ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2597/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată secției comerciale a

Tribunalului București, astfel cum a fost precizată, reclamanta Primăria

Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului

Imobiliar, a chemat în judecată pârâta SC Y.S. SRL, solicitând obligarea

acesteia să-i plătească suma totală de 696.287.942 lei, reprezentând chirie,

T.V.A. și penalități de întârziere pentru perioada 1 august 1998 – 1 august

2000 și suma menționată în minuta din 3 iunie 1998, precum și evacuarea sa din

spațiul situat în București.

Secția comercială a Tribunalului București, prin

sentințe civilă nr. 3517, pronunțată la data de 2 mai 2001, în dosarul nr.

4389/2000, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost

precizată, cu motivarea că pârâta a făcut dovada achitării sumelor solicitate

de reclamantă și îndeplinirii obligațiilor contractuale.

Apelul formulat de reclamantă, împotriva acestei

hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de secția a VI-a comercială a Curții de

Apel București, prin decizia civilă nr. 127 A, pronunțată la data de 26 iunie

2002, în dosarul nr. 1620/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

control judiciar a reținut că, din probele administrate cu ocazia judecății

cauzei în fond, completate în apel cu expertiză contabilă, rezultă că intimata

pârâtă a achitat, integral și la scadență, chiria, incluzând T.V.A. indexat, în

cuantumul convenit, la data de 1 iunie 1998, prin actul adițional la contractul

de închiriere nr. 837838 din 20 noiembrie 1973; că, prin menționata convenție,

părțile nu au stabilit o clauză penală; că pârâta a folosit spațiul în litigiu

începând cu data închirierii: 1 iunie 1998, iar angajamentul acesteia, de a

achita restanțele, reprezentând chirie pentru perioada anterioară acestei date,

astfel cum rezultă din minuta încheiată la data de 3 iunie 1998, s-a făcut sub

condiția perfectării contractului de asociere între părți, care nu s-a

realizat, apreciind că, în condițiile menționate, aceasta nu datorează nici

penalitățile de întârziere, nici debitul prevăzut în minută.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs

apelanta reclamantă, invocând, ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile

art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în

esență, că instanța de apel nu a argumentat, prin motivarea deciziei, soluția

de respingere a cererii de evacuare și a interpretat greșit minuta din 3 iunie

1998, ignorând înțelesul acesteia cu privire la obligația asumată de pârâtă, de

a achita debitul restant al chiriașului care a ocupat, anterior, spațiul.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că, prin cererea de apel

formulată împotriva sentinței tribunalului, apelanta nu a criticat soluția

instanței de fond, privind respingerea cererii de evacuare a pârâtei din

spațiul în litigiu, așa încât prima instanță de control judiciar nu avea a

examina acest aspect, față de dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ.,

iar din cuprinsul minutei încheiate între părți, la data de 3 iunie 1998,

rezultă, clar și lămurit, că angajamentul pârâtei de a plăti „restanțele din

chirii”, existente la data încheierii acestui înscris, s-a făcut sub convenția

perfectării contractului de asociere cu Primăria Municipiului București –

Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, pentru spațiul în

litigiu, neîndeplinită însă, cum, corect, a reținut instanța de apel,

interpretând acest act juridic, conform principiului statornicit de art. 977 C.

proc. civ., după intenția comună a părților.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză,

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul apelantei reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta Consiliul General al Municipiului București – Administrația Fondului

Imobiliar București, împotriva deciziei nr. 127 A din 26 iunie 2002 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2003.