ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4456/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4456/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.
3843/1998 al Tribunalului București, secția comercială, reclamantele CONSILIUL
GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C. V.B.P. S.A. București, au acționat în
judecată pe pârâții B.C., B.A.M. și S.C. A.C. S.R.L. București, solicitând să
se dispună evacuarea acestora din imobilul clădire situat în București, și de
pe terenul situat la aceeași adresă, cunoscut sub denumirea de „teren platformă
betonată Palatul Telefoanelor”.
Prin cerere reconvențională, pârâta B.A.M. a
solicitat să se constate că are un drept de creanță reprezentând contravaloarea
îmbunătățirilor aduse imobilului, să fie obligate CONSILIUL GENERAL AL
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C.V.B.P. S.A. București la plata sumei cheltuite
pentru acele îmbunătățiri, să-i fie acordat un drept de retenție asupra
construcției până la plata creanței și să se dispună sistarea lucrărilor de
demolare și construcție începute.
Pe parcursul derulării acestui proces, pârâtul B.C.
a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu este
nici asociat al societății S.C. A.C. S.R.L. și nici titular al contractelor de
închiriere.
Prin sentința nr. 5308 din 5 noiembrie 1999,
Tribunalul București, secția comercială, a admis excepția lipsei calității
procesuale a pârâtului B.C. și a respins acțiunea în ceea ce îl privește pe
acesta.
Prin aceeași sentință s-a respins ca rămasă fără
obiect acțiunea principală formulată de reclamantele CONSILIUL GENERAL AL
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C. V.B.P. S.A. București.
S-a admis cererea reconvențională și s-a
constatat că pârâta B.A.M. are un drept de creanță în valoare de 433.356.086
lei - contravaloarea lucrărilor de construcție, investiție, îmbunătățiri și
amenajări la imobilul din sector 1 și a obligat CONSILIUL GENERAL AL
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C. V.B.P. S.A. București la plata sumei de mai sus
către reclamanta din cererea reconvențională.
Au fost respinse prin sentința menționată
cererile privind acordarea unui drept de retenție și de sistare a lucrărilor de
demolări.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că este întemeiată excepția ridicată de B.C., că pârâtele B.A.M. și
S.C. A.C. S.R.L. nu mai ocupă spațiul în litigiu, primind un alt spațiu în sector
1, suma pentru care s-a admis cererea reconvențională fiind stabilită prin expertiză.
Împotriva
hotărârii de mai sus au declarat apel PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI iar
apelul acesteia a fost respins ca nemotivat de Curtea de Apel București, secția
comercială, prin decizia nr. 2690 din 3 octombrie 2000 și S.C. V.B.P. S.A.
București, al cărui apel a fost respins ca tardiv motivat prin aceeași decizie.
Reclamantele
au declarat și recurs împotriva hotărârii de mai sus, recursul PRIMĂRIEI
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI s-a admis și decizia recurată a fost casată iar cauza
trimisă aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare, iar recursul S.C. V.B.P.
S.A. București a fost respins ca tardiv de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,
prin decizia nr. 2538 din 9 aprilie 2003.
Pronunțând
această decizie, instanța supremă a reținut că în mod greșit a fost respins ca
nemotivat recursul primăriei întrucât potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1)
pct. 3 C. proc. civ. corelate cu dispozițiile art. 288
1
și art. 292 C.
proc. civ., această reclamantă era îndreptățită să se folosească în fața instanței
de apel de motivele invocate de instanța de fond. În ce privește cel de al
II-lea recurs, s-a reținut că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de
art. 301 C. proc. civ.
Rejudecând
apelurile, după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a
admis apelul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și apelul incident al S.C. V.B.P.
S.A. București, a schimbat în parte sentința nr. 5308 din 5 noiembrie 1999 a
Tribunalului București, secția comercială, în sensul că a respins cererea
reconvențională ca neîntemeiată și cererea de compensare a cheltuielilor de
judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și obligând-o pe pârâta B.A.M.
la plata sumei de 11.656.061 lei cheltuieli de judecată către S.C. V.B.P. S.A.
București.
S-a
reținut, la pronunțarea acestei hotărâri, că toate lucrările efectuate de
pârâtă, (reclamanta din cererea reconvențională) cădeau în sarcina sa, iar
pentru lucrările de modificare, extindere, era necesar acordul proprietarului,
care nu a existat, iar după evacuare, pârâtelor li s-a pus la dispoziție de
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI un alt spațiu cu altă destinație decât aceea de
locuință într-un imobil situat în aceeași zonă.
Această
ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de B.A.M., care a susținut că este
nelegală și netemeinică invocând următoarele motive:
-
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea
legii. A susținut recurenta că decizia este lovită de nulitate întrucât
instanța de casare a fost sesizată numai cu judecarea apelului PRIMĂRIEI
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; iar prin admiterea apelului incident au fost încălcate
prevederile legale;
-
art. 304 pct. 10,
instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi
administrate,
care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. S-a susținut că în mod greșit
nu s-a ținut cont de expertizele efectuate în cauză, care au demonstrat acordul
proprietarului la extinderea spațiului comercial al recurentei cât și la
efectuarea lucrărilor atât de extindere și de reparații.
Recursul
este nefondat.
Critica
recurentei potrivit căreia prin admiterea apelului incident au fost încălcate
dispozițiile legale nu este întemeiată.
Apelul
principal formulat de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, motivat pe faptul că sentința
instanței de fond a dispus obligarea în solidar a celor două reclamante,
produce consecințe juridice și asupra S.C. V.B.P. S.A., deoarece raportul
juridic pe care se întemeiază obligația de plată stabilită de instanța de fond
este unic.
Apelul
incident s-a admis în temeiul prevederilor art. 293
1
C. proc. civ.
Rejudecând
cauza, după casare, Curtea de Apel București a analizat apelul reclamantei
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – nemotivat – prin prisma susținerilor acesteia
realizate în fața instanței de fond, motivat de faptul că apelul are un
caracter devolutiv, cum prevăd dispozițiile art. 315 alin. (3) și ale art. 292 C.
proc. civ.
PRIMĂRIA
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat la judecarea în fond a cauzei să se respingă
cererea reconvențională a pârâtei și a depus în motivarea cererii sale acte
doveditoare.
În
acest context corect instanța de apel, având în vedere interesul comun al
reclamantelor, a apreciat că este un caz de coparticipare procesuală și a
analizat împreună cele două apeluri.
Nici
motivul de recurs vizând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu este
întemeiat.
Critica
recurentei potrivit cu care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui
mijloc de probă este infirmată de cuprinderea în considerentele deciziei
recurate a analizei probelor administrate în cauză, analiză detaliată atât a
expertizelor efectuate în cauză cât și a clauzelor contractului de închiriere,
corelate cu dispozițiile legale și care au condus instanța de apel la concluzia
că lucrările efectuate de pârâtă la spațiul în litigiu cădeau în sarcina sa.
A
mai reținut instanța de apel că reparațiile motivate de considerente estetice
au fost considerate voluptorii și corect s-au stabilit în sarcina chiriașului.
În
consecință recursul este nefondat și se va respinge cu această mențiune, iar în
baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de
judecată în favoarea intimatei ce le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta B.A.M., împotriva deciziei nr. 182 A din 19 decembrie 2002 a
Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei S.C.
V.B.P. S.A. suma de 11.900.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18
noiembrie 2003.