ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4685/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2441 din 14

octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 București, inculpatul M.L. a fost

condamnat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea, pentru

ambele infracțiuni a art. 37 lit. b) și art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 24

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

un an închisoare din care s-a dedus reținerea de 1 zi (30 ianuarie 2002).

Totodată instanța a constatat că

inculpatul este arestat în altă cauză, că partea vătămată K.A. nu s-a

constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat și i-a obligat la 800.000

lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că în ziua de 30

ianuarie 2002, inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate K.A. și

a sustras dintr-un garaj bunuri în valoarea de 500.000 lei.

Prejudiciul a fost acoperit prin

restituirea bunurilor sustrase.

Prin decizia penală nr. 1999 din 29

noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a luat act de

retragerea apelului declarat de inculpat.

Împotriva sentinței penale

menținute, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare în baza art. 410 alin. (1) partea I pct.

7 C. proc. pen., considerând că greșit s-a reținut aplicarea stării de recidivă

prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât pentru pedeapsa aplicată a

intervenit reabilitarea de drept.

Recursul în anulare este fondat.

Din copia de pe cazierul judiciar al

inculpatului, rezultă că acesta, prin sentința penală nr. 3148 din 11 decembrie

1996 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, a fost

condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută

de art. 208 și art. 209 lit. e) și g) C. pen., fiind arestat la 10 iulie 1997

și liberat condiționat la 24 decembrie 1997 rămânând un rest neexecutat de 197

zile.

Potrivit art. 134 C. pen.,

reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care

nu depășește un an dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a mai săvârșit vreo

infracțiune, iar potrivit art. 136 alin. (1) din același cod, termenul de

reabilitare se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei

principale.

Cum durata executări pedepsei s-a

împlinit la 9 iulie 2001, rezultă că la data comiterii infracțiunilor din cauză

(30 ianuarie 2002) inculpatul era reabilitat de drept astfel că potrivit art.

38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu trebuie să se țină

seama de condamnarea pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința

căreia s-a împlinit termenul de reabilitare.

Prin urmare, întrucât nelegal s-a

reținut aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmează a se admite recursul în

anulare, a se casa sentința penală atacată și a se înlătura aplicarea

prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru cele două infracțiuni pentru care

inculpatul a fost condamnat.

Totodată, se va constata că

pedepsele de un an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.

208 alin. (1) C. pen. și de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., sunt grațiate în întregime,

condiționat în baza art. 1 din Legea 543 din 4 octombrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 2441 din 14 octombrie 2002 a Judecătoriei sector

5 București, privind pe inculpatul M.L.

Casează sentința atacată numai cu

privire la încadrarea juridică dată faptei.

Înlătură dispozițiile art. 37 lit.

b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din art. 208 alin. (1) și art. 192 alin. (1) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 208 alin. (1) și

art. 192 alin. (1) C. pen.

Descontopește pedeapsa principală în

pedepsele componente.

Constată, că potrivit art. 1 din

Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002, grațiate în întregime și condiționat

pedepsele de un an închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută

de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e) și g) C. pen., și respectiv 3 luni

închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (1) C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.