ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1350/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 681 din 7 mai 2002, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea principală formulată

de către reclamanta RA A.P.P.S. împotriva pârâtei D.M.I. și chematei în

garanție Primăria municipiului București; a omologat raportul de expertiză

efectuat de expertul A.N.; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 46.429.000 lei

despăgubiri către reclamantă și a respins ca nefondată cererea de chemare în

garanție.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că valoarea îmbunătățirilor, precum și a lucrărilor

necesare și utile aduse imobilului de către reclamantă, este de 46.429.000 lei,

celelalte lucrări pretinse sunt voluptorii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a

sentinței apelate și admiterea în totalitate a acțiunii formulate. Apelanta a

arătat că prima instanță a omologat cel de al doilea raport de expertiză,

ignorând raportul de expertiză întocmit de către expertul F.S.

Intimata D.M.I. a formulat

întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, susținând că

modificările aduse unor spații din imobil s-au efectuat fără acordul

proprietarului și fără autorizație de construire, fiind amenajări voluptorii,

iar celelalte lucrări efectuate trebuie considerate drept reparații curente.

Mai mult decât atât, art. 49 din Legea nr. 10/2001 prevede expres că în

condițiile în care imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu,

cumpărătorul nu are dreptul la restituirea cheltuielilor făcute în privința

bunului de către persoana care a dobândit bunul, indiferent de natura lor.

Prin decizia civilă nr. 313/A din 28

mai 2003, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul

formulat de către reclamanta RA A.P.P.S.; a schimbat în parte sentința apelată,

în sensul că a obligat pârâta la 57.653.287 lei despăgubiri către reclamantă; a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că din raportul de expertiză efectuat în apel de către experții M.N.,

I.A. și P.D.N., rezultă că valoarea reactualizată a lucrărilor efectuate de

reclamantă în luna iunie 1998 este de 57.653.287 lei (filele 51, 52 dosar),

celelalte pretinse îmbunătățiri fiind lucrări voluptorii sau lucrări curente

(reparații).

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta, formulând critici ce vizează aplicarea greșită a

legii de către instanțele de fond și apel, motive de recurs ce se încadrează în

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul urmează a se respinge

pentru cele ce succed.

Recurenta critică hotărârile

pronunțate de prima instanță și de instanța de apel deoarece ambele instanțe au

respins obiecțiunile sale la rapoartele de expertiză efectuate în cauză,

apreciind că au fost interpretate eronat concluziile rapoartelor întocmite de

experți.

În opinia recurentei, îmbunătățirile

aduse imobilului au caracterul unor lucrări necesare și utile și nu voluptorii,

așa cum s-a stabilit prin rapoartele de expertiză omologate de instanțe.

Se reiterează în recurs obiecțiunile

formulate în apel și respinse de această instanță, criticându-se greșita

interpretare a acestora, ceea ce a condus la încadrarea lucrărilor necesare și

utile în lucrări voluptorii.

Deși recurenta încearcă, prin

cererea de recurs, să inducă ideea unei greșite aplicări a legii de către

instanța de fond și menținută de instanța de apel, motiv care s-ar încadra în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat ca temei de drept al

recursului, nu face altceva decât, printr-o motivare generică, să critice modul

de apreciere al probelor administrate în cauză, motiv ce putea fi încadrat la

pct.11 al aceluiași articol, abrogat însă la data declarării recursului prin

art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000, publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie

2000.

Față de cele ce preced, recursul se

privește ca nefondat și, în raport cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., se

va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de RA A.P.P.S. împotriva deciziei civile nr. 313/A din 28 mai 2003 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.