ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4633/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4633/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 4 iulie 2000 reclamantul Consiliul
Local al muncipiului București prin mandatar S.C. F. S.A. București a chemat
în judecată pe intimata pârâta S.C. S. S.A. București pentru care prin
hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 71.897.587 lei
cu titlu de chirie restantă pentru perioada septembrie 1999 – mai 2000 și
suma de 71.897.587 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și
evacuarea pârâtei din spațiul situat în București.
Tribunalul București, secția comercială, prin
sentința civilă nr. 440 din 23 ianuarie 2001 a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei și în consecință s-a respins ca fiind
introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de
fond a reținut că reclamanta a pretins pârâtei plata chiriei pentru perioada
septembrie 1999 – mai 2000 când nu mai avea calitatea de chiriaș aceasta
încetând prin rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 3396 din 31 martie
1997 a Judecătoriei sectorului II când i-a fost recunoscută pârâtei calitatea
de administrator al spațiului.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei
hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
prin decizia nr. 1252 din 21 septembrie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat
recurs, în termen legal și motivat reclamantul Consiliul Local al Municipiului București
prin mandatar S.C. F. S.A. București criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, susținând, sub forma criticilor în recurs aceleași motive din
apel în sensul că sentința civilă nr. 3396/1997 a Judecătoriei sector 2 a fost
dată în contradictoriu cu Consiliul Local sector 2 și nu cu Consiliul Local al
Municipiului București care este singurul organ abilitat să administreze
domeniul public și privat al statului conform art. 63 lit. h) ori Legea nr. 69/1991
și că S.C. S. S.A. nu a făcut dovada punerii în aplicare a hotărârii
susmenționate, astfel că ambele instanțe au considerat greșit că S.C. F. S.A.
nu avea calitate procesuală activă în această cauză.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8 C.
proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat,
modificarea deciziei atacate, și pe fond admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele
considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma
motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că
ambele instanțe în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile
administrate în cauză, stabilind în mod judicios raporturile juridice dintre
părți, pronunțând hotărâri temeinicie și legale care nu pot fi reformate prin
recursul declarat de reclamantă.
Astfel, instanțele au soluționat corect excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantei în sensul respingerii acțiunii
ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, având în
vedere sentința civilă nr. 3396 din 31 martie 1997 a Judecătoriei sector II
prin care s-a admis acțiunea S.C. S. S.A. și s-a constatat că este titulara
dreptului de administrare asupra a 2.708 mp teren situat în București și a
construcției existente pe acesta, hotărâre care a rămas definitivă și
irevocabilă.
Așa fiind, deși între părți a existat contractul
de închiriere nr. 1218 din 24 octombrie 1973 acesta a încetat să-și mai producă
efectele în momentul rămânerii definitive a hotărârii susmenționate prin
pronunțarea deciziei nr. 894/1999 a Curții de Apel București.
Cum reclamanta a solicitat plata chiriei pentru
perioada 1999 – 2000, deși pentru această perioadă pârâta nu mai avea calitatea
de pârâtă iar reclamanta nu mai avea legitimarea procesuală activă, astfel,
conform art. 973 C. proc. civ. contractul nemaifiind în ființă, acesta nu-și
mai produce efectele.
Motivele invocate de recurentă că sentința
civilă nr. 3396/1997 s-a dat în contradictoriu cu Consiliul Local sector 2 și
nu cu Consiliul General al Municipiului București și că intimata – pârâtă nu a
făcut dovada punerii în aplicare a acestei hotărâri, au fost în mod corect
soluționate de instanța de apel.
În consecință, pentru cele ce preced, recursul
declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului București prin mandatar
S.C. F. S.A. București împotriva deciziei nr. 1252 din 21 septembire 2001 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26
noiembrie 2003.