ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2053/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2130/2001,

pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 1885/R/1997, în baza art.

14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a dispus obligarea inculpaților

C.I., M.P., C.V. și C.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M.

S.R.L., să plătească părții civile B.G. suma de 156.495.000 lei, despăgubiri

civile.

S-a dispus darea în debit a părții

civile cu suma de 2.132.200 lei, reprezentând onorariu de expert.

Inculpații au fost obligați să

plătească părții civile suma de 2.632.200 lei, cheltuieli de judecată.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că, prin acțiunea civilă alăturată dosarului penal nr. 1885/1997 al

Judecătoriei Satu Mare și a dosarului conexat nr. 10134/1997 al Judecătoriei

Satu Mare, partea civilă B.G. a solicitat despăgubiri civile de la inculpați,

conform rechizitoriului, în sumă de 600.000 lei. Ulterior, pe parcursul

procesului penal, partea civilă și-a majorat pretențiile conform indicelui de

devalorizare și a raporturilor de expertize efectuate de către experți cu privire

la distrugerile provocate de inculpați. În cauză s-au întocmit mai multe

expertize de specialitate cu privire la distrugerile provocate de inculpați,

din care, instanța a reținut expertiza efectuată de către expertul S.T., din

care rezultă că valoarea distrugerilor provocate de inculpați, respectiv a

stâlpilor interiori, exteriori și stâlpii de aliniament, precum și a lucrărilor

de degajare de pământ de peste fundație s-a ridicat la valoarea de 156.495.000

lei, întrucât așa cum rezultă din rechizitoriu, inculpații au distrus stâlpii,

iar întreaga lucrare, respectiv valoarea fundației, expertul a apreciat-o la

valoarea de 1.106.464.000 lei.

Instanța de fond a apreciat că,

raportat la pagubele provocate de către inculpați prin distrugerea stâlpilor

interiori și exteriori și a lucrărilor de degajare pământ de peste fundație,

conform celor descrise în rechizitor, valoarea prejudiciului se cifrează la

suma de 156.495.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații C.I., C.V., C.D. și M.P., pe care nu l-au motivat și

ulterior, în instanță l-au retras și partea civilă B.G., care a solicitat

admiterea acestuia, desființarea sentinței și rejudecând cauza, obligarea

inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. S.R.L. la

plata sumei de 12 miliarde lei, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea

pagubei cauzate de inculpați.

Prin decizia penală nr. 89/A/2002,

Tribunalul Satu Mare a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpați

și a admis apelul părții civile, majorând cuantumul despăgubirilor civile

acordate de prima instanță, de la 156.495.000 lei, la 236.620.440 lei,

menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a procedat la reactualizarea sumei conform indicelui de devalorizare,

pentru perioada 5 aprilie 2000 – ianuarie 2002, respectiv 151,2%.

Împotriva deciziei penale, în

termenul legal, a declarat recurs partea civilă B.G. care a solicitat, în

principal, restituirea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor, iar,

în subsidiar, majorarea cuantumului despăgubirilor civile la suma de

14.200.000.000 lei, considerând că aceasta este valoarea reală a prejudiciului

cauzat prin fapta inculpaților.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 347/ R din 30 aprilie 2002, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă B.G., cu motivarea că despăgubirile civile s-au

acordat în limita dovedirii lor prin expertiza efectuată în cauză, fiind

reactualizate de către instanța de apel.

În temeiul art. 409 și art. 410

alin. (1), partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în

anulare împotriva sentinței penale nr. 2130 din 15 noiembrie 2001 a

Judecătoriei Satu Mare, deciziei penale nr. 89 A din 28 februarie 2002 a

Tribunalului Satu Mare și deciziei penale nr. 347 R din 30 aprilie 2002 a

Curții de Apel Oradea, considerându-le contrare legii, întrucât încalcă

autoritatea hotărârii definitive a instanței penale.

Analizând hotărârile atacate în

raport de cazul de recurs în anulare invocat, Curtea constată, în baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, că acesta este fondat, urmând

a fi admis.

Potrivit dispozițiilor art. 14 C.

proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., acțiunea civilă are ca obiect

tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile

civilmente, pentru paguba cauzată prin fapta sa; repararea unei pagube produse

prin săvârșirea unei infracțiuni trebuie să reprezinte o justă și integrală acoperire

a prejudiciului cauzat, despăgubirile datorate cuprinzând, atât pierderea

suferită, cât și beneficiul nerealizat, care se determină de către instanță pe

baza probelor administrate.

În altă ordine de idei, conform art.

22 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea definitivă a instanței penale are

autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea

civilă, printre altele, cu privire la existența faptei.

Referitor la acest din urmă aspect,

instanța care soluționează latura civilă va ține seama în mod obligatoriu de

faptă, așa cum a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de către

instanța penală.

Revenind la cauză, se constată că

prin sentințele penale nr. 790 din 27 martie 2000 și nr. 527 din 28 februarie

2000, Judecătoria Satu Mare a reținut, sub aspectul laturii penale, că prin

activitatea inculpaților a fost distrusă în repetate rânduri fundația edificată

de partea civilă, inclusiv șanțurile. De asemenea, s-a reținut că distrugerile,

repetate fiind, după ce partea civilă reconstruia fundația, au intervenit în

diferite stadii de execuție ale acesteia.

Astfel, la 11 iunie 1994 și 27

martie 1995, s-a distrus doar cofrajul din scândură și s-a astupat șanțul; la

22 aprilie și 25 mai 1995, pe lângă cele deja menționate, s-au distrus și armăturile

din fier beton plasate în fundație care urmau să susțină restul construcției.

În aceste condiții, soluționând

latura civilă, instanța nu putea reține doar distrugerea unor stâlpi

(armăturile din fier beton) fără a încălca principiul autorității de lucru

judecat cu care au fost stabilite faptele de către instanțele penale.

Operând în limitele obligatorii ale

principiului enunțat, instanța trebuia să stabilească prejudiciul în

integritatea lui, iar nu prin fragmentarea faptelor ilicite.

Neprocedând în acest mod, respectiv

reținând o altă situație de fapt decât cea stabilită cu autoritate de lucru

judecat, atât instanța de fond, cât și cele de control judiciar au ignorat

aplicarea și respectarea unor dispoziții legale imperative care au condus la

stabilirea eronată a întinderii prejudiciului și în consecință, a cuantumului

despăgubirilor la care au fost obligați inculpații, în solidar cu partea

responsabilă civilmente.

Pentru stabilirea exactă a

cuantumului despăgubirilor datorate de inculpați și de partea responsabilă

civilmente, pentru faptele de distrugere comise, în conformitate cu

dispozițiile legale mai sus enunțate, în cauză se impune completarea

probatoriilor administrate la instanța de fond, prin efectuarea unei expertize

tehnice de specialitate, având ca obiective: evaluarea tuturor distrugerilor

cauzate prin acțiunile inculpaților, astfel cum au fost stabilite faptele, cu

autoritate de lucru judecat prin hotărârile penale, pronunțate în cauză, precum

și determinarea costului lucrărilor necesare pentru readucerea construcției în

starea anterioară acțiunii de distrugere, exercitată de inculpați.

De asemenea, pentru înlăturarea

oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce, precum și pentru verificarea

tuturor apărărilor formulate de părți sub aspectul laturii civile a cauzei,

instanța poate dispune și administra și alte mijloace de probă, din oficiu sau

la cererea părților.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs

în anulare invocat, în baza art. 414

1

alin. (1), raportat la art.

385

15

alin. (1), pct. 2, lit. c) C. proc. pen., va admite recursul

în anulare, va casa hotărârile atacate și va trimite cauza la Judecătoria Satu

Mare pentru rejudecarea în fond.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpatul C.D., se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 2130 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei Satu

Mare, deciziei penale nr. 89 A din 28 februarie 2002 a Tribunalului Satu Mare

și deciziei penale nr. 347 R din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel Oradea,

privind pe inculpații M.P., C.I., C.V. și C.D.

Casează hotărârile atacate și

trimite cauza la Judecătoria Satu Mare pentru rejudecare.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.D., se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2003.