ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3138/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 390 din 27

septembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații:

complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3)

lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 13 C. pen.;

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

aceeași infracțiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) din același cod, cu

aplicarea art. 13 C. pen.;

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) din același

cod, cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă s-a constatat că

prejudiciul adus, de 201,895.980 lei, a fost acoperit în parte prin recuperare

în natură, iar pentru suma de 120.883.200 lei cei trei inculpați au fost

obligați la plată, în solidar, parte civilă fiind S.C. C. SA Ploiești.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada martie - aprilie 2000,

inculpatul C.I., în înțelegere cu un cunoscut, s-a hotărât să sustragă țiței

dintr-o conductă a S.C. C. SA, sens în care C.M. a confecționat o instalație

improvizată, alcătuită și dintr-un furtun tip „pompieri”, racordată la căminul

de vizitare a conductei.

Ulterior, cei doi l-au contactat pe

O.L. pentru ca acesta să-i transporte cu autoturismul său și să găsească șoferi

de autocisterne, disponibili să ia parte la actele de sustragere.

La rândul său, O.L. a luat legătura

cu N.L. căruia i-a propus să-l însoțească pe toată durata săvârșirii actelor de

sustragere și, de asemenea, să facă rost de trei cisterne goale în care să se

depoziteze produsul furat din conductă.

Același inculpat i-a contactat pe

G.M.R. și pe G.R.S., cărora, în schimbul a 500.000 lei, le-a cerut să manipuleze

furtunul de încărcare și să asigure paza în raza căminului de vizitare a

conductei în intervalul de timp de la montarea instalației și până la

încărcarea cisternelor.

O.L. și C.I. au convenit ca pentru

desfășurarea actelor de sustragere, să țină legătura între ei și cu ceilalți,

prin intermediul telefoanelor celulare.

În acest context, în noaptea de 7

spre 8 aprilie 2000, până în jurul orelor 3,00, s-au încărcat 3 cisterne, în

total 26,5 t țiței.

La ora menționată, O.L. a fost sunat

de către T.T.G. care l-a rugat să-l ajute ca din aceeași sursă, să încarce o a

patra cisternă adusă de el, conducător auto fiind R.T.V.

După încărcare, cisterna având

capacitatea de 19,5 t, întrucât în zonă au fost sesizate organe de poliție,

T.T.G. l-a alertat, telefonic, pe O.L., acesta dezafectând instalația și

ascunzând-o într-un șanț.

Ulterior, O.L., N.L., C.I., G.M.R.

și G.S.R. s-au îmbarcat în autoturismul lui O.L., iar în cabina autocisternei,

alături de șofer, s-au îmbarcat C.M.

La rândul său, T.T.G., aflat în afara

locului faptei, într-un autoturism condus de N.I., s-a apropiat de autocisternă

și i-a înmânat conducătorului auto un aviz de însoțire a mărfii fals, timp în

care organele de poliție, urmărind vehiculul condus de O.L., i-a depistat.

Cantitatea de 19,5 t țiței încărcată

în ultima cisternă a fost predată părții civile, astfel recuperându-se

contravaloarea acesteia, respectiv 85.569.597 lei.

Hotărârea a mai reținut că C.M. și

R.T.V. au fost condamnați pentru faptele săvârșite.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri inculpații O.L., C.I. și G.M.R., motivele invocate fiind greșita

stabilire a situației de fapt și, deci, a vinovăției lor, precum și

netemeinicia pedepselor aplicate considerate a fi prea aspre în raport de

datele ce caracterizează persoana lor.

Prin decizia penală nr. 574 din 9

decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile

declarate.

Nemulțumiți și de hotărârea

instanței de apel, inculpații în termen legal, au declarat recursuri, cale de

atac motivată de către recurentul inculpat O.L. pe greșita individualizare a

pedepsei și greșita soluționare a laturii civile a cauzei, iar ceilalți

recurenți, pe netemeinicia pedepselor aplicate și, în ce-l privește pe

inculpatul G.M.R., pe greșita încadrare juridică a faptei.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că materialul probator administrat în ambele faze ale procesului

penal, respectiv procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de cercetare la

fața locului, procesul-verbal de predare a cantității de țiței sustrasă,

declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesele-verbale de

confruntare, procesele-verbale de recunoaștere din grup, precum și rapoartele

de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, a conturat

starea de fapt, corect stabilită și, corespunzător, vinovăția inculpaților.

În cauză, nu sunt întrunite laturile

constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art.

264 C. pen. Potrivit acestui text de lege, ajutorul dat unui infractor, fără o

înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a

îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori

pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, constituie

infracțiunea de favorizare a infractorului.

În cauză, G.M.R. a săvârșit

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la

art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen.

În ce privește motivul de recurs

formulat de inculpatul O.L., referitor la egalitatea de tratament juridic cu

inculpații condamnați prin sentința penală nr. 62 din 19 februarie 2003 a

Tribunalului Prahova, se reține că în conformitate cu art. 385

6

C.

proc. pen., instanța judecă recursul numai cu privire la persoana care l-a

declarat și la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.

Alin. (2) al acestui text de lege,

stipulează că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor

de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

În sfârșitul acestor prevederi

legale, și acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal ce a avut ca

obiect tragerea la răspundere civilă a inculpaților, s-a limitat, în

soluționare, la probatoriul administrat, respectiv, din prejudiciul total adus

părții civile S.C. C. SA Ploiești, 201,895.980 lei, s-a constatat acoperirea

până la concurența sumei de 85.569.597 lei (19,5 t țiței). În aceste condiții,

inculpații au fost obligați, în solidar, la plata contravalorii cantității de

26,5 t țiței (116.362.383 lei) și 4.556.817 lei costul remedierilor conductei.

Privind motivul de recurs vizând, în

opinia inculpaților recurenți, netemeinicia pedepselor aplicate, se reține că

instanța, procedând la stabilirea și aplicarea pedepsei, în acord cu criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a considerat

pericolul social grav al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite,

respectiv în condiții agravante, dar și persoana inculpaților, C.I. având

antecedente penale și, toți, nesinceri pe parcursul fazelor procesului penal.

Executarea pedepselor în regim de

privare de libertate corespunde și scopului lor, astfel cum prevede art. 52 C.

pen.

Pentru considerentele expuse, recursurile

declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În conformitate cu prevederile art.

192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.I., O.L. și G.M.R. împotriva deciziei penale nr. 574

din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 18 martie 2002, la 1 iulie 2003,

pentru inculpatul O.L. și timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la

1 iulie 2003 pentru inculpatul C.I.

Obligă pe recurenții inculpați C.I.

și G.M.R. la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe

inculpatul O.L. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2003.