ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4646/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1477 din 12

iunie 2002, Judecătoria sector 5 București a condamnat pe inculpatul M.L. la un

an și 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208

alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că în ziua de

31 iulie 2001, inculpatul M.L. a sustras de la partea civilă SC T.C. București,

bunuri în valoare de 15.000.000 lei.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, a respins apelul declarat de inculpat.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție, solicitând prin motivele scrise admiterea

recursului în anulare astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor și,

rejudecarea cauzei în limitele arătate.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată următoarele:

Încadrarea juridică dată faptei

comisă de inculpat nu este corectă, impunându-se în baza art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea prevederilor art. 37 lit.

b) C. pen.

Astfel, potrivit art. 38 alin. (2)

C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de condamnările

pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința cărora s-a împlinit

termenul de reabilitare.

Conform art. 134 C. pen., în cazul

condamnării la pedeapsa închisorii care nu depășește un an, dacă în decurs de 3

ani condamnatul nu a săvârșit nici o altă infracțiune, intervine reabilitarea

de drept, iar potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., termenul sus menționat curge

de la data terminării executării pedepsei principale.

Față de aceste texte de lege se

impune înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., din încadrarea

juridică dată faptei.

Din examinarea fișei de cazier

judiciar a inculpatului se constată că acesta a fost condamnat prin sentința

penală nr. 3148 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei sector 5 București,

definitivă prin neapelare, la un an de închisoare pentru infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) și g )C. pen.,

inculpatul fiind arestat la 10 iulie 1997 și liberat condiționat la 24

decembrie 1997, în executarea acestei pedepse, rămânând de executat un rest de

197 zile închisoare.

În consecință, la data săvârșirii

faptei dedusă în prezent judecății, respectiv 31 iulie 2001, inculpatul era

reabilitat de drept, termenul prevăzut de lege fiind împlinit la 9 iulie 2001.

Al doilea motiv al recursului în

anulare promovat în cauză vizează aspectul încălcării dispozițiilor legale care

prevăd asistența juridică obligatorie în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa

închisorii este mai mare de 5 ani.

Astfel, la primul termen de

judecată, la instanța de apel, s-a admis cererea inculpatului de a se acorda un

nou termen pentru a-și angaja apărător, iar la termenul acordat, respectiv 7

octombrie 2002, în condițiile neprezentării inculpatului sau apărătorului ales

al acestuia, și având în vedere că infracțiunea de furt comisă de inculpat se

pedepsește cu închisoare de la 1 la 12 ani, instanța de apel nu a luat măsuri

pentru asigurarea unui apărător din oficiu, soluționând apelul declarat de

inculpat.

În consecință, hotărârea pronunțată

de instanța de apel este lovită de nulitate absolută, impunându-se rejudecarea

apelului declarat de inculpatul M.L.

Față de aceste considerente, urmează

să fie admis recursul în anulare, casându-se decizia penală pronunțată de

instanța de apel și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței penale nr. 1477 din 12 iunie 2002 a Judecătoriei

sector 5 București și deciziei penale nr. 1623 din 7 octombrie 2002 a

Tribunalului București, secția a II–a penală, privind pe intimatul inculpat

M.L.

Casează decizia penală nr. 1623 din

7 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală și trimite

cauza la aceeași instanță.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2003.