ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2538/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Condamnatul F.P. cere contopirea

pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 21 din 10 ianuarie 2001 a

Tribunalului București, secția II-a penală și nr. 1269 din 13 noiembrie 2000 a

Judecătoriei sectorului 3 București.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

penală nr. 238 din 28 octombrie 2002, admite cererea și descontopește pedeapsa

rezultantă, de 9 ani de închisoare, aplicată prin sentința nr. 21 din 10

ianuarie 2001, în componentele ei și anume:

a) 7 ani de închisoare, aplicată pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

b) 3 ani și 6 luni de închisoare,

aplicată pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.;

c) 7 ani de închisoare, aplicată

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d)

și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

d) 7 ani de închisoare, aplicată

pentru o altă infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Cele patru pedepse au fost contopite

cu aceea de 3 ani de închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

1269 din 13 noiembrie 2000, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.

208 și art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C.

pen.

La pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

de închisoare, s-a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 9

ani de închisoare.

Din durata pedepsei a fost dedusă

detenția preventivă a condamnatului, de la 25 până la 26 iunie 1998 și de la 23

aprilie 1999, până la zi.

Au fost anulate mandatele de

executare anterioare.

S-a dispus emiterea unui nou mandat

de executare a pedepsei de 9 ani de închisoare, rezultantă a contopirii.

Condamnatul declară apel, cerând

înlăturarea sporului de 2 ani de închisoare.

Curtea de Apel București, secția

II-a penală, prin decizia nr. 90/ A din 19 februarie 2003, respinge, ca

nefondat, apelul.

Condamnatul declară recurs,

reiterând cererea din apel.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 34 C. pen., în caz de

concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se

aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special,

iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5

ani.

Legal și temeinic, deci, i s-a

aplicat recurentului sporul în discuție, încât, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., decizia atacată va fi menținută, prin respingerea

recursului, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul F.P., împotriva deciziei penale nr. 90/ A din 19

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

mai 2003.