ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2996/2008

Asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, Constată următoarele: Prin sentința nr. 3666 din 16 mai 2006, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamantele K.A. și P.C.R. în contradictor cu pârâtele Primăria sectorului 1 București și Consiliul Local al sectorului 1 București și SC M.I.E. SRL București ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală activă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că spațiul ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare a cărui nulitate se solicită în temeiul Legii nr. 550/2002 nu se identifică cu proprietatea reclamantelor provenind de la autorii lor.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 409 din 2 octombrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, cu motivarea că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă calitatea de proprietari a reclamantelor, confirmând, astfel, soluția și motivarea instanței de fond. În contra deciziei menționate au declarat recurs reclamatele K.A. și P.C.R. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și 304 pct. 7 arătând că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au manifestat rol activ față de faptul că prin acțiunea promovată au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare pe care pârâtele l-au încheiat și a contractului de concesiune și că au făcut dovada calității procesuale active în promovarea acțiunii.

În ce privește decizia atacată, aceasta nu este motivată conform art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Consiliul Local al sectorului 1 București, prin Primarul sectorului 1, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate. Recursul este fondat. Recurentele reclamante au investit instanța de fond cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare – cumpărare pe care pârâtele l-au încheiat în temeiul Legii nr. 550/2002. Nulitatea absolută a unui contract o poate solicita orice persoană fizică sau juridică dacă aceasta justifică un interes. Or, în cauza de față interesul reclamantelor în promovarea acțiunii este dat de eventualul drept asupra obiectului contractului pe care acestea îl invocă în temeiul Legii nr. 10/2001.

Drept urmare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantele nu au calitate procesuală activă întrucât nu și-au dovedit calitatea de proprietar asupra imobilului în speță și în mod greșit instanța de apel a confirmat o atare soluție întrucât în acțiunea în constatarea nulității absolute reclamantele nu trebuie să facă dovada dreptului lor de proprietate asupra obiectului contractului a cărui nulitate solicită să se constate, o astfel de acțiune putând fi promovată, cum deja s-a arătat de orice persoană interesată.

Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamante, va casa ambele hotărâri pronunțate și va trimite cauza pentru judecare pe fond la tribunal pentru a stabili dacă contractul de vânzare – cumpărare în litigiu a fost încheiat cu încălcarea procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 550/2002 – privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului precum și realitatea contractului de concesiune invocat prin acțiune de către reclamante. În contextul dat, al soluționării recursului pe fond, recurentele - reclamante urmează să reitereze cererea de suspendare formulată, dacă apreciază oportun, în fața instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantele K.A. și P.C.R. împotriva deciziei nr. 409 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 3666 din 16 mai 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza la Tribunalul București pentru soluționare pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.