ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5293/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 8031/2006 S.R. a acționat în judecată Primăria Municipiului Arad, solicitând obligarea acesteia să soluționeze printr-o dispoziție motivată dosarele nr. 1577 și 2073 prin care a revendicat în temeiul Legii nr. 11/2001, imobilul teren și construcții înscrise în C.F. 7983 și 23281 Arad și să fie obligată pârâta la plata daunelor cominatorii în sumă de 5 milioane lei pe zi de întârziere, din a 15-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea dispoziției privind soluționarea dosarelor. În motivarea acțiunii reclamanta arată că este moștenitoarea legală a proprietarului G.I.

și că a solicitat pe cale de notificare restituirea imobilului preluat abuziv prin Decretele 381/1972 și 410/1986 ale Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Că pe terenul de 663 mp au fost construite blocuri de locuințe demolându-se vechile construcții, situație în care este de acord să primească teren în cartierul Gai conform ofertei pârâtei, iar diferența de 416 mp teren, care este neocupat să-i fie restituit în natură. Prin sentința nr. 1302 din 4 octombrie 2006 Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de S.R. prin mandatar S.M. și a obligat Primăria Municipiului Arad să emită o dispoziție motivată privind dosarele 1577 și 2073, pentru imobilul situat în Arad, înscris în C.F.

7983 și 2328 Arad. Prin aceeași sentință instanța a respins capătul de acțiune privind acordarea daunelor cominatorii. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pârâta nu s-a conformat dispozițiunilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată deoarece nu a soluționat notificarea în termen de 60 de zile. Prin încheierea din 6 decembrie 2006 Tribunalul Arad a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 1203 din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Arad în sensul de a se trece „admiterea în parte a acțiunii” și nu cum greșit s-a trecut „admite acțiunea”. Instanța a respins cererea reclamantei S.R., prin mandatar privind lămurirea și completarea dispozitivului aceleiași hotărâri.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința nr. 1302 din 4 octombrie 2006 s-a admis acțiunea completată a reclamantei și s-a dispus ca pârâta să emită dispoziția motivată, respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii. Prin precizarea de acțiune s-a mai solicitat ca instanța să dispună și în privința conținutului dispoziției, situație în care acțiunea trebuia să aibă un alt petit. Față de această situație instanța a considerat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ. pentru îndreptarea dispozitivului hotărârii, în sensul de a se trece „admiterea în parte a acțiunii” în loc de „admiterea acțiunii”, dar că cererea de lămurire/completare a dispozitivului hotărârii este nefondată.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 165 din 15 martie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantei S.R. (fostă G.) prin mandatar, împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Arad. Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că dispozitivul sentinței nr. 1302/2006 este clar și nu necesită lămuriri. În cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281 2 C. proc. civ., deoarece instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, ci a obligat Primăria pârâtă în mod general la emiterea dispoziției, fără a indica modalitatea de soluționare a notificării. Câtă vreme reclamanta invocă faptul că obligația pârâtei nu a fost stabilită în limitele cerute prin precizarea la acțiune, această critică nu poate fi formulată pe calea lămuririi și completării dispozitivului hotărârii ci pe calea apelului împotriva hotărârii, pe care însă nu l-a declarat.

Împotriva deciziei nr. 165 din 15 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara reclamanta a declarat recurs. În motivarea recursului invocă încălcarea dreptului său la apărare, deoarece i s-a refuzat dreptul de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, pe care instanța a asimilat-o cu concluziile scrise. În subsidiar casării cu trimitere a deciziei, la Curtea de Apel Timișoara, recurenta a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea cererii de lămurire și completare a dispozitivului sentinței în sensul acordării unui teren de 663 mp în intravilanul Municipiului Arad, Cartierul Gai, în locul terenului preluat abuziv (ocupat în prezent), iar pentru suprafața de 416 mp teren din totalul de 1079 mp pârâta să fie obligată să emită o dispoziție de restituire în natură a terenului.

Raportat la motivarea hotărârii, rezultă indubitabil că instanța a înțeles să admită acțiunea așa cum a fost precizată, în sensul de a se trece clar capetele de acțiune care au fost admise, pentru a fi clare obligațiile pe care pârâta trebuie să le execute. Întrucât instanța a admis acțiunea așa cum a fost precizată, era obligatoriu ca în dispozitiv să se arate conținutul dispoziției pe care pârâta urma să o admită. Recursul este nefondat. Prin decizia civilă nr. 165 din 15 martie 2007 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamantă. În pronunțarea acestei soluții, instanța nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei refuzându-i dreptul de a lua cunoștință de întâmpinarea depusă tardiv de pârâtă, deoarece calificând-o concluzii scrise, din punct de vedere procesual, acordarea unui termen în acest scop nu se justifică.

În plus, nu au fost formulate excepții sau apărării cu incidența asupra soluției. Prin cererea adresată Tribunalului Arad reclamanta a solicitat lămurirea și completarea întinderii dispozitivului sentinței. În cauză, corect tribunalul a concluzionat că dispozitivul este clar și nu necesită lămuriri. Pe de altă parte, cerințele art. 282 2 C. proc. civ. pentru completarea hotărârii nu erau îndeplinite, deoarece modalitatea de soluționare a notificării prin emiterea dispoziției, nu reprezintă un nou capăt de cerere, ci o precizare, o circumstanțiere a capătului de cerere principal, acela al obligării primarului de a emite dispoziția, în privința căreia instanța s-a pronunțat generic prin dispozitivul sentinței.

Câtă vreme reclamanta invocă faptul că obligația pârâtei nu a fost stabilită în limitele cerute prin precizarea la acțiune, această critică nu putea fi formulată pe calea lămuririi sau completării dispozitivului (deoarece nu era un capăt de cerere în privința căruia instanța a omis să se pronunțe, ci pe calea apelului la sentința nr. 1302/2006 pe care însă reclamanta nu l-a formulat). Deficiențele sentinței, care nu a răspuns în totalitate pretențiunilor reclamantei puteau motiva interesul acesteia de a ataca cu apel, fără însă a putea satisface acest interes pe alte căi în lipsa apelului. Din aceleași considerente și aspectelor evidențiate în motivarea recursului, nu li se poate da curs prin omisiunea apelului împotriva sentinței nr. 1302/2006 a Tribunalului Arad.

Având în vedere faptul că notificarea nu a fost soluționată, instanța de fond în mod corect a admis în parte acțiunea reclamantei prin sentința civilă nr. 1302/2006, în sensul obligării pârâtului la emiterea în temeiul Legii nr. 10/2001 a unei dispoziții motivate privind dosarele nr. 1577 și 2073 pentru imobilul din Arad cu înscris în C.F. 7983 Arad, respingând capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii. Instanța nu putea dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului, substituindu-se entității sau unității deținătoare, investită cu soluționarea notificării; ignorând procedura administrativă prealabilă și obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, după cum nici pe calea procedurii prevăzută de art. 280 2 C. proc.

civ., nu putea dispune asupra modalității de acordare a măsurilor reparatorii, care constituie atributul exclusiv al entității deținătoare iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 constituie atributul comisiei centrale. Pentru toate aceste considerente criticile formulate de reclamanta S.R. în recursul de față sunt nefondate, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.R., împotriva deciziei nr. 165 din 15 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.