ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 589/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 195 din 2

mai 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:

pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a)

C. pen.;

complicitate la furt calificat, infracțiune prevăzută de art. 26, raportat la art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a) C. pen.;

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și

complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. g) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

74 alin. (1) și (2), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., cu suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere conform art. 86

1

C. pen.

Prin aceeași hotărâre, inculpații D.A.C.

și O.V. au fost obligați să plătească părții civile S.N.P. P. S.A. București, sucursala

PETROTRANS Ploiești 1.123.848 lei și respectiv 18.892.848 lei și respectiv

18.892.556 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar în temeiul art. 118 lit. b) C.

pen., de la inculpații D.A.C. și O.N., au fost confiscate obiectele ce au

folosit la săvârșirea infracțiunii.

S-a reținut că, la începutul lunii

decembrie 2001, inculpatul O.V. le-a propus soților D.A.C. și D.I. ca, în

contul datoriei de 500 dolari pe care aceștia o aveau față de el, să-i permită

să monteze o instalație improvizată pe conducta aparținând sucursalei

PETROTRANS Ploiești, ce tranzita grădina lor, în scopul sustragerii de produse

petroliere.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că inculpații O.N. și O.V. au montat instalația, pe care au acoperit-o

cu pământ, după care folosindu-se de aceasta inculpatul O.V. a sustras 420

litri benzină, din care 400 litri i-a vândut unor persoane necunoscute și 20

litri i-a dat inculpatei D.A.C.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat apel inculpații D.A.C., O.V. și O.N., solicitând reindividualizarea

sancțiunilor penale.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 363 din 8 august 2002, a admis apelurile declarate de către

inculpați, a desființat în parte, în latura penală, hotărârea atacată și,

reținând în favoarea acestora circumstanțe atenuante reale și personale,

conform art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., a redus pedepsele la câte 2 ani închisoare

pentru fiecare inculpat, dispunând ca pedepsele să fie executate prin muncă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs, invocând

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

S-a susținut că pedepsele aplicate

inculpaților sunt excesiv de blânde, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și

modalitatea de executare și nu răspund criteriilor înscrise în art. 72 C. pen.,

care au fost restrictiv interpretate.

În concluzie, procurorul a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei

instanțe.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen.,

„pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen., „la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală”.

Din analiza textelor de lege

enunțate, rezultă că instanțele de judecată au obligația să examineze toate

elementele obiective și subiective, astfel încât, pedeapsa stabilită să fie

adoptată, prin cuantum și modalitate de executare, fiecărui caz individual.

În speță, pedepsele stabilite de

instanța de apel nu răspund imperativelor legale invocate și nu constituie

măsuri de constrângere și mijloace eficiente pentru reeducarea inculpaților.

Aplicând pedepse sub minimul prevăzut

de lege și neprivative de libertate (pentru inculpații O.V. și O.N.) s-a

minimalizat gradul de pericol social al infracțiunilor, în contextul în care

frecvența ridicată a sustragerilor petroliere s-a transformat într-un adevărat fenomen

infracțional.

În raport de modalitatea concretă de

concepere și realizare a activității infracționale, de scopul vizat, de

cantitatea de benzină sustrasă, de perseverența infractorilor și de poziția

procesuală constant nesinceră, se apreciază că reținerea circumstanțelor

atenuante în favoarea inculpaților nu se justifică, cu atât mai mult cu cât,

inculpatul O.V. s-a sustras cercetărilor penale, iar inculpata D.A.C. a mai

fost trimisă în judecată și condamnată pentru același gen de infracțiuni.

Așa fiind, conform art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se va

casa decizia pronunțată și se va menține hotărârea primei instanțe.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce arestarea preventivă pentru inculpata D.A.C. de la 22 decembrie 2001 la

zi, iar pentru inculpatul O.V. de la 12 februarie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul avocatului din oficiu pentru inculpata D.A.C. și O.N. se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva deciziei penale nr. 363 din 28

august 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe intimații inculpați D.A.C., O.V.

și O.N.

Casează hotărârea atacată și menține

sentința penală195 din 2 mai 2002 a Tribunalului Prahova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpaților D.A.C., perioada arestării preventive de la 22 decembrie 2001, iar

pentru O.V., de la 12 februarie 2002 la 6 februarie 2003, pentru ambii

inculpați.

Onorariul de avocat pentru

inculpații D.A.C. și O.N., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

februarie 2003.