ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5019/2003

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 506 din 25

septembrie 2003 a Tribunalului Călărași au fost condamnați inculpații P.V. pe

pedepsele de 5 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen. și de un an închisoare, în baza art. 291

C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și D.T. pe

pedepsele de 4 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1)

și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen. și 6 luni

închisoare, în baza art. 291 C. pen., stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4

ani închisoare .

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus

arestarea preventivă pentru ambii inculpați de la 22 martie 2003 la zi.

Totodată, s-a dispus anularea unei

facturi fiscale și a unui aviz de însoțire a mărfii emise de S.C. S.A.B.C.

S.R.L. Ploiești și obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de

30.220.550 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. C. S.A. Ploiești.

S-a constatat că acestei părți civile i s-a restituit cantitatea de 29000 l

țiței brut în valoare de 177.810.466 lei.

În fapt s-a reținut că în noaptea de

20 martie 2003, inculpatul P.V., împreună cu alte persoane neidentificate a

sustras dintr-o conductă magistrală a S.C. C. S.A. din apropierea localității

Dragoș Vodă, județul Călărași, cantitatea de 29000 l țiței brut, încărcând-o în

autocisterna pe care o conducea, în timp ce inculpatul D.T. asigura paza la,

circa 1,5 km distanță.

La controlul efectuat în aceeași

noapte, inculpații au prezentat jandarmilor o factură fiscală și un aviz de

însoțire a mărfii, documente emise de S.C. S.A.B.C. SRL Ploiești, despre care

știau că sunt false.

Produsul petrolier sustras a fost

restituit S.C. C. S.A. aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de

30.220.550 lei contravaloarea lucrărilor de remediere a conductei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, a procesului verbal de cercetare la locul faptei, a

declarațiilor martorilor O.A.M., N.F., V.P.B., T.E. și P.I.G., probe coroborate

cu declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 566 din 25 septembrie 2003 a admis apelul

declarat de inculpatul D.T. a desființat în parte sentința primei instanțe, a

descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și în baza art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus

achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. și a

stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza

art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) lit. a) C. pen.

Totodată, a fost respins apelul

declarat de inculpatul P.V..

Pentru a decide astfel instanța de

control judiciar, privind criticile formulate de inculpatul D.T., a constatat

că infracțiunea de uz de fals nu a fost săvârșită de acest apelant, ci de către

P.V., care a prezentat organelor de control că el ar fi fost împuternicit

fictiv, de S.C. S.A.B.C. SRL cu transportul celor 20.000 l produs petrolier.

S-au constatat nefondate celelalte

critici formulate de inculpatul D.T., în sensul că nu ar fi vinovat de

complicitate la furtul produselor petroliere și de inculpatul P.V., în sensul

că pedeapsa a fost greșit individualizată.

Astfel s-a constatat că probele administrate

au confirmat vinovăția în săvârșirea furtului și că pedepsele sunt conforme cu

pericolul social al faptelor.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal ambii inculpați.

În recursul său inculpatul P.V. a

susținut, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ca

pedeapsa aplicată este prea severă solicitând reducerea acesteia și aplicarea

art. 86

1

C. pen.

La rândul său inculpatul D.T. a

susținut că nu este vinovat de complicitate la infracțiunea de furt calificat

pentru care a fost condamnat invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei,

conform pct. 14 al aceluiași text.

Recursurile declarate sunt

neîntemeiate.

Din examinarea actelor dosarului se constată

că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului P.V., în săvârșirea infracțiunii de furt calificat de produse

petroliere prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

alin. (3) lit. a) C. pen. și a inculpatului D.T., în săvârșirea complicității

la aceeași infracțiune prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen.

Probele administrate au confirmat că

în noaptea de 20 martie 2003 după ce s-au deplasat împreună în apropierea

comunei Dragoș Vodă, județul Călărași, inculpatul P.V. a sustras din conducta

petrolieră cu ajutorul unei instalații artizanale cantitatea de 29.000 l țiței,

împreună cu persoane rămase neidentificate iar inculpatul D.T. a asigurat paza

locului, cu două persoane tot neidentificate, comunicându-i primului, de la

distanță, situația din zonă, prin telefonul mobil.

După încărcarea produsului sustras

în autocisternă, inculpatul P.V. a oprit autovehiculul în locul unde se afla

inculpatul D.T., care a urcat în mașină, cei doi fiind apoi surprinși de către

o patrulă de jandarmi, căreia i-au fost prezentate acte falsificate de

proveniență a produselor furate.

Ca tare, existând intenția de

ajutorare a autorului infracțiunii de furt, prin asigurarea pazei locului,

lucru care s-a făcut împreună cu alte persoane rămase neidentificate, fapta

inculpatului recurent D.T., întrunește elementele complicității la furtul

astfel săvârșit, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen., corect reținută de

instanțe.

Deoarece soluția de condamnare este

conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de

fapt invocată în recurs de inculpatul D.T.

Referitor la individualizarea

pedepselor, se constată că instanțele s-au orientat înspre minimul prevăzut de

lege având în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor,

împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpaților care nu posedă antecedente

penale și au avut anterior, un comportament general bun în familie și

societate.

Se mai constată că pedepsele

aplicate executabile în regim de deținere conform art. 57 C. pen., sunt de

natură a asigura, potrivit art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

În consecință nu există temeiuri de

reducere a acestor sancțiuni și nici de schimbare a modalității de executare,

așa cum s-a solicitat de către inculpații recurenți.

Întrucât motivele de casare invocate

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora

la cheltuieli judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepse,

perioadele arestării preventive de la 21 martie 2003 la 5 noiembrie 2003, pentru

inculpatul P.V. și de la 22 martie 2003 la 5 noiembrie 2003, pentru inculpatul

D.T.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.V. și D.T. împotriva deciziei penale nr. 506 din 25

septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive a inculpatului P.V. de la 21 martie 2003 la 5

noiembrie 2003, și a inculpatului D.T. de la 22 martie 2003 la 5 noiembrie

2003.

Obligă pe fiecare inculpat la plata

sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.