ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4633/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 iulie 2000 reclamantul Consiliul Local al muncipiului București prin mandatar S.C. F. S.A. București a chemat în judecată pe intimata pârâta S.C. S. S.A. București pentru care prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 71.897.587 lei cu titlu de chirie restantă pentru perioada septembrie 1999 – mai 2000 și suma de 71.897.587 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și evacuarea pârâtei din spațiul situat în București. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 440 din 23 ianuarie 2001 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și în consecință s-a respins ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a pretins pârâtei plata chiriei pentru perioada septembrie 1999 – mai 2000 când nu mai avea calitatea de chiriaș aceasta încetând prin rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 3396 din 31 martie 1997 a Judecătoriei sectorului II când i-a fost recunoscută pârâtei calitatea de administrator al spațiului. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 1252 din 21 septembrie 2001. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat reclamantul Consiliul Local al Municipiului București prin mandatar S.C.

F. S.A. București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, sub forma criticilor în recurs aceleași motive din apel în sensul că sentința civilă nr. 3396/1997 a Judecătoriei sector 2 a fost dată în contradictoriu cu Consiliul Local sector 2 și nu cu Consiliul Local al Municipiului București care este singurul organ abilitat să administreze domeniul public și privat al statului conform art. 63 lit. h) ori Legea nr. 69/1991 și că S.C. S. S.A. nu a făcut dovada punerii în aplicare a hotărârii susmenționate, astfel că ambele instanțe au considerat greșit că S.C. F. S.A. nu avea calitate procesuală activă în această cauză. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate, și pe fond admiterea acțiunii.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanțe în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, stabilind în mod judicios raporturile juridice dintre părți, pronunțând hotărâri temeinicie și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă. Astfel, instanțele au soluționat corect excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în sensul respingerii acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, având în vedere sentința civilă nr. 3396 din 31 martie 1997 a Judecătoriei sector II prin care s-a admis acțiunea S.C.

S. S.A. și s-a constatat că este titulara dreptului de administrare asupra a 2.708 mp teren situat în București și a construcției existente pe acesta, hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă. Așa fiind, deși între părți a existat contractul de închiriere nr. 1218 din 24 octombrie 1973 acesta a încetat să-și mai producă efectele în momentul rămânerii definitive a hotărârii susmenționate prin pronunțarea deciziei nr. 894/1999 a Curții de Apel București. Cum reclamanta a solicitat plata chiriei pentru perioada 1999 – 2000, deși pentru această perioadă pârâta nu mai avea calitatea de pârâtă iar reclamanta nu mai avea legitimarea procesuală activă, astfel, conform art. 973 C. proc. civ. contractul nemaifiind în ființă, acesta nu-și mai produce efectele.

Motivele invocate de recurentă că sentința civilă nr. 3396/1997 s-a dat în contradictoriu cu Consiliul Local sector 2 și nu cu Consiliul General al Municipiului București și că intimata – pârâtă nu a făcut dovada punerii în aplicare a acestei hotărâri, au fost în mod corect soluționate de instanța de apel. În consecință, pentru cele ce preced, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului București prin mandatar S.C. F. S.A. București împotriva deciziei nr. 1252 din 21 septembire 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 noiembrie 2003.