ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5019/2003

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 506 din 25 septembrie 2003 a Tribunalului Călărași au fost condamnați inculpații P.V. pe pedepsele de 5 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen. și de un an închisoare, în baza art. 291 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și D.T. pe pedepsele de 4 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen.

și 6 luni închisoare, în baza art. 291 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare . S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus arestarea preventivă pentru ambii inculpați de la 22 martie 2003 la zi. Totodată, s-a dispus anularea unei facturi fiscale și a unui aviz de însoțire a mărfii emise de S.C. S.A.B.C. S.R.L. Ploiești și obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 30.220.550 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. C. S.A. Ploiești. S-a constatat că acestei părți civile i s-a restituit cantitatea de 29000 l țiței brut în valoare de 177.810.466 lei.

În fapt s-a reținut că în noaptea de 20 martie 2003, inculpatul P.V., împreună cu alte persoane neidentificate a sustras dintr-o conductă magistrală a S.C. C. S.A. din apropierea localității Dragoș Vodă, județul Călărași, cantitatea de 29000 l țiței brut, încărcând-o în autocisterna pe care o conducea, în timp ce inculpatul D.T. asigura paza la, circa 1,5 km distanță. La controlul efectuat în aceeași noapte, inculpații au prezentat jandarmilor o factură fiscală și un aviz de însoțire a mărfii, documente emise de S.C. S.A.B.C. SRL Ploiești, despre care știau că sunt false. Produsul petrolier sustras a fost restituit S.C. C. S.A. aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de 30.220.550 lei contravaloarea lucrărilor de remediere a conductei.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a procesului verbal de cercetare la locul faptei, a declarațiilor martorilor O.A.M., N.F., V.P.B., T.E. și P.I.G., probe coroborate cu declarațiile inculpaților. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 566 din 25 septembrie 2003 a admis apelul declarat de inculpatul D.T. a desființat în parte sentința primei instanțe, a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. și a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen.

Totodată, a fost respins apelul declarat de inculpatul P.V.. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar, privind criticile formulate de inculpatul D.T., a constatat că infracțiunea de uz de fals nu a fost săvârșită de acest apelant, ci de către P.V., care a prezentat organelor de control că el ar fi fost împuternicit fictiv, de S.C. S.A.B.C. SRL cu transportul celor 20.000 l produs petrolier. S-au constatat nefondate celelalte critici formulate de inculpatul D.T., în sensul că nu ar fi vinovat de complicitate la furtul produselor petroliere și de inculpatul P.V., în sensul că pedeapsa a fost greșit individualizată. Astfel s-a constatat că probele administrate au confirmat vinovăția în săvârșirea furtului și că pedepsele sunt conforme cu pericolul social al faptelor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal ambii inculpați. În recursul său inculpatul P.V. a susținut, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ca pedeapsa aplicată este prea severă solicitând reducerea acesteia și aplicarea art. 86 1 C. pen. La rândul său inculpatul D.T. a susținut că nu este vinovat de complicitate la infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, conform pct. 14 al aceluiași text. Recursurile declarate sunt neîntemeiate. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului P.V., în săvârșirea infracțiunii de furt calificat de produse petroliere prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen.

și a inculpatului D.T., în săvârșirea complicității la aceeași infracțiune prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen. Probele administrate au confirmat că în noaptea de 20 martie 2003 după ce s-au deplasat împreună în apropierea comunei Dragoș Vodă, județul Călărași, inculpatul P.V. a sustras din conducta petrolieră cu ajutorul unei instalații artizanale cantitatea de 29.000 l țiței, împreună cu persoane rămase neidentificate iar inculpatul D.T. a asigurat paza locului, cu două persoane tot neidentificate, comunicându-i primului, de la distanță, situația din zonă, prin telefonul mobil. După încărcarea produsului sustras în autocisternă, inculpatul P.V.

a oprit autovehiculul în locul unde se afla inculpatul D.T., care a urcat în mașină, cei doi fiind apoi surprinși de către o patrulă de jandarmi, căreia i-au fost prezentate acte falsificate de proveniență a produselor furate. Ca tare, existând intenția de ajutorare a autorului infracțiunii de furt, prin asigurarea pazei locului, lucru care s-a făcut împreună cu alte persoane rămase neidentificate, fapta inculpatului recurent D.T., întrunește elementele complicității la furtul astfel săvârșit, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., corect reținută de instanțe. Deoarece soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs de inculpatul D.T.

Referitor la individualizarea pedepselor, se constată că instanțele s-au orientat înspre minimul prevăzut de lege având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpaților care nu posedă antecedente penale și au avut anterior, un comportament general bun în familie și societate. Se mai constată că pedepsele aplicate executabile în regim de deținere conform art. 57 C. pen., sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților. În consecință nu există temeiuri de reducere a acestor sancțiuni și nici de schimbare a modalității de executare, așa cum s-a solicitat de către inculpații recurenți.

Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se vor deduce din pedepse, perioadele arestării preventive de la 21 martie 2003 la 5 noiembrie 2003, pentru inculpatul P.V. și de la 22 martie 2003 la 5 noiembrie 2003, pentru inculpatul D.T. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.V. și D.T. împotriva deciziei penale nr. 506 din 25 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpatului P.V. de la 21 martie 2003 la 5 noiembrie 2003, și a inculpatului D.T. de la 22 martie 2003 la 5 noiembrie 2003. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2003.