ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1854/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria sectorului 6 București,

prin sentința penală nr. 155 din 1 februarie 1999, a condamnat, printre alții,

pe inculpatul

M.G.M. la

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută

de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) cu aplicarea art.

37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice,

în sensul înlăturării aplicării și a art. 37 lit. a) din același cod.

S-a reținut că, în cursul lunii

octombrie 1997, inculpatul M.G.M. împreună cu o altă persoană (condamnată în

cauză) au sustras bunuri în valoare de circa 5.000.000 lei din două societăți

comerciale.

Hotărârea a rămas definitivă prin

neapelare.

Împotriva sentinței a declarat

recurs în anulare procurorul general în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) pct.

7 C. proc. pen., criticând-o pentru greșita reținere a stării de recidivă în

sarcina inculpatului.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 37 lit. b) C. pen.,

există recidivă postexecutorie, când după executarea unei pedepse cu închisoare

mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după

împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel

condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Pe de altă parte, conform art. 38 C.

pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama, printre altele, de

hotărârea de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul

minorității.

Verificând fișa de cazier judiciar

al inculpatului, se constată că acesta a mai fost condamnat prin sentința

penală nr. 119 din 05 martie 1997 a Judecătoriei Roșiori de Vede, definitivă

prin neapelare, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, iar în baza art. 36 alin. (1) C. pen., s-a

dispus contopirea acestei pedepse cu cele două pedepse de 9 luni și respectiv un

an și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 324 din 03 iunie 1996

a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin neapelare și prin sentința penală nr.

200 din 29 martie 1996 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală a

Tribunalului Teleorman, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de un an și 6 luni închisoare, din a cărei executare s-a eliberat

condiționat la 9 aprilie 1997, conform sentinței penale nr. 1146 din 4 aprilie 1997

a Judecătoriei Pitești.

Din considerentele hotărârilor de

condamnare, rezultă că toate infracțiunile pentru care a fost condamnat

inculpatul au fost săvârșite anterior datei de 15 aprilie 1996, dată la care

acesta a devenit major.

Ulterior, prin sentința penală nr. 1000

din 18 septembrie 1998 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr.

257 din 17 mai 1999 a Tribunalului Giurgiu și prin sentința penală nr. 298 din

27 ianuarie 1999 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin

neapelare, inculpatul a mai fost condamnat pentru infracțiuni concurente cu cea

din cauza de față.

În raport de aceste date, reținerea

statutului de recidivist a inculpatului, de către instanța de fond, este

greșită, astfel încât, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârea

atacată numai sub acest aspect și va dispune înlăturarea reținerii stării de

recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței nr. 155 din 1 februarie 1999 a Judecătoriei sector 6 București,

privind pe inculpatul M.G.M.

Casează sentința atacată numai cu

privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.

37 lit. b) C. pen., dispoziție pe care o înlătură.

Onorariul cuvenit apărătorului din

oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 aprilie 2003.