ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6213/2004

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1030

din 19 august 2003, Judecătoria sectorului 2 București a condamnat, printre

alții, pe inculpatul V.Ș. la un an închisoare, pentru infracțiunea de tăinuire,

prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

În baza art. 86

1

,

raportat la art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată sus-numitului

inculpat prin sentința penală nr. 1119 din 22 octombrie 2002 a aceleiași

instanțe și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că la 9 aprilie 2003, inculpatul a primit de la N.I.V., un

volan din imitație de lemn de mahon și o cheie tip oarbă, cunoscând că provin

din săvârșirea unei infracțiuni de furt.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței a fost respins prin decizia penală nr. 1407 din 6 octombrie

2003.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 2443 din 11 noiembrie 2003, a admis recursul declarat

de inculpat, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare în

pedepsele componente, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

3

și ale art. 83 C. pen. și în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002,

a constatat grațiată pedeapsa de un an și 6 luni închisoare și a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa de un an închisoare aplicată în cauză.

Împotriva hotărârii

instanței de recurs, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost

pronunțată cu încălcarea legii, respectiv, aplicarea dispozițiilor, privind

grațierea este contrară legii.

Recursul în anulare este

fondat.

Conform art. 1 lit. a) din

Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, modificată, se grațiază în întregime

pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, iar potrivit art. 4 din același

act normativ, prevederile art. 1 nu se aplică celor condamnați pentru

infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști prin

condamnări anterioare.

Verificând fișa de cazier

judiciar a inculpatului, este de reținut că acesta a fost condamnat anterior,

prin sentința penală nr. 1119 din 22 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 2

București, la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C.

pen., pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1),

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

Fapta din cauză a fost

săvârșită la 9 aprilie 2003, inculpatul fiind deci, recidivist

postcondamnatoriu așa cum prevede art. 37 lit. a) C. pen., stare corect

reținută de instanță. Ca atare, inculpatul a dobândit calitatea de recidivist,

datorită acesteia fiind exclus de la beneficiul grațierii, chiar dacă la data

săvârșirii infracțiunii ce a atras inițial această pedeapsă, el era infractor

primar.

În situația aceasta,

prevederile art. 1 din Legea nr. 543/2002 nu-i mai erau incidente, grațierea pedepsei

ce a constituit primul termen al recidivei fiind nelegală.

De asemenea, potrivit art. 83

C. pen., dacă în cursul termenului de încercare, condamnatul a săvârșit din nou

o infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune executarea în întregime a

pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea

săvârșită, hotărârea primei instanțe, fiind legală și temeinică.

Ca atare, recursul în

anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 414

1

C. proc. pen.,

cu referire la dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. a) din același

cod, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva deciziei penale nr. 2443 din 11 noiembrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul V.Ș.

Casează decizia atacată, în sensul

că respinge recursul declarat de inculpatul V.Ș., împotriva deciziei penale nr.

1407/ A din 6 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, prin

care s-a menținut hotărârea instanței de fond.

Onorariul în sumă de 400.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 noiembrie 2004.