ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 757/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2235 din 3

decembrie 2001, Judecătoria Satu Mare a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., achitarea

inculpatului L.L.Șt. chemat în judecată prin plângerea prealabilă introdusă de

partea vătămată N.I.I., pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin.

(1) C. pen. și, în consecință, i-a aplicat o amendă cu caracter administrativ

în sumă de 100.000 lei.

Prin aceeași sentință, în baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen. și a art. 998 C. civ., instanța l-a obligat pe

inculpat să plătească părții civile N.I.I. suma de 25.000.000 lei, despăgubiri

pentru daune morale.

Prin decizia penală nr. 14 din 29

ianuarie 2002, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondat recursul declarat de

partea vătămată împotriva sentinței primei instanțe, iar prin decizia penală nr.

149 din 4 iunie 2002, a respins ca tardiv recursul declarat de inculpat

împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva tuturor hotărârilor

pronunțate în cauză a declarat recurs în anulare procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care a solicitat casarea

acestor hotărâri și respingerea cererii de despăgubiri formulate de partea

civilă, deoarece aceasta nu a făcut dovada că prin fapta comisă de inculpat

împotriva sa, a suferit vreun prejudiciu.

Recursul în anulare nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

14 C. proc. pen., acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale, are ca obiect

tragerea la răspundere a inculpatului și a părții responsabile civilmente

pentru pagubele provocate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

În cauză, se constată că, prin

plângerea adresată la data de 19 septembrie 2001 instanței de judecată, N.I.I. l-a

chemat în judecată pe inculpatul L.L.Șt. pentru comiterea infracțiunilor de lovire,

amenințare, prevăzute de art. 181 alin. (1) și, respectiv, de art. 193 C. pen.,

arătând că la data de 22 august 2001, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri

prin care i-a provocat leziuni și totodată a amenințat-o. Prin aceeași

plângere, partea vătămată s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea

inculpatului la despăgubiri bănești în sumă de 25.000.000 lei, din care 150.000

lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de medicul legist, iar

restul, daune morale.

Din probele administrate în cauză

rezultă că, în ziua de 22 august 2001, în condițiile existenței unui litigiu

între partea civilă și inculpat, referitor la dreptul de proprietate asupra

unui imobil, inculpatul L.L.Șt. i-a aplicat părții civile N.I.I. mai multe

lovituri, cu palmele și cu picioarele, trântind-o la pământ și provocându-i

leziuni corporale, care însă, nu au necesitat îngrijiri medicale.

În raport cu această stare de fapt,

obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, atât pentru prejudiciul

material, cât și pentru daunele morale este justificată, căci orice agresiune

de felul celei comise de inculpat produce suferință, adică o daună morală,

precum și pagube materiale, pentru care făptuitorul este dator să răspundă în

conformitate cu prevederile art. 998 C. civ.

În ce privește evaluarea întinderii

despăgubirilor, aceasta este la libera apreciere a judecătorului, care va ține

seama de toate împrejurările cauzei, adică de existența unei pagube materiale,

de intensitatea agresiunii și de urmările acesteia, de datele personale ale

agresorului și ale victimei și de alte împrejurări relevante în acest sens.

Ținând seama de starea de fapt avută

în vedere de instanță în baza probelor administrate, se constată că atât

existența prejudiciul material, cât și daunele morale au fost dovedite și că

obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă este

justificată.

În consecință, recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 2235 din 3 decembrie 2001 a

Judecătoriei Satu Mare și deciziilor nr. 14/ R din 29 ianuarie 2002 și nr. 149/

R din 4 iunie 2002 ale Tribunalului Satu Mare, privind pe inculpatul L.L.Șt.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2003.