominalizat

pentru apartamentul în litigiu, dar întrucât în anul imediat următor acest

apartament nu i-a fost repartizat, iar legislația care consacra repartizarea

locuințelor proprietate de stat a fost abrogată, la terminarea construcției

blocului de locuințe (după 8 ani), în funcție de noile priorități primarul a

emis legal dispoziția nr. 544 (poz. 22 din Anexa 1).

În conformitate cu prevederile art. 27

lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la

data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile. Procurorul General

de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în

anulare împotriva deciziei civile nr. 2908 din 15 octombrie 2002 pronunțată de

Curtea de apel Suceava, considerând că această hotărâre a fost pronunțată cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei de fond și totodată hotărârea este și vădit netemeinică.

Se susține că apartamentul în

litigiu a fost atribuit Trustului A.S. Bistrița iar această unitate, potrivit

ordinii de prioritate, l-a nominalizat pe O.I. căruia i s-a făcut înștiințarea

nr. 43 din 8 ianuarie 1991.

Se mai susține că deși dispozițiile

legale în vigoare la acea dată prevedeau că beneficiarul căruia i s-a înmânat

înștiințarea trebuie ca în termen de 10 zile de la primirea acestuia să se

prezinte la primărie pentru încheierea contractului de închiriere datorită

faptului că locuința se afla în construcție iar finalizarea ei s-a produs în

anul 1998, O.I. nu a încheiat contractul de închiriere, dar această împrejurare

nu-i este imputabilă.

În motivarea recursului în anulare

se mai susține că Primarul municipiului Bistrița în urma redistribuirii

apartamentului după finalizarea construcției unei alte instituții și a

nominalizării de către aceasta a lui S.D.L. a emis dispoziția nr. 544/1998

(poziția 22 Anexa 1) în favoarea acesteia, care ulterior a încheiat contractul

de închiriere a acestui apartament.

Se precizează că întrucât înștiințarea

făcută către O.I. are caracterul unui act administrativ, atâta vreme cât acesta

nu a fost revocat, nu era legal ca apartamentul în litigiu să fie închiriat

unei alte persoane.

Pentru aceste motive se solicită ca

în temeiul art. 314 C. proc. civ. să fie admis recursul în anulare, să fie

casată decizia criticată și menținută hotărârea nr. 396 din 17 aprilie 2002 a

Tribunalului Suceava.

Prin adresa nr. 954/C/1950/2004

înregistrat la dosarul cauzei la data de 3 mai 2004 în temeiul art. 304

4

C. proc. civ., Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție declară că-și retrage recursul în anulare.

La termenul de judecată din 4 mai

2004 Curtea a pus în discuția părților această cerere de retragere a recursului

în anulare.

Reprezentantul Ministerului Public a

susținut și oral cererea de retragere a recursului în anulare, celelalte părți

din proces, respectiv intervenienta S.D.L. și Primăria Municipiului Bistrița

prin primar, au solicitat să se ia act de retragerea recursului în anulare iar

intervenientul în interes propriu O.I. a lăsat la aprecierea instanței

rezolvarea cererii.

De reținut în consecință că până la

încheierea dezbaterilor nici una dintre părți nu a solicitat continuarea

judecării recursului în anulare.

După încheierea dezbaterilor și

rămânerea cauzei în pronunțare, intervenientul O.I. a depus la dosar o cerere

prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei întrucât solicită să se dispună

continuarea judecării recursului în anulare.

Curtea, prin Încheierea din 4 mai

2004 a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție cererea

formulată de către intervenient după încheierea dezbaterilor în ședință publică

și în contradictoriu cu celelalte părți, fixând termen la data de 9 noiembrie

2004.

Cu privire la cererea formulată de

către intervenientul O.I. urmează a reține:

In conformitate cu prevederile art. 330

4

C. proc. civ. (text abrogat prin O.G. nr. 58 intrat în vigoare la data de 28

august 2003 se stabilește că „până la încheierea dezbaterilor” Procurorul

General își poate retrage recursul în anulare și „în acest caz, părțile din

proces pot cere continuarea judecății „ recursului în anulare.

Condiția prevăzută de către acest

text atât pentru retragerea recursului în anulare cât și, evident, pentru

cererea pe care celelalte părți din proces o pot face pentru continuarea

judecății, era ca aceste manifestări de voință să se manifeste până la

„închiderea dezbaterilor”.

În cazul în speță numai cererea de

retragere a recursului în anulare a fost făcută până la închiderea

dezbaterilor, moment la care nici una dintre celelalte părți nu au solicitat

continuarea judecării recursului în anulare.

Cererea de continuare a judecării

recursului în anulare a fost făcută de către intervenientul O.I. după

închiderea dezbaterilor, în momentul în care cauza rămăsese în pronunțare.

De reținut că intervenientul fusese

asistat de avocat la termenul ( 4 mai 2004) când s-a pus în discuție cererea de

retragere a recursului în anulare.

În această situație intervenientul O.I.,

pentru a putea reveni asupra primei manifestări de voință, respectiv că lasă la

aprecierea instanței soluționarea cererii de renunțare la recursul în anulare

și de a solicita continuarea judecării recursului în anulare, era necesar să

invoce și să dovedească existența unui viciu de consimțământ, ceea ce în cauză

nu s-a îndeplinit.

Astfel fiind față de considerentele

mai înainte arătate urmează a se lua act de retragerea recursului în anulare

făcută de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 2908 din 15 octombrie 2002

pronunțată de către Curtea de Apel Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia

act de retragerea recursului în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei

nr. 2908 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.