ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4456/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr.

3843/1998 al Tribunalului București, secția comercială, reclamantele CONSILIUL

GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C. V.B.P. S.A. București, au acționat în

judecată pe pârâții B.C., B.A.M. și S.C. A.C. S.R.L. București, solicitând să

se dispună evacuarea acestora din imobilul clădire situat în București, și de

pe terenul situat la aceeași adresă, cunoscut sub denumirea de „teren platformă

betonată Palatul Telefoanelor”.

Prin cerere reconvențională, pârâta B.A.M. a

solicitat să se constate că are un drept de creanță reprezentând contravaloarea

îmbunătățirilor aduse imobilului, să fie obligate CONSILIUL GENERAL AL

MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C.V.B.P. S.A. București la plata sumei cheltuite

pentru acele îmbunătățiri, să-i fie acordat un drept de retenție asupra

construcției până la plata creanței și să se dispună sistarea lucrărilor de

demolare și construcție începute.

Pe parcursul derulării acestui proces, pârâtul B.C.

a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că nu este

nici asociat al societății S.C. A.C. S.R.L. și nici titular al contractelor de

închiriere.

Prin sentința nr. 5308 din 5 noiembrie 1999,

Tribunalul București, secția comercială, a admis excepția lipsei calității

procesuale a pârâtului B.C. și a respins acțiunea în ceea ce îl privește pe

acesta.

Prin aceeași sentință s-a respins ca rămasă fără

obiect acțiunea principală formulată de reclamantele CONSILIUL GENERAL AL

MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C. V.B.P. S.A. București.

S-a admis cererea reconvențională și s-a

constatat că pârâta B.A.M. are un drept de creanță în valoare de 433.356.086

lei - contravaloarea lucrărilor de construcție, investiție, îmbunătățiri și

amenajări la imobilul din sector 1 și a obligat CONSILIUL GENERAL AL

MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S.C. V.B.P. S.A. București la plata sumei de mai sus

către reclamanta din cererea reconvențională.

Au fost respinse prin sentința menționată

cererile privind acordarea unui drept de retenție și de sistare a lucrărilor de

demolări.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că este întemeiată excepția ridicată de B.C., că pârâtele B.A.M. și

S.C. A.C. S.R.L. nu mai ocupă spațiul în litigiu, primind un alt spațiu în sector

1, suma pentru care s-a admis cererea reconvențională fiind stabilită prin expertiză.

Împotriva

hotărârii de mai sus au declarat apel PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI iar

apelul acesteia a fost respins ca nemotivat de Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia nr. 2690 din 3 octombrie 2000 și S.C. V.B.P. S.A.

București, al cărui apel a fost respins ca tardiv motivat prin aceeași decizie.

Reclamantele

au declarat și recurs împotriva hotărârii de mai sus, recursul PRIMĂRIEI

MUNICIPIULUI BUCUREȘTI s-a admis și decizia recurată a fost casată iar cauza

trimisă aceleiași instanțe de apel pentru rejudecare, iar recursul S.C. V.B.P.

S.A. București a fost respins ca tardiv de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

prin decizia nr. 2538 din 9 aprilie 2003.

Pronunțând

această decizie, instanța supremă a reținut că în mod greșit a fost respins ca

nemotivat recursul primăriei întrucât potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (1)

pct. 3 C. proc. civ. corelate cu dispozițiile art. 288

1

și art. 292 C.

proc. civ., această reclamantă era îndreptățită să se folosească în fața instanței

de apel de motivele invocate de instanța de fond. În ce privește cel de al

II-lea recurs, s-a reținut că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de

art. 301 C. proc. civ.

Rejudecând

apelurile, după casare, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis apelul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și apelul incident al S.C. V.B.P.

S.A. București, a schimbat în parte sentința nr. 5308 din 5 noiembrie 1999 a

Tribunalului București, secția comercială, în sensul că a respins cererea

reconvențională ca neîntemeiată și cererea de compensare a cheltuielilor de

judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței și obligând-o pe pârâta B.A.M.

la plata sumei de 11.656.061 lei cheltuieli de judecată către S.C. V.B.P. S.A.

București.

S-a

reținut, la pronunțarea acestei hotărâri, că toate lucrările efectuate de

pârâtă, (reclamanta din cererea reconvențională) cădeau în sarcina sa, iar

pentru lucrările de modificare, extindere, era necesar acordul proprietarului,

care nu a existat, iar după evacuare, pârâtelor li s-a pus la dispoziție de

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI un alt spațiu cu altă destinație decât aceea de

locuință într-un imobil situat în aceeași zonă.

Această

ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de B.A.M., care a susținut că este

nelegală și netemeinică invocând următoarele motive:

-

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea

legii. A susținut recurenta că decizia este lovită de nulitate întrucât

instanța de casare a fost sesizată numai cu judecarea apelului PRIMĂRIEI

MUNICIPIULUI BUCUREȘTI; iar prin admiterea apelului incident au fost încălcate

prevederile legale;

-

art. 304 pct. 10,

instanța nu s-a pronunțat asupra unei dovezi

administrate,

care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. S-a susținut că în mod greșit

nu s-a ținut cont de expertizele efectuate în cauză, care au demonstrat acordul

proprietarului la extinderea spațiului comercial al recurentei cât și la

efectuarea lucrărilor atât de extindere și de reparații.

Recursul

este nefondat.

Critica

recurentei potrivit căreia prin admiterea apelului incident au fost încălcate

dispozițiile legale nu este întemeiată.

Apelul

principal formulat de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, motivat pe faptul că sentința

instanței de fond a dispus obligarea în solidar a celor două reclamante,

produce consecințe juridice și asupra S.C. V.B.P. S.A., deoarece raportul

juridic pe care se întemeiază obligația de plată stabilită de instanța de fond

este unic.

Apelul

incident s-a admis în temeiul prevederilor art. 293

1

C. proc. civ.

Rejudecând

cauza, după casare, Curtea de Apel București a analizat apelul reclamantei

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – nemotivat – prin prisma susținerilor acesteia

realizate în fața instanței de fond, motivat de faptul că apelul are un

caracter devolutiv, cum prevăd dispozițiile art. 315 alin. (3) și ale art. 292 C.

proc. civ.

PRIMĂRIA

MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a solicitat la judecarea în fond a cauzei să se respingă

cererea reconvențională a pârâtei și a depus în motivarea cererii sale acte

doveditoare.

În

acest context corect instanța de apel, având în vedere interesul comun al

reclamantelor, a apreciat că este un caz de coparticipare procesuală și a

analizat împreună cele două apeluri.

Nici

motivul de recurs vizând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. nu este

întemeiat.

Critica

recurentei potrivit cu care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui

mijloc de probă este infirmată de cuprinderea în considerentele deciziei

recurate a analizei probelor administrate în cauză, analiză detaliată atât a

expertizelor efectuate în cauză cât și a clauzelor contractului de închiriere,

corelate cu dispozițiile legale și care au condus instanța de apel la concluzia

că lucrările efectuate de pârâtă la spațiul în litigiu cădeau în sarcina sa.

A

mai reținut instanța de apel că reparațiile motivate de considerente estetice

au fost considerate voluptorii și corect s-au stabilit în sarcina chiriașului.

În

consecință recursul este nefondat și se va respinge cu această mențiune, iar în

baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată în favoarea intimatei ce le-a solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta B.A.M., împotriva deciziei nr. 182 A din 19 decembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta să plătească intimatei S.C.

V.B.P. S.A. suma de 11.900.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18

noiembrie 2003.