Decizia nr. 2597/2003 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă · Dosar nr. 4389/2000 — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată secției comerciale a Tribunalului București, astfel cum a fost precizată, reclamanta Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, a chemat în judecată pârâta SC Y.S. SRL, solicitând obligarea acesteia să-i plătească suma totală de 696.287.942 lei, reprezentând chirie, T.V.A. și penalități de întârziere pentru perioada 1 august 1998 – 1 august 2000 și suma menționată în minuta din 3 iunie 1998, precum și evacuarea sa din spațiul situat în București. Secția comercială a Tribunalului București, prin sentințe civilă nr. 3517, pronunțată la data de 2 mai 2001, în dosarul nr. 4389/2000, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, cu motivarea că pârâta a făcut dovada achitării sumelor solicitate de reclamantă și îndeplinirii obligațiilor contractuale.

Apelul formulat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia civilă nr. 127 A, pronunțată la data de 26 iunie 2002, în dosarul nr. 1620/2001. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că, din probele administrate cu ocazia judecății cauzei în fond, completate în apel cu expertiză contabilă, rezultă că intimata pârâtă a achitat, integral și la scadență, chiria, incluzând T.V.A.

indexat, în cuantumul convenit, la data de 1 iunie 1998, prin actul adițional la contractul de închiriere nr. 837838 din 20 noiembrie 1973; că, prin menționata convenție, părțile nu au stabilit o clauză penală; că pârâta a folosit spațiul în litigiu începând cu data închirierii: 1 iunie 1998, iar angajamentul acesteia, de a achita restanțele, reprezentând chirie pentru perioada anterioară acestei date, astfel cum rezultă din minuta încheiată la data de 3 iunie 1998, s-a făcut sub condiția perfectării contractului de asociere între părți, care nu s-a realizat, apreciind că, în condițiile menționate, aceasta nu datorează nici penalitățile de întârziere, nici debitul prevăzut în minută. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că instanța de apel nu a argumentat, prin motivarea deciziei, soluția de respingere a cererii de evacuare și a interpretat greșit minuta din 3 iunie 1998, ignorând înțelesul acesteia cu privire la obligația asumată de pârâtă, de a achita debitul restant al chiriașului care a ocupat, anterior, spațiul. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că, prin cererea de apel formulată împotriva sentinței tribunalului, apelanta nu a criticat soluția instanței de fond, privind respingerea cererii de evacuare a pârâtei din spațiul în litigiu, așa încât prima instanță de control judiciar nu avea a examina acest aspect, față de dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., iar din cuprinsul minutei încheiate între părți, la data de 3 iunie 1998, rezultă, clar și lămurit, că angajamentul pârâtei de a plăti „restanțele din chirii”, existente la data încheierii acestui înscris, s-a făcut sub convenția perfectării contractului de asociere cu Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, pentru spațiul în litigiu, neîndeplinită însă, cum, corect, a reținut instanța de apel, interpretând acest act juridic, conform principiului statornicit de art. 977 C. proc. civ., după intenția comună a părților. Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul apelantei reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului Imobiliar București, împotriva deciziei nr. 127 A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.