ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1147/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 363 din 17

septembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:

S.G. la 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 75 lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C.

pen. și

D.C.F. la un an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 99 și următoarele, art. 74 raportat la art. 76 C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului minor prin sentința penală nr. 1014 din 26 aprilie 2000,

a Judecătoriei Ploiești, dispunând executarea acesteia alături de cea stabilită

în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus perioada arestării preventive a inculpaților de la 13 martie 2002 la zi.

S-a admis în parte acțiunea civilă

și inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul minor în solidar și cu

părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 36.047.250 lei cu titlu de

despăgubiri civile către partea civilă S.N.Î.F. SA, sucursala Prahova.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.G. a bunurilor care au servit la

comiterea infracțiunii.

S-a reținut că, în baza unei

înțelegeri prealabile, în data de 7 martie 2002, inculpații s-au deplasat în

comuna Ariceștii Rahtivani, pe raza amenajării pentru irigații Movila Vulpii,

unde au decopertat, tăiat și sustras o parte din componentele instalației de

irigații.

În baza aceleași rezoluții

infracționale, inculpații au revenit la locul faptei în data de 10 martie 2002

și, pe timpul zilei, au sustras celelalte componente ale instalației, pe care,

de asemenea, le-au transportat tot la locuința inculpatului S.G.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 370.780.156 lei, pretențiile acesteia fiind admise, în parte,

în limita valorii prejudiciului stabilită prin expertiza tehnică efectuată în

cauză, respectiv 36.047.250 lei.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat apel, atât inculpații, cât și partea civilă.

Inculpatul S.G. a solicitat

reducerea pedepsei, iar inculpatul D.C.F. a solicitat, în principal, achitarea

în raport de împrejurarea că nu a participat la săvârșirea infracțiunii și, în

subsidiar, reducerea pedepsei.

Partea civilă a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței atacate numai cu privire la latura civilă și

obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 370.780.153 lei cu titlu

de despăgubiri civile.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, prin decizia penală nr. 485 din 4 noiembrie 2002, a respins apelurile

declarate în cauză, ca nefondate, cu motivarea că prima instanță a analizat și

interpretat corect probele în baza cărora a reținut vinovăția inculpaților, a

individualizat just pedepsele și că latura civilă a fost legal soluționată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

partea civilă S.N.Î.F. SA, sucursala Prahova, a declarat recurs, invocând

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

S-a susținut că, în mod greșit,

instanța de control judiciar a respins apelul acesteia, apreciind că expertiza

este concludentă, fără a fi luate în considerare documentele ce justifică

cheltuielile cu aprovizionarea pieselor noi și înlocuirea celor sustrase și

distruse.

S-a mai susținut că, în mod eronat,

s-a reținut că partea nu ar fi solicitat o altă expertiză.

Totodată, în mod greșit s-a reținut

că partea civilă nu ar fi susținut că bunurile sustrase au fost distruse și că

nu erau noi.

În concluzie, partea civilă a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză numai

cu privire la latura civilă, în vederea refacerii raportului de expertiză

tehnică și stabilirea întinderii reale a prejudiciului.

Recursul declarat este fondat.

Din probele administrate în cauză în

ceea ce privește latura penală, se constată că instanțele au stabilit corect

situația de fapt, au dat încadrarea juridică corespunzătoare și au aplicat

pedepse just individualizate.

În ceea ce privește latura civilă,

se reține că prin încheierea ședinței publice din data de 28 mai 2002, instanța

de fond a admis proba cu expertiza tehnică, fixând obiectivele și cerând

expertului să aibă în vedere înscrisurile depuse la dosar de partea civilă.

După întocmirea raportului de

expertiză, partea civilă a formulat obiecții, arătând că expertul nu a răspuns

la toate obiectivele și nici nu s-a referit la altele puse la dispoziție.

Instanța de fond a respins

obiecțiunile formulate, iar instanța de apel, la rândul său, a apreciat că

valoarea prejudiciului a fost corect stabilită prin raportul de expertiză, cu

atât mai mult cu cât, partea civilă nu a solicitat o altă expertiză.

Având în vedere că, la efectuarea

raportului de expertiză tehnică, expertul nu s-a conformat dispozițiilor date

de instanță prin încheierea ședinței din 28 mai 2002 și că, prin obiecțiunile

formulate, dar respinse de instanțe, partea civilă făcuse referire la actele

deja puse la dispoziția expertului, dar neluate în seamă, se constată că prin

hotărârile instanțelor s-a făcut o greșită aplicare a legii, caz de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen

Așa fiind, se va admite recursul

declarat de partea civilă, se vor casa hotărârile pronunțate și, constatând că

este necesară administrarea de probe pentru stabilirea prejudiciului real

cauzat de inculpați prin infracțiune, conform art. 385

15

pct. 2 și

alin. (4) C. proc. pen., se va trimite dosarul spre rejudecare la prima

instanță.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada arestării preventive de la

13 martie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul avocatului din oficiu pentru inculpați se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de partea civilă S.N.Î.F. SA, sucursala Prahova împotriva

deciziei penale nr. 485 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind

pe inculpații S.G. și D.C.F.

Casează decizia penală atacată

precum și sentința penală nr. 363 din 17 septembrie 2002 a Tribunalului

Prahova, cu trimiterea dosarului spre rejudecare la prima instanță.

Deduce din pedeapsă pentru ambii

inculpați, reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 13 martie

2002 la zi.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu asigurată intimaților inculpați S.G. și D.C.F., în sumă de câte

300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2003.