ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7127/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 1782 din 28 martie 2006, petentul M.D.P. a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul Primarul comunei Sârbeni, județul Teleorman, să se anuleze în parte dispoziția nr. 76 din 25 februarie 2006, emisă de intimat numai în ceea ce privește restituirea în natură a terenului dovedit cu actele anexate notificării. Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 528 din 17 aprilie 2006 a admis plângerea, a anulat în parte dispoziția nr. 72 din 25 februarie 2006, emisă de Primarul comunei Sârbeni, numai cu privire la capătul de cerere referitor la teren și a trimis cauza acestuia pentru a reconstitui întreaga suprafață de teren dovedită de petent, chiar dacă face parte în prezent din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentului nu i s-a reconstituit întreaga suprafață de teren, confiscată ca urmare a deportării sale politice. Prin decizia nr. 52/A din 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul formulat de Primăria comunei Sârbeni prin Primar împotriva sentinței civile nr. 528 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Teleorman, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă contestația formulată de M.D.P., ca nefondată. Instanța de apel a reținut în esență că prin notificarea formulată de M.D.P. s-au solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul casă de locuit, demolată în anii 1954-1955 și restituirea în natură a terenului în suprafață de 9450 mp, situat în satul Sârbenii de Jos, comuna Sârbeni, județul Teleorman.

Prin dispoziția nr. 76 din 25 februarie 2006, emisă de Primarul comunei Sârbeni s-a admis în parte cererea formulată de M.D.P. și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru casa de locuit, demolată de fostul C.A.P. Cererea de restituire în natură sau măsuri în echivalent pentru terenul aferent locuinței a fost respinsă, reținându-se incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a avut în vedere că, prin Titlul de proprietate nr. 72-00926 din 5 mai 1998, eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, i s-a reconstituit reclamantului M.D.P. dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 10 ha, situată pe raza comunei Sârbeni, în temeiul Legii nr. 18/1991.

Prin Hotărârea nr. 15062 din 31 ianuarie 2006 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a validat propunerea comunei Sârbeni prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6,7415 ha teren. În raport de cele expuse, s-a reținut că petentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, solicitată în baza Legii nr. 18/1991, actele emise în baza acestei legi (Titlul de proprietate și Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman), fiind validate.

Î n același sens, s-au avut în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora ,jiu intră sub incidența prezentei legi terenurile (… ) al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurile agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare'' A reținut instanța că, în mod corect, prin dispoziția ce face obiectul contestației s-a respins cererea privind restituirea în natură a terenului, motivat de faptul că acesta face obiectul Legii nr. 18/1991.

De altfel, reclamantul a ales calea prevăzută de Legea nr. 18/1991, iar prin cererea din speță, în realitate, contestă amplasamentul terenului pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, aspect asupra căruia instanța nu se poate pronunța în procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001. Î mpotriva ultimei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul Minai D. Petre, care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că, greșit prin hotărârea recurată au fost interpretate dispozițiile Legii nr. 16/2001 și ale Legii nr. 18/1991. De fapt, recurentul enumera art. 24, art. 35, art. 54, art. 87 din Legea nr. 18/1991, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, mai multe texte din Legea nr. 247/2005 și din Constituția României, precizând conținutul acestora, în raport de care face aprecieri, texte ce nu sunt incidente în cauză și care nu au stat la baza pronunțării hotărârii instanței de apel.

In plus, formulează cereri noi în recurs, prin care solicită daune în cuantum de 20 000 RON, sumă ce pretinde a echivala cu prejudiciul încercat prin neretrocedarea la cerere a proprietății de care a fost deposedat prin arestarea întregii familii; mai solicită să se anuleze titlurile de proprietate emise conform susținerii, ilegal și abuziv și participarea procurorului la judecata cauzei, întrucât faptele membrilor Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a celorlalte legi cu caracter reparator, sunt de natură penală, pentru care trebuie să răspundă penal. Î n realitate, recurentul în întreaga cerere de recurs face o enumerare a mai multor texte din Legile nr. 18/1991 și nr. 10/2001. Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., Curtea îl reține ca nefondat, pentru următoarele considerente. Așa cum a reținut și instanța de apel, recurentul M.D.P., prin notificarea nr. 1134 din 30 iulie 2001 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru o casă de locuit, demolată în anii 1954-1955 și „reconstituirea " în natură a imobilului teren în suprafață de 9450 mp, situat în satul Sârbenii de Jos, comuna Sârbeni, județul Teleorman. Primarul comunei Sârbeni, prin dispoziția nr. 76 din 25 februarie 2006 a admis în parte cererea în temeiul Legii nr. 10/2001 și a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru casa de locuit, demolată de fostul C.A.P. și a respins cererea de restituire în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul aferent locuinței, cu motivarea că, suprafața solicitată i-a fost restituită în temeiul Legii nr. 18/1991, în urma reconstituirii dreptului de proprietate, fiind eliberat titlul de proprietate.

Conform actelor din dosar, extrase de la Arhivele Statului, autorul reclamantului figurează cu suprafață de 7,5 ha teren (buletinul de recensământ nr. 73) și recurentul cu suprafața de 9,35 ha teren, în total 16,85 ha. Față de susținerea recurentului, că a vândut 1085 mp, ar mai fi în discuție suprafața de 16,7415 ha. Din această suprafață, în baza Legii nr. 18/1991, conform Titlului de proprietate nr. 72-00926 din 5 mai 1998 (fila 9 - dosar fond ), recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha.

Î n ceea ce privește diferența de 6,7415 ha, a cărei retrocedare o solicită, în baza Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, se reține că i-a fost restituită prin Hotărârea nr. 15062 din 31 iulie 2006 (fila 15-dosar recurs) a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, singurul teren aflat în rezervă pe teritoriul comunei Sârbeni, dar reclamantul a refuzat punerea în posesie, pe motiv că dorește reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Față de aceste acte, se reține că recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată în baza Legii nr. 18/1991. Se impune precizarea că, prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției nu s-au modificat dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, astfel că stabilirea dreptului de proprietate se face pe sole, stabilite de comisie.

Față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, corect a reținut instanța de apel că, „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile (… ) al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurile agricole și cele forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare"'. Î n aceste condiții, se impunea respingerea contestației privind restituirea în natură a terenului, motivat de împrejurarea că, acesta face obiectul Legii nr. 18/1991. De fapt, recurentul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Prin cererea formulată în această cauză se contestă mai mult amplasamentul terenului pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, aspect, reținut și de către instanța de apel, ce nu poate fi soluționat prin procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001. Cu privire la celelalte cereri formulate în recurs, se reține că nu pot face obiectul controlului judiciar, deoarece în această fază procesuală nu se pot formula cereri noi. Referitor la scopul urmărit prin petitul privind participarea procurorului la judecata cauzei, respectiv de a se stabili vinovăția unor membri ai comisiilor cu atribuțiuni în restituirea imobilelor, recurentul trebuie să urmeze alte proceduri, cererea sa neputând fi soluționată prin recursul de față.

Pentru toate considerente expuse, urmează să fie respins recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.D.P. prin mandatar C.V. împotriva deciziei nr. 52/A din 24 ianuarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2007.