ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5293/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr.

8031/2006 S.R. a acționat în judecată Primăria Municipiului Arad, solicitând

obligarea acesteia să soluționeze printr-o dispoziție motivată dosarele nr.

1577 și 2073 prin care a revendicat în temeiul Legii nr. 11/2001, imobilul

teren și construcții înscrise în C.F. 7983 și 23281 Arad și să fie obligată

pârâta la plata daunelor cominatorii în sumă de 5 milioane lei pe zi de

întârziere, din a 15-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până

la emiterea dispoziției privind soluționarea dosarelor.

În motivarea acțiunii reclamanta arată

că este moștenitoarea legală a proprietarului G.I. și că a solicitat pe cale de

notificare restituirea imobilului preluat abuziv prin Decretele 381/1972 și

410/1986 ale Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Că pe

terenul de 663 mp au fost construite blocuri de locuințe demolându-se vechile

construcții, situație în care este de acord să primească teren în cartierul Gai

conform ofertei pârâtei, iar diferența de 416 mp teren, care este neocupat să-i

fie restituit în natură.

Prin sentința nr. 1302 din 4

octombrie 2006 Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de S.R. prin mandatar

S.M. și a obligat Primăria Municipiului Arad să emită o dispoziție motivată

privind dosarele 1577 și 2073, pentru imobilul situat în Arad, înscris în C.F.

7983 și 2328 Arad.

Prin aceeași sentință instanța a

respins capătul de acțiune privind acordarea daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că pârâta nu s-a conformat dispozițiunilor art. 25 din Legea

nr. 10/2001 republicată deoarece nu a soluționat notificarea în termen de 60 de

zile.

Prin încheierea din 6 decembrie 2006

Tribunalul Arad a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul

sentinței civile nr. 1203 din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Arad în sensul de

a se trece „admiterea în parte a acțiunii” și nu cum greșit s-a trecut „admite

acțiunea”.

Instanța a respins cererea

reclamantei S.R., prin mandatar privind lămurirea și completarea dispozitivului

aceleiași hotărâri.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut că prin sentința nr. 1302 din 4 octombrie 2006 s-a admis acțiunea

completată a reclamantei și s-a dispus ca pârâta să emită dispoziția motivată,

respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii. Prin precizarea de

acțiune s-a mai solicitat ca instanța să dispună și în privința conținutului

dispoziției, situație în care acțiunea trebuia să aibă un alt petit.

Față de această situație instanța a

considerat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 281 C. proc.

civ. pentru îndreptarea dispozitivului hotărârii, în sensul de a se trece

„admiterea în parte a acțiunii” în loc de „admiterea acțiunii”, dar că cererea

de lămurire/completare a dispozitivului hotărârii este nefondată.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia civilă nr. 165 din 15 martie 2007 a respins ca nefondat apelul

reclamantei S.R. (fostă G.) prin mandatar, împotriva încheierii din 6 decembrie

2006 a Tribunalului Arad.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a concluzionat că dispozitivul sentinței nr. 1302/2006 este clar și nu

necesită lămuriri. În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281

2

C.

proc. civ., deoarece instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de

cerere, ci a obligat Primăria pârâtă în mod general la emiterea dispoziției,

fără a indica modalitatea de soluționare a notificării.

Câtă vreme reclamanta invocă faptul

că obligația pârâtei nu a fost stabilită în limitele cerute prin precizarea la

acțiune, această critică nu poate fi formulată pe calea lămuririi și

completării dispozitivului hotărârii ci pe calea apelului împotriva hotărârii,

pe care însă nu l-a declarat.

Împotriva deciziei nr. 165 din 15

martie 2007 a Curții de Apel Timișoara reclamanta a declarat recurs.

În motivarea recursului invocă

încălcarea dreptului său la apărare, deoarece i s-a refuzat dreptul de a lua

cunoștință de conținutul întâmpinării, pe care instanța a asimilat-o cu

concluziile scrise.

În subsidiar casării cu trimitere a

deciziei, la Curtea de Apel Timișoara, recurenta a solicitat casarea deciziei,

rejudecarea cauzei pe fond și admiterea cererii de lămurire și completare a

dispozitivului sentinței în sensul acordării unui teren de 663 mp în

intravilanul Municipiului Arad, Cartierul Gai, în locul terenului preluat abuziv

(ocupat în prezent), iar pentru suprafața de 416 mp teren din totalul de 1079

mp pârâta să fie obligată să emită o dispoziție de restituire în natură a

terenului.

Raportat la motivarea hotărârii,

rezultă indubitabil că instanța a înțeles să admită acțiunea așa cum a fost

precizată, în sensul de a se trece clar capetele de acțiune care au fost

admise, pentru a fi clare obligațiile pe care pârâta trebuie să le execute.

Întrucât instanța a admis acțiunea

așa cum a fost precizată, era obligatoriu ca în dispozitiv să se arate

conținutul dispoziției pe care pârâta urma să o admită.

Recursul este nefondat.

Prin decizia civilă nr. 165 din 15

martie 2007 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamantă.

În pronunțarea acestei soluții,

instanța nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei refuzându-i dreptul de

a lua cunoștință de întâmpinarea depusă tardiv de pârâtă, deoarece calificând-o

concluzii scrise, din punct de vedere procesual, acordarea unui termen în acest

scop nu se justifică. În plus, nu au fost formulate excepții sau apărării cu

incidența asupra soluției.

Prin cererea adresată Tribunalului

Arad reclamanta a solicitat lămurirea și completarea întinderii dispozitivului

sentinței. În cauză, corect tribunalul a concluzionat că dispozitivul este clar

și nu necesită lămuriri.

Pe de altă parte, cerințele art. 282

2

C. proc. civ. pentru completarea hotărârii nu erau îndeplinite, deoarece

modalitatea de soluționare a notificării prin emiterea dispoziției, nu

reprezintă un nou capăt de cerere, ci o precizare, o circumstanțiere a

capătului de cerere principal, acela al obligării primarului de a emite

dispoziția, în privința căreia instanța s-a pronunțat generic prin dispozitivul

sentinței.

Câtă vreme reclamanta invocă faptul

că obligația pârâtei nu a fost stabilită în limitele cerute prin precizarea la

acțiune, această critică nu putea fi formulată pe calea lămuririi sau

completării dispozitivului (deoarece nu era un capăt de cerere în privința

căruia instanța a omis să se pronunțe, ci pe calea apelului la sentința nr.

1302/2006 pe care însă reclamanta nu l-a formulat).

Deficiențele sentinței, care nu a

răspuns în totalitate pretențiunilor reclamantei puteau motiva interesul

acesteia de a ataca cu apel, fără însă a putea satisface acest interes pe alte căi

în lipsa apelului. Din aceleași considerente și aspectelor evidențiate în

motivarea recursului, nu li se poate da curs prin omisiunea apelului împotriva

sentinței nr. 1302/2006 a Tribunalului Arad.

Având în vedere faptul că

notificarea nu a fost soluționată, instanța de fond în mod corect a admis în

parte acțiunea reclamantei prin sentința civilă nr. 1302/2006, în sensul

obligării pârâtului la emiterea în temeiul Legii nr. 10/2001 a unei dispoziții

motivate privind dosarele nr. 1577 și 2073 pentru imobilul din Arad cu înscris

în C.F. 7983 Arad, respingând capătul de cerere privind plata daunelor

cominatorii. Instanța nu putea dispune restituirea în natură sau prin

echivalent a imobilului, substituindu-se entității sau unității deținătoare,

investită cu soluționarea notificării; ignorând procedura administrativă

prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, după cum nici pe

calea procedurii prevăzută de art. 280

2

C. proc. civ., nu putea

dispune asupra modalității de acordare a măsurilor reparatorii, care constituie

atributul exclusiv al entității deținătoare iar după intrarea în vigoare a

Legii nr. 247/2005 constituie atributul comisiei centrale.

Pentru toate aceste considerente

criticile formulate de reclamanta S.R. în recursul de față sunt nefondate,

motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.R., împotriva deciziei nr. 165 din 15 martie 2007 a

Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.