ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3866/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 aprilie 2000

Municipiul București, reprezentat prin Primarul General a chemat în judecată pe

pârâtele S.C. M.P. SRL București și S.C. F. S.A. București pentru a se constata

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între ICR nr. 1

București (în prezent S.C. F. S.A.) și N.D., reprezentantul S.C. M.P.SRL.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că

în anul 1988 s-a încheiat un contract de închiriere pentru spațiul comercial

situat în Parcul Herăstrău între Direcția Domeniului Public și I.C.R. nr. 1

București, pentru ca în anul 1990 același spațiu să fie dat în folosință S.C.

M. reprezentată de S.D. și N.D. ce au achitat chiria corespunzătoare până la 31

decembrie 1998 când a încetat contractul.

Ulterior, pârâta S.C. M. București a refuzat să

mai plătească chirie și a susținut că deține spațiul comercial în baza unui

contract încheiat la 26 iulie 1990 cu ICR nr. 1 București, contract a cărui

nulitate s-a solicitat a fi constatată, cu motivarea că s-a vândut un lucru

care nu aparținea vânzătorului.

La termenul de judecată din 7 noiembrie 2000

pârâta S.C. M.P. SRL a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a

reclamantei precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca și

cea privind lipsa de interes și a autorității de lucru judecat.

Prin sentința civilă nr. 7881 din 28 noiembrie

2000 Tribunalul București, secția comercială, a respins ca nefondate excepțiile

invocate și a admis acțiunea Primăriei Municipiului București în contradictoriu

cu pârâtele S.C. M.P. SRL București și S.C. F. S.A. București constatând

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 18277

din 23 decembrie 1998 în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei sectorului

1 București.

Totodată, cele două societăți comerciale au fost

obligate să plătească reclamantei suma de 93.000 lei cheltuieli de judecată.

Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în

baza deciziei nr. 705 din 8 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin care s-a respins ca nefondat apelul S.C. M.P. SRL București și a fost

anulat, ca insuficient timbrat, apelul S.C. F. S.A. București.

Cu actul înregistrat la 25 iulie 2001 societatea

comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând următoarele:

- hotărârea este nelegală în sensul

că actul juridic dedus judecății nu a fost corect interpretat;

- instanțele au soluționat greșit

excepția lipsei calității procesuale pasive a societății pârâte, dar și aceea

vizând autoritatea de lucru judecat;

- hotărârile pronunțate sunt

nelegale, conform art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. deoarece au fost greșit

interpretate și aplicate dispozițiile legale speciale sub imperiul cărora s-a

încheiat contractul.

Recursul pârâtei este întemeiat în

sensul celor ce se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă că la 26 iulie 1990

a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care I.C.R. nr. 1

București a vândut lui N.D., în calitate de cumpărător patiseria D. din Parcul

Herăstrău, precum și mai multe obiecte de inventar enumerate în contract,

prețul vânzării fiind achitat de cumpărător cu chitanța din 26 iulie 1990.

Ulterior, acest contract a fost trecut în

registrul de transcripțiuni imobiliare al Judecătoriei sectorului 1 București,

actul devenind astfel opozabil terților.

Această înstrăinare a avut loc în cadrul

procesului de privatizare, în temeiul Decretului Lege nr. 54/1990, așa cum a

precizat chiar reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță, arătând că în

ședința Consiliului de Administrație a Direcției Generale Comerciale din 19

iunie 1990 s-a hotărât ca unitatea D. să fie privatizată.

Susținând că, în realitate, I.C.R. nr. 1

București a înstrăinat un bun ce nu-i aparținea, reclamanta a solicitat să se

constate, în contradictoriu cu S.C. M. București și S.C. F. București,

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a spațiului comercial în

discuție.

Prima critică formulată de pârâta S.C. M.P. București

vizează modul în care instanțele au soluționat excepția lipsei calității

procesuale pasive, în sensul că, deși parte în contract a figurat N.D. ca

persoană fizică, reclamanta a chemat în judecată două persoane juridice

(respectiv societățile comerciale pârâte) ce nu au fost parte în contractul a

cărui nulitate se cere a fi constatată.

Într-adevăr, atât din cuprinsul contractului de

vânzare cumpărare, cât și din coroborarea acestui act cu celelalte înscrisuri

de la dosar, rezultă că înstrăinarea s-a făcut către N.D., persoană fizică

identificată prin nume, prenume și domiciliu, și nu către o societate

comercială care nici nu era constituită la data încheierii contractului.

Mai mult, la dosarul tribunalului s-a depus

certificatul de înscriere a mențiunilor de la Oficiul Comerțului București din

care rezultă că a fost menținut capitalul social al clădirii cu amenajări și

chioșc metalic, bunuri ce au constituit aportul în natură al asociatului N.D.

În același sens a fost depusă la dosarul

tribunalului și copia sentinței civile nr. 3105 din 16 mai 2000 prin care

Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea Primăriei

Municipiului București pentru plata chiriei și a admis cererea reconvențională

formulată de S.C. M.P. SRL București constatându-se că aceasta este proprietara

imobilelor, prin aportul în natură al lui N.D., în calitate de asociat al

pârâtei.

Din acest punct de vedere este eronat argumentul

instanței de fond (preluat de instanța de apel) potrivit căruia, atâta timp cât

bunul în discuție a fost preluat în patrimoniul S.C. M. aceasta are calitate

procesuală pasivă, deoarece poziția procesuală a părții reprezintă o noțiune

distinctă de cea a componenței patrimoniului său.

Pentru aceste considerente, recursul pârâtei

S.C. M.P.SRL București va fi admis în conformitate cu art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., iar decizia curții de apel va fi modificată în sensul admiterii

apelului aceleiași pârâte și schimbării în tot a sentinței tribunalului.

Va fi admisă excepția lipsei calității

procesuale pasive a S.C. M.P. SRL București și se va respinge acțiunea

formulată de reclamantă.

De asemenea, se va menține dispoziția din

decizie cu privire la anularea apelului S.C. F. S.A. București (în prezent S.C.

M.L. S.A. București).

Recurenta a formulat și o cerere privind

cheltuielile de judecată în recurs ce va fi respinsă, nefiind dovedită cu

chitanța pentru onorariul achitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

S.C. M.P. SRL București împotriva deciziei nr. 705 din 8 mai 2001 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că

admite apelul aceleiași pârâte și schimbă în tot sentința civilă nr. 7881 din

28 noiembrie 2000 a Tribunalului București.

Admite excepția lipsei calității procesuale

pasive și respinge acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului

București.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2003.