ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5177/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5822 din 12

noiembrie 2002, Judecătoria Iași a condamnat pe inculpatul R.A. la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) și i),

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c) și a

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 83 din același cod,

instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6

luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2858 din 29 mai 2001 a

Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute,

în total, 3 ani și 6 luni închisoare.

Hotărând astfel, instanța a reținut

că, în nopțile de 7 și 8 noiembrie 2001, în mod repetat, inculpatul a sustras

mai multe bunuri din locuința părții vătămate B.M.

Tribunalul Iași, prin decizia penală

nr. 861 din 22 iulie 2003, a admis apelul declarat de inculpat, a descontopit

pedepsele și, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a grațiat pedeapsa de un an

și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul, arestat în altă cauză, să execute

numai pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în cauză.

Prin decizia penală nr. 794 din 16

septembrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins recursul declarat de inculpat.

Conform art. 409 și a art. 410 alin.

(1) partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare

pentru casarea deciziilor pronunțate cu încălcarea legii, deoarece în mod

greșit, s-a dispus grațierea inculpatului.

Examinând hotărârile atacate în

raport de cazul de recurs în anulare formulat, Înalta Curte constată, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei recursul în anulare fondat,

urmând a fi admis.

În acest sens, potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 545/2002, privind

grațierea unor pedepse, prevederile art. 1 și ale art. 2, referitoare la

pedepsele grațiabile, nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni

săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt recidiviști din condamnări

anterioare.

„Starea de recidivă și, respectiv,

calitatea de recidivist, se menționează corect în motivarea recursului în

anulare, se dobândesc la momentul săvârșirii celei de-a doua fapte, indiferent

de data la care acestea sunt constatate prin hotărâri judecătorești”, iar

exceptarea recidiviștilor de la grațiere are în vedere pe toți condamnații,

care au dobândit această calitate până în momentul intrării în vigoare a

actului de clemență.

Revenind la cauză, se constată că,

prin sentința penală nr. 2858 din 29 mai 2001 a Judecătoriei Iași, definitivă

prin neapelare la 5 iulie 2001, inculpatul a fost condamnat la un an și 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru comiterea

infracțiunii de furt, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) C. pen.

Inculpatul R.A., ulterior, în

nopțile de 7 și 8 noiembrie 2001, a săvârșit o nouă infracțiune de furt

calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209

alin. (1) lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art.

74 alin. (1) lit. c) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., dedusă judecății

și pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare.

Așa fiind, la data intrării în

vigoare a Legii nr. 543, respectiv, la 4 octombrie 2002, inculpatul avea statut

de recidivist, fiind exceptat de la grațiere, potrivit dispozițiilor cuprinse

în art. 4 pct. 1 din lege.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului

de recurs în anulare invocat, în baza art. 414

1

alin. (1), coroborat

cu art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, va casa deciziile atacate numai cu privire

la aplicarea greșită a dispozițiilor de grațiere a pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final, 3 ani și 6 luni

închisoare și va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei penale nr. 861 din 22 iulie 2003 a Tribunalului

Iași și deciziei penale nr. 794 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Iași,

privind pe inculpatul R.A.

Casează hotărârile atacate, numai cu

privire la aplicarea dispozițiilor de grațiere a pedepsei rezultante de 2 ani

închisoare.

Respinge recursul declarat de inculpatul

R.A. împotriva deciziei penale nr. 861 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Iași și

respectiv, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 5822 din

12 noiembrie 2002 a Judecătoriei Iași, hotărâre pe care o menține.

Onorariul în sumă de 400.000 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2004.