ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2053/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2130/2001, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 1885/R/1997, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpaților C.I., M.P., C.V. și C.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. S.R.L., să plătească părții civile B.G. suma de 156.495.000 lei, despăgubiri civile. S-a dispus darea în debit a părții civile cu suma de 2.132.200 lei, reprezentând onorariu de expert. Inculpații au fost obligați să plătească părții civile suma de 2.632.200 lei, cheltuieli de judecată. Hotărând astfel, prima instanță a reținut că, prin acțiunea civilă alăturată dosarului penal nr. 1885/1997 al Judecătoriei Satu Mare și a dosarului conexat nr. 10134/1997 al Judecătoriei Satu Mare, partea civilă B.G.

a solicitat despăgubiri civile de la inculpați, conform rechizitoriului, în sumă de 600.000 lei. Ulterior, pe parcursul procesului penal, partea civilă și-a majorat pretențiile conform indicelui de devalorizare și a raporturilor de expertize efectuate de către experți cu privire la distrugerile provocate de inculpați. În cauză s-au întocmit mai multe expertize de specialitate cu privire la distrugerile provocate de inculpați, din care, instanța a reținut expertiza efectuată de către expertul S.T., din care rezultă că valoarea distrugerilor provocate de inculpați, respectiv a stâlpilor interiori, exteriori și stâlpii de aliniament, precum și a lucrărilor de degajare de pământ de peste fundație s-a ridicat la valoarea de 156.495.000 lei, întrucât așa cum rezultă din rechizitoriu, inculpații au distrus stâlpii, iar întreaga lucrare, respectiv valoarea fundației, expertul a apreciat-o la valoarea de 1.106.464.000 lei.

Instanța de fond a apreciat că, raportat la pagubele provocate de către inculpați prin distrugerea stâlpilor interiori și exteriori și a lucrărilor de degajare pământ de peste fundație, conform celor descrise în rechizitor, valoarea prejudiciului se cifrează la suma de 156.495.000 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.I., C.V., C.D. și M.P., pe care nu l-au motivat și ulterior, în instanță l-au retras și partea civilă B.G., care a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței și rejudecând cauza, obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. S.R.L. la plata sumei de 12 miliarde lei, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea pagubei cauzate de inculpați.

Prin decizia penală nr. 89/A/2002, Tribunalul Satu Mare a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpați și a admis apelul părții civile, majorând cuantumul despăgubirilor civile acordate de prima instanță, de la 156.495.000 lei, la 236.620.440 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a procedat la reactualizarea sumei conform indicelui de devalorizare, pentru perioada 5 aprilie 2000 – ianuarie 2002, respectiv 151,2%. Împotriva deciziei penale, în termenul legal, a declarat recurs partea civilă B.G. care a solicitat, în principal, restituirea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor, iar, în subsidiar, majorarea cuantumului despăgubirilor civile la suma de 14.200.000.000 lei, considerând că aceasta este valoarea reală a prejudiciului cauzat prin fapta inculpaților.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 347/ R din 30 aprilie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.G., cu motivarea că despăgubirile civile s-au acordat în limita dovedirii lor prin expertiza efectuată în cauză, fiind reactualizate de către instanța de apel. În temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 2130 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 89 A din 28 februarie 2002 a Tribunalului Satu Mare și deciziei penale nr. 347 R din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea, considerându-le contrare legii, întrucât încalcă autoritatea hotărârii definitive a instanței penale.

Analizând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs în anulare invocat, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, că acesta este fondat, urmând a fi admis. Potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, pentru paguba cauzată prin fapta sa; repararea unei pagube produse prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie să reprezinte o justă și integrală acoperire a prejudiciului cauzat, despăgubirile datorate cuprinzând, atât pierderea suferită, cât și beneficiul nerealizat, care se determină de către instanță pe baza probelor administrate.

În altă ordine de idei, conform art. 22 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, printre altele, cu privire la existența faptei. Referitor la acest din urmă aspect, instanța care soluționează latura civilă va ține seama în mod obligatoriu de faptă, așa cum a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanța penală. Revenind la cauză, se constată că prin sentințele penale nr. 790 din 27 martie 2000 și nr. 527 din 28 februarie 2000, Judecătoria Satu Mare a reținut, sub aspectul laturii penale, că prin activitatea inculpaților a fost distrusă în repetate rânduri fundația edificată de partea civilă, inclusiv șanțurile.

De asemenea, s-a reținut că distrugerile, repetate fiind, după ce partea civilă reconstruia fundația, au intervenit în diferite stadii de execuție ale acesteia. Astfel, la 11 iunie 1994 și 27 martie 1995, s-a distrus doar cofrajul din scândură și s-a astupat șanțul; la 22 aprilie și 25 mai 1995, pe lângă cele deja menționate, s-au distrus și armăturile din fier beton plasate în fundație care urmau să susțină restul construcției. În aceste condiții, soluționând latura civilă, instanța nu putea reține doar distrugerea unor stâlpi (armăturile din fier beton) fără a încălca principiul autorității de lucru judecat cu care au fost stabilite faptele de către instanțele penale. Operând în limitele obligatorii ale principiului enunțat, instanța trebuia să stabilească prejudiciul în integritatea lui, iar nu prin fragmentarea faptelor ilicite.

Neprocedând în acest mod, respectiv reținând o altă situație de fapt decât cea stabilită cu autoritate de lucru judecat, atât instanța de fond, cât și cele de control judiciar au ignorat aplicarea și respectarea unor dispoziții legale imperative care au condus la stabilirea eronată a întinderii prejudiciului și în consecință, a cuantumului despăgubirilor la care au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente.

Pentru stabilirea exactă a cuantumului despăgubirilor datorate de inculpați și de partea responsabilă civilmente, pentru faptele de distrugere comise, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate, în cauză se impune completarea probatoriilor administrate la instanța de fond, prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective: evaluarea tuturor distrugerilor cauzate prin acțiunile inculpaților, astfel cum au fost stabilite faptele, cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile penale, pronunțate în cauză, precum și determinarea costului lucrărilor necesare pentru readucerea construcției în starea anterioară acțiunii de distrugere, exercitată de inculpați.

De asemenea, pentru înlăturarea oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce, precum și pentru verificarea tuturor apărărilor formulate de părți sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța poate dispune și administra și alte mijloace de probă, din oficiu sau la cererea părților. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 414 1 alin. (1), raportat la art. 385 15 alin. (1), pct. 2, lit. c) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate și va trimite cauza la Judecătoria Satu Mare pentru rejudecarea în fond. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 2130 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 89 A din 28 februarie 2002 a Tribunalului Satu Mare și deciziei penale nr. 347 R din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea, privind pe inculpații M.P., C.I., C.V. și C.D. Casează hotărârile atacate și trimite cauza la Judecătoria Satu Mare pentru rejudecare. Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2003.