ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4685/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2441 din 14 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 București, inculpatul M.L. a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt. prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea, pentru ambele infracțiuni a art. 37 lit. b) și art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 24 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare din care s-a dedus reținerea de 1 zi (30 ianuarie 2002). Totodată instanța a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, că partea vătămată K.A.

nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat și i-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că în ziua de 30 ianuarie 2002, inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate K.A. și a sustras dintr-un garaj bunuri în valoarea de 500.000 lei. Prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase. Prin decizia penală nr. 1999 din 29 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat. Împotriva sentinței penale menținute, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare în baza art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., considerând că greșit s-a reținut aplicarea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât pentru pedeapsa aplicată a intervenit reabilitarea de drept.

Recursul în anulare este fondat. Din copia de pe cazierul judiciar al inculpatului, rezultă că acesta, prin sentința penală nr. 3148 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) și g) C. pen., fiind arestat la 10 iulie 1997 și liberat condiționat la 24 decembrie 1997 rămânând un rest neexecutat de 197 zile. Potrivit art. 134 C. pen., reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depășește un an dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a mai săvârșit vreo infracțiune, iar potrivit art. 136 alin. (1) din același cod, termenul de reabilitare se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale.

Cum durata executări pedepsei s-a împlinit la 9 iulie 2001, rezultă că la data comiterii infracțiunilor din cauză (30 ianuarie 2002) inculpatul era reabilitat de drept astfel că potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu trebuie să se țină seama de condamnarea pentru care a intervenit reabilitarea sau în privința căreia s-a împlinit termenul de reabilitare. Prin urmare, întrucât nelegal s-a reținut aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa sentința penală atacată și a se înlătura aplicarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., pentru cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat. Totodată, se va constata că pedepsele de un an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.

și de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., sunt grațiate în întregime, condiționat în baza art. 1 din Legea 543 din 4 octombrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale nr. 2441 din 14 octombrie 2002 a Judecătoriei sector 5 București, privind pe inculpatul M.L. Casează sentința atacată numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei. Înlătură dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din art. 208 alin. (1) și art. 192 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în art. 208 alin. (1) și art. 192 alin. (1) C. pen. Descontopește pedeapsa principală în pedepsele componente.

Constată, că potrivit art. 1 din Legea nr. 543 din 4 octombrie 2002, grațiate în întregime și condiționat pedepsele de un an închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. e) și g) C. pen., și respectiv 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.