ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3866/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 aprilie 2000 Municipiul București, reprezentat prin Primarul General a chemat în judecată pe pârâtele S.C. M.P. SRL București și S.C. F. S.A. București pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între ICR nr. 1 București (în prezent S.C. F. S.A.) și N.D., reprezentantul S.C. M.P.SRL. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în anul 1988 s-a încheiat un contract de închiriere pentru spațiul comercial situat în Parcul Herăstrău între Direcția Domeniului Public și I.C.R. nr. 1 București, pentru ca în anul 1990 același spațiu să fie dat în folosință S.C.

M. reprezentată de S.D. și N.D. ce au achitat chiria corespunzătoare până la 31 decembrie 1998 când a încetat contractul. Ulterior, pârâta S.C. M. București a refuzat să mai plătească chirie și a susținut că deține spațiul comercial în baza unui contract încheiat la 26 iulie 1990 cu ICR nr. 1 București, contract a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, cu motivarea că s-a vândut un lucru care nu aparținea vânzătorului. La termenul de judecată din 7 noiembrie 2000 pârâta S.C. M.P. SRL a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca și cea privind lipsa de interes și a autorității de lucru judecat. Prin sentința civilă nr. 7881 din 28 noiembrie 2000 Tribunalul București, secția comercială, a respins ca nefondate excepțiile invocate și a admis acțiunea Primăriei Municipiului București în contradictoriu cu pârâtele S.C.

M.P. SRL București și S.C. F. S.A. București constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare transcris sub nr. 18277 din 23 decembrie 1998 în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei sectorului 1 București. Totodată, cele două societăți comerciale au fost obligate să plătească reclamantei suma de 93.000 lei cheltuieli de judecată. Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 705 din 8 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin care s-a respins ca nefondat apelul S.C. M.P. SRL București și a fost anulat, ca insuficient timbrat, apelul S.C. F. S.A. București.

Cu actul înregistrat la 25 iulie 2001 societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând următoarele: - hotărârea este nelegală în sensul că actul juridic dedus judecății nu a fost corect interpretat; - instanțele au soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a societății pârâte, dar și aceea vizând autoritatea de lucru judecat; - hotărârile pronunțate sunt nelegale, conform art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. deoarece au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale speciale sub imperiul cărora s-a încheiat contractul. Recursul pârâtei este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta: Din actele dosarului rezultă că la 26 iulie 1990 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care I.C.R.

nr. 1 București a vândut lui N.D., în calitate de cumpărător patiseria D. din Parcul Herăstrău, precum și mai multe obiecte de inventar enumerate în contract, prețul vânzării fiind achitat de cumpărător cu chitanța din 26 iulie 1990. Ulterior, acest contract a fost trecut în registrul de transcripțiuni imobiliare al Judecătoriei sectorului 1 București, actul devenind astfel opozabil terților. Această înstrăinare a avut loc în cadrul procesului de privatizare, în temeiul Decretului Lege nr. 54/1990, așa cum a precizat chiar reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță, arătând că în ședința Consiliului de Administrație a Direcției Generale Comerciale din 19 iunie 1990 s-a hotărât ca unitatea D. să fie privatizată.

Susținând că, în realitate, I.C.R. nr. 1 București a înstrăinat un bun ce nu-i aparținea, reclamanta a solicitat să se constate, în contradictoriu cu S.C. M. București și S.C. F. București, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a spațiului comercial în discuție. Prima critică formulată de pârâta S.C. M.P. București vizează modul în care instanțele au soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive, în sensul că, deși parte în contract a figurat N.D. ca persoană fizică, reclamanta a chemat în judecată două persoane juridice (respectiv societățile comerciale pârâte) ce nu au fost parte în contractul a cărui nulitate se cere a fi constatată.

Într-adevăr, atât din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, cât și din coroborarea acestui act cu celelalte înscrisuri de la dosar, rezultă că înstrăinarea s-a făcut către N.D., persoană fizică identificată prin nume, prenume și domiciliu, și nu către o societate comercială care nici nu era constituită la data încheierii contractului. Mai mult, la dosarul tribunalului s-a depus certificatul de înscriere a mențiunilor de la Oficiul Comerțului București din care rezultă că a fost menținut capitalul social al clădirii cu amenajări și chioșc metalic, bunuri ce au constituit aportul în natură al asociatului N.D. În același sens a fost depusă la dosarul tribunalului și copia sentinței civile nr. 3105 din 16 mai 2000 prin care Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea Primăriei Municipiului București pentru plata chiriei și a admis cererea reconvențională formulată de S.C.

M.P. SRL București constatându-se că aceasta este proprietara imobilelor, prin aportul în natură al lui N.D., în calitate de asociat al pârâtei. Din acest punct de vedere este eronat argumentul instanței de fond (preluat de instanța de apel) potrivit căruia, atâta timp cât bunul în discuție a fost preluat în patrimoniul S.C. M. aceasta are calitate procesuală pasivă, deoarece poziția procesuală a părții reprezintă o noțiune distinctă de cea a componenței patrimoniului său. Pentru aceste considerente, recursul pârâtei S.C. M.P.SRL București va fi admis în conformitate cu art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar decizia curții de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului aceleiași pârâte și schimbării în tot a sentinței tribunalului.

Va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a S.C. M.P. SRL București și se va respinge acțiunea formulată de reclamantă. De asemenea, se va menține dispoziția din decizie cu privire la anularea apelului S.C. F. S.A. București (în prezent S.C. M.L. S.A. București). Recurenta a formulat și o cerere privind cheltuielile de judecată în recurs ce va fi respinsă, nefiind dovedită cu chitanța pentru onorariul achitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. M.P. SRL București împotriva deciziei nr. 705 din 8 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași pârâte și schimbă în tot sentința civilă nr. 7881 din 28 noiembrie 2000 a Tribunalului București. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive și respinge acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului București. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.