ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3627/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 664 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul A.C.A. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 40 C. pen. S-a reținut că, la 17 martie 2003, în timpul nopții, aflându-se într-un loc public, prin violență, inculpatul a sustras geanta părții vătămate C.M. Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de inculpat. Împotriva hotărârilor pronunțate, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile pronunțate au fost nelegale sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei.

Recursul în anulare este fondat. În cazul săvârșirii unei infracțiuni intenționate, pedepsită de lege cu mai mult de un an închisoare, în timpul întreruperii executării unei pedepse mai mari de 6 luni, sunt aplicabile dispozițiile art. 39 alin. (1) și alin. (2) C. pen., raportat la art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. Potrivit art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În cauză se constată că prin sentința penală nr. 739 din 29 mai 2002 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin neapelare la 11 iunie 2002, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, cu suspendarea pedepsei sub supraveghere, pedeapsă grațiată conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 543/2002 (fapta săvârșită la data de 21 decembrie 2001). Ulterior, la data de 17 martie 2003, în termenul de 3 ani, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune de furt, pentru care a fost condamnat la 5 ani închisoare. În acest scop instanța trebuia să stabilească că pedeapsa ce a mai rămas de executat în urma întreruperii executării pedepsei de 3 ani, ce constituie primul termen al recidivei, să o contopească cu pedeapsa de 5 ani, stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior, cu posibilitatea aplicării unui spor.

Din probele administrate reiese că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie într-un loc public, prin violență, și ca atare sunt incidente dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În consecință, se va admite recursul în anulare, dispunându-se conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 664 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Iași și deciziei penale nr. 418 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul A.C.A. Casează hotărârile atacate cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei și omisiunea reținerii stării de recidivă. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 86 4 alin. (1) C. pen.

și art. 7 din Legea nr. 543/2002 revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 739 din 29 mai 2002 a Judecătoriei Pașcani și dispune executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 8 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2004.