ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 115/2004

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea prealabilă înregistrată la 29 decembrie 2000, partea

vătămată O.M.V. a solicitat Judecătoriei Slatina condamnarea inculpatului  I.M.V.

pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art.180 alin. (1) C. pen.,

susținând că la 10 noiembrie 2000, acesta a lovit-o fără motiv .

Judecătoria Slatina, prin sentința penală nr.410 din 13 martie 2001, a

dispus, în temeiul art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art.10 lit. (b

1

)

C. proc. pen. achitarea inculpatului I.M.V. pentru infracțiunea de lovire,

prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18

1

raportat la art. 1 din același cod, a

aplicat făptuitorului sancțiunea administrativă a amenzii de 300.000 lei.

De asemenea, a respins cererea părții vătămate privind acordarea

daunelor morale.

Tribunalul Olt , prin decizia penală nr.579 din 6 iunie 2001, a admis

recursul declarat de partea vătămată și a dispus condamnarea inculpatului  la

2.000.000 lei amendă pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin. (1) cu

aplicarea art. 37 lit. (b) C. pen.

Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească 3.000.000 lei daune

morale părții vătămate.

Împotriva deciziei instanței de recurs procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare

susținând că, în mod greșit , s-a reținut starea de recidivă prevăzută de art. 37

lit. b) C. pen., întrucât condițiile menționate în acest text de lege nu sunt

îndeplinite.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 37  lit. b) C. pen. există recidivă postexecutorie atunci

când, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni , după

grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de

prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou

o infracțiune cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de un an.

Astfel, una din condițiile necesare cu privire la cel de al doilea

termen al recidivei postexecutorii, este aceea ca pedeapsa prevăzută de lege

pentru noua infracțiune să fie mai mare de un an.

Or, în prezenta cauză inculpatul I.M.V. a fost condamnat pentru

infracțiunea de lovire  sau alte violente prevăzută de art.180 alin.(1) C. pen.,

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa de la o lună la 3 luni sau amendă.

Nefiind, deci, îndeplinite condițiile cu privire la cel de al doilea

termen al recidivei postexecutorii, respectiv cele referitoare la limitele de

pedeapsă prevăzute de lege pentru noua infracțiune,instanța de recurs a reținut

greșit starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

În consecință , se va admite recursul în anulare, se va casa hotărârea

atacată și se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.,

urmând   astfel, ca inculpatul să beneficieze de dispozițiile art. 1 din Legea

nr.543 din 4 octombrie 2002 privind grațierea unor pedepse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare  declarat de Procurorul General al

Parchetului  de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție  împotriva deciziei

penale nr.579 din 6 iunie 2001 a Tribunalului Olt , privind pe inculpatul I.M.V.

,numai cu privire la aplicarea dispozițiilor art.37 lit.b C. pen. pe care le

înlătură.

Rejudecând cauza, constată că pedeapsa de 2.000.000 lei amendă penală este

grațiată integral și condiționat conform dispozițiilor art.1 și 7 din Legea nr.

543/2002.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

Onorariul

pentru apărarea  din oficiu a intimatului inculpat,în sumă de 200.000 lei  se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 ianuarie 2004.