ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4646/2003

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1477 din 12 iunie 2002, Judecătoria sector 5 București a condamnat pe inculpatul M.L. la un an și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În fapt, s-a reținut că în ziua de 31 iulie 2001, inculpatul M.L. a sustras de la partea civilă SC T.C. București, bunuri în valoare de 15.000.000 lei. Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins apelul declarat de inculpat. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând prin motivele scrise admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor și, rejudecarea cauzei în limitele arătate.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpat nu este corectă, impunându-se în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. Astfel, potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. Conform art. 134 C. pen., în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune, intervine reabilitarea de drept, iar potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., termenul sus menționat curge de la data terminării executării pedepsei principale.

Față de aceste texte de lege se impune înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., din încadrarea juridică dată faptei. Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului se constată că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 3148 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă prin neapelare, la un an de închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) și g )C. pen., inculpatul fiind arestat la 10 iulie 1997 și liberat condiționat la 24 decembrie 1997, în executarea acestei pedepse, rămânând de executat un rest de 197 zile închisoare.

În consecință, la data săvârșirii faptei dedusă în prezent judecății, respectiv 31 iulie 2001, inculpatul era reabilitat de drept, termenul prevăzut de lege fiind împlinit la 9 iulie 2001. Al doilea motiv al recursului în anulare promovat în cauză vizează aspectul încălcării dispozițiilor legale care prevăd asistența juridică obligatorie în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani. Astfel, la primul termen de judecată, la instanța de apel, s-a admis cererea inculpatului de a se acorda un nou termen pentru a-și angaja apărător, iar la termenul acordat, respectiv 7 octombrie 2002, în condițiile neprezentării inculpatului sau apărătorului ales al acestuia, și având în vedere că infracțiunea de furt comisă de inculpat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani, instanța de apel nu a luat măsuri pentru asigurarea unui apărător din oficiu, soluționând apelul declarat de inculpat.

În consecință, hotărârea pronunțată de instanța de apel este lovită de nulitate absolută, impunându-se rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.L. Față de aceste considerente, urmează să fie admis recursul în anulare, casându-se decizia penală pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 1477 din 12 iunie 2002 a Judecătoriei sector 5 București și deciziei penale nr. 1623 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală, privind pe intimatul inculpat M.L. Casează decizia penală nr. 1623 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală și trimite cauza la aceeași instanță. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2003.