ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2176/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2176/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

La data de 12 martie 2002, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest preventiv a inculpaților I.M. și G.D., pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 218 alin. (1), cu referire la art. 217 alin. (1) și (3) C.

pen., și art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a),

g) și i) și alin. (3) C. pen.

S-a reținut ca situație de fapt că,

în seara zilei de 14 ianuarie 2002, în jurul orelor 21,00, cei doi inculpați

s-au deplasat la conducta SC C. SA Ploiești, amplasată în livada S.C.P.P. Valu

lui Traian pentru a sustrage țiței, astfel că, la deschiderea robinetului,

datorită presiunii din conductă și vechimii instalației aceasta a cedat,

țițeiul fiind aruncat în afară, cauzându-se o pagubă părții civile, pentru care

inculpații trebuie să răspundă atât din punct de vedere penal cât și civil sub

calificarea juridică arătată.

Tribunalul Constanța, în urma

cercetării judecătorești efectuată în cauză, la data de 21 octombrie 2003, prin

sentința penală nr. 604 din 21 octombrie 2003, a condamnat pe inculpații I.M.

și G.D., în temeiul art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea artr.74 și 76 C.

pen., la câte un an și 6 luni închisoare.

De asemenea, au mai fost condamnați

inculpații, în baza art. 218 alin. (1), cu referire la art. 217 alin. (1) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., la câte o pedeapsă de 7 ani și 6

luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 76 alin.

(3) C. pen., privind pedeapsa complementară pentru ambii inculpați.

Potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților și s-a dispus ca

fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat perioada arestului preventiv de la 16 ianuarie 2002, la 10

iunie 2003.

Au fost obligați inculpații, în

solidar, să plătească părții civile SC C. SA Ploiești, suma de 2.991.173.320

lei și dobânda aferentă acestei sume, până la achitarea întregii pagube.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului a bunurilor enumerate în dovezile

seria B nr. 00071430007142 și depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanța.

S-a dispus restituirea

autoturismului Dacia, aflat în incinta I.P.J. Constanța, către inculpatul I.M.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond, în esență, a arătat că reține următoarea situație de fapt.

În noaptea de 14 ianuarie 2002, în

jurul orelor 21,00, inculpatul G.D. a mers la locuința inculpatului I.M.,

căruia i-a propus să sustragă țiței din conducte SC C. SA Ploiești, amplasată

în livada S.C.P.P. Valu lui Traian.

Propunerea făcută a fost acceptată,

astfel că cei doi s-au deplasat cu autoturismul Dacia pikup la locul menționat,

unde inculpatul I.M. cunoștea că se află o instalație artizanală. L-a

solicitarea acestuia inculpatul G.D. a racordat la instalația improvizată un

furtun cu piuliță, timp în care coinculpatul a introdus capătul liber al

furtului în unul din cele două butoaie cu capacitatea de 200 litri fiecare,

aflate în autoturism.

În momentul deschiderii robinetului,

datorită presiunii din conductă și vechimii instalației, aceasta a cedat,

țițeiul fiind aruncat afară, astfel că, cei doi, neputând oprii scurgerea de

combustibil, s-au speriat și au părăsit zona, întorcându-se la domiciliul

inculpatului I.M.

În urma avarierii conductei a fost

determinată pierderea a 107,401 tone țiței, cu consecința degradării solului și

distrugerea livezii pomicole cum și poluarea terenului în suprafață de 6.500 mp

și afectarea pomilor fructiferi de pe suprafața de 6.500 mp.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către

cei doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor

menționate în prima parte a considerentelor prezentei decizii, texte de lege în

baza cărora inculpații au fost condamnați la două pedepse cu închisoarea, în

concurs real, care au fost contopite și s-a dispus ca fiecare dintre aceștia să

execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare prin privare de

libertate.

Latura civilă a cauzei s-a menționat

că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise la art. 14 și 346 C.

proc. pen., cum și art. 998 C. civ., fiind obligați inculpații, în solidar, la

plata sumei de 2.991.173.323 lei, prejudiciul suferit de către partea civilă SC

C. SA Ploiești și justificat cu cele patru expertize efectuate în cauză, din

care două contabile, una agricolă și o alta tehnică, din care rezultă că acesta

este prejudiciul încercat și pentru care cei doi trebuie să răspundă, plus

dobânzile legale aferente.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a bunurilor care au servit la comiterea

infracțiunilor.

Sentința a fost atacată cu apel de

către inculpați și Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia penală

nr. 25/ P din 30 ianuarie 2004, a admis apelurile, a desființat în totalitate

sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru

soluționare atât sub aspectul laturii penale cât și a celei civile.

În considerentele deciziei s-a

arătat că expertizele efectuate în cauză sunt contradictorii, astfel că nu se poate

pune temei pe niciuna dintre ele și instanța era obligată să suplimenteze cu

alte probe, care este întinderea reală a prejudiciului cauzat părții civile,

pentru că în raport și de aceasta, instanța era ținută și de calificarea

juridică a faptelor, în condițiile în care, în unele expertize prejudiciul este

mare, iar în altele modic, deși fiecare dintre experți au analizat aceleași

acte și au cercetat în mod nemijlocit locul săvârșirii faptei.

În fond, după desființarea sentinței

și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Constanța,

în urma completării probatoriului, respectiv efectuarea în cauză a unei

expertize contabile de către trei experți, având aceleași obiective ca și în

cazul celorlalte efectuate în cauză stabilirea prejudiciului cert în raport de

materialul probator de la dosar. Tribunalul Constanța, la data de 09 martie

2005, a pronunțat sentința penală nr. 114, prin care a schimbat încadrarea

juridică a faptei privind pe cei doi inculpați, din infracțiunea prevăzută de art.

218 alin. (1) combinat cu art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege din urmă, în baza

căruia și cu reținerea circumstanței atenuante personale prevăzute de art. 74

și 76 C. pen., au fost condamnați inculpații I.M. la o pedeapsă de 11 luni

închisoare, iar G.D. tot la o pedeapsă de 11 luni închisoare.

De asemenea, au mai fost condamnați

inculpații, în baza art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art.

76 C. pen., la câte o pedeapsă de un an, 4 luni și 26 zile închisoare.

Potrivit art. 33 și 34 C. pen., au

fost contopite cele două pedepse și s-a dispus ca fiecare dintre aceștia să

execute pedeapsa rezultantă de un an, 4 luni și 26 zile închisoare, pedeapsă

care a fost executată integral de fiecare dintre inculpați.

S-a constatat că inculpații au fost

reținuți și arestați de la 16 ianuarie 2002, la 10 iunie 2003, pentru

inculpatul I.M. și de 16 ianuarie 2002 la 11 iunie 2003, pentru inculpatul G.D.

Au fost obligați inculpații, în

solidar, să plătească părții civile SC C. SA Ploiești, suma de 1.207.713.664

lei, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a dispus confiscarea în folosul

statului al bunurilor enumerate în dovezile seria B. nr. 00071430007142 și

depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Constanța.

S-a dispus restituirea

autoturismului Dacia, aflat în incinta I.P.J. Constanța către inculpatul I.M.

În pronunțarea acestei sentințe,

instanța de fond a apreciat că prejudiciul cauzat părții civile SC C. SA

Ploiești, este în valoare de 1.207.713.664 lei și aceasta în raport de

concluziile expertizei întocmite de cei trei experți, care au analizat întreaga

documentație aflată la sediul părții civile, numărul de pomi afectați,

lucrările de depoluare a terenului contaminat cu produse petroliere.

În raport de conținutul acestei

expertize contabile, întocmită de către cei trei experți și care exprimă în mod

obiectiv și real valoarea prejudiciului suferit de partea civilă, instanța a

apreciat că în cauză nu mai sunt incidente dispozițiile art. 218 C. pen.,

vizând distrugerea calificată, întrucât fapta nu a avut consecințe deosebit de

grave în raport de prejudiciul reținut.

În acest context, s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de distrugere

calificată cu consecințe deosebit de grave, în infracțiunea de distrugere în

formă calificată, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (3) C. pen., text de lege

în baza căruia au fost condamnați inculpații, cu reținerea circumstanțelor

atenuante personale, care de asemenea au fost reținute și la infracțiunea de

tentativă la furt calificat de produse petroliere.

Reținând că cei doi inculpați au

comis cele două infracțiuni în concurs real, au fost contopite cele două

pedepse aplicate și s-a constatat că pedeapsa rezultantă aplicată este

executată.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Constanța, de partea civilă SC C. SA și de către cei doi inculpați.

Parchetul a invocat motive de apel

privind întinderea prejudiciului și că în raport de cel reținut, calificarea

juridică dată faptei nu este cea legală, astfel că, în mod greșit au fost

înlăturate prevederile art. 218 C. pen., precum și greșita individualizare a

pedepselor care sunt mici în raport de faptele comise de către cei doi

inculpați și consecințele acestora.

Partea civilă a invocat motive de

apel numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în sensul că a fost

soluționată greșit, fiind obligați inculpații, în solidar, la un prejudiciu

mult inferior, pagubei reale suferite de către aceasta.

Inculpații au arătat că-și retrag

apelurile declarate, astfel că instanța, va avea în vedere dispozițiile art. 369

C. proc. pen., în sensul de a luat act de retragerea apelurilor declarate de

ei.

Curtea de Apel Constanța a examinat

apelurile declarate, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările

dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371

C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 291/ P din 22 noiembrie 2005, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și partea civilă, iar în

ceea ce privește apelurile inculpaților, s-a luat act de retragerea acestora.

În considerentele deciziei se arată

că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică atât cu privire

la rezolvarea laturii penale cât și a celei civile și a ținut seama de

expertiza contabilă întocmită de către cei trei experți, care au analizat în

mod judicios materialul probator de la dosar cât și actele existente la partea

civilă, care s-a subrogat în drepturile S.C.P.P. Valu lui Traian, așa cum

rezultă din minuta întocmită de către aceștia și prin care partea civilă a

înțeles și chiar a despăgubit-o pe societatea menționată.

Așa fiind, s-a dezvoltat răspunsul

la criticile comune, arătându-se că prejudiciul pretins de către partea civilă

și parchet și reținut inițial de către instanța de fond în prima hotărâre, este

nereal, neavând bază probatorie și în contradicție cu celelalte acte și lucrări

efectuate în cauză, astfel că, a fost înlăturată critica privind rezolvarea

greșită a laturii civile.

În legătură cu motivul de apel

vizând greșita rezolvare a laturii penale, s-a arătat că nu sunt întemeiate

aspectele arătate, întrucât pedepsele aplicate celor doi inculpați nu sunt mici

iar orientarea instanței la pedeapsa rezultantă de un an, 4 luni și 26 de zile

închisoare, a avut la bază criteriile de individualizare înscrise la art. 72 C.

pen., prejudiciul suferit, cum și faptul că această pedeapsă este de natură să

ducă la reeducarea acestora.

În consecință, au fost respinse

ambele apeluri formulate de către parchet și partea civilă, în temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică, justă, dreaptă și conformă cu materialul probator de

la dosar.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs numai de către

partea civilă, care în motivele scrise și depuse la dosar și apoi susținute

oral, prin reprezentantul legal, a arătat că sunt vădit nelegale și esențial

netemeinice, întrucât prejudiciul cert suferit de către ea, este cel stabilit

inițial prin sentința penală nr. 604 din 21 octombrie 2003 și nu cel stabilit

în urma efectuării expertizei contabile de către cei trei experți, care au

determinat prejudiciul numai în raport de anumite acte și lucrări de la dosar,

înlăturându-le pe cele esențiale și care arătau în mod nemijlocit că

prejudiciul cert suferit este în limita sumei de 2.991.173.323 lei.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivele invocate care au constituit și critici în apel, de actele și

lucrările dosarului, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de

casare înscrise la pct. 17

1

și 18 de la art. 385

9

C.

proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt și că prin hotărâri

s-a făcut o greșită aplicare a legii, se constată că recursul de față este

nefondat și se va respinge pentru considerente ce se vor dezvolta în continuare.

Potrivit materialului probator

existent la dosar și din care rezultă în mod neîndoielnic că expertiza

contabilă efectuată de către cei trei experți contabili reflectă realitatea din

evidența contabilă de la recurenta parte civilă, că aceasta a fost judicios

întocmită fiind avute în vedere și celelalte expertize întocmite în cauză, din

punct de vedere al obiectivității unor date înlăturându-se în mod justificat

cele care au avut în conținutul lor date exagerate și subiective, că acest

prejudiciu a fost defalcat pe pretențiile solicitate de către partea civilă,

astfel că, critica invocată nu constituie caz de casare din cele menționate mai

sus.

De altfel, sumele pretinse de

recurenta parte civilă, cu titlu de despăgubiri civile, nu sunt reale și nici

corect stabilite, valoarea totală reală a prejudiciului creat fiind de

1.207.713.664 lei și reprezintă: 17.217.289 lei, contravaloarea lucrărilor prin

remedierea avariei la conducta transport petrol deteriorată; 490.375.200 lei

contravaloarea reală a despăgubirilor privind pomii afectați în urma poluării

cu țiței ; 358.726.078 lei contravaloarea reală a lucrărilor de pregătire a

terenului, înființarea și întreținerea până la intrarea pe rod a plantației de

pomi fructiferi afectați; 341.395.097 lei, contravaloarea reală a lucrărilor de

depoluare teren contaminat cu produse petroliere, lucrări efectuate de

subantreprenor.

Modul de calcul al acestor sume și

documentele care au fost avute în vedere de către experți au fost prezentate în

mod detaliat și nu sunt temeiuri care să justifice neluarea în considerația a

unor date din cele consemnate și dezvoltate.

Prin urmare, expertiza contabilă a

stabilit că suprafața reală afectată prin poluare cu produse petroliere a fost

de 6500 mp. numărul de pomi afectați total fiind de 207, iar numărul de pomi

afectați parțial în jur de 876, având ca temei justificat în redarea acestor

date mijloacele de probă existente la dosar, cum și celelalte expertize care în

conținutul lor, în unele situații au prezentat date reale.

Așa fiind, această expertiză

contabilă întocmită de către cei trei experți contabili a redat prejudiciul

suferit de către partea civilă și demonstrat pe obiective, astfel că în mod

corect instanța de apel și-a însușit-o, întrucât are la bază întregul material

probator de la dosar și nu părți din acesta, așa cum îl invocă recurenta.

De asemenea, cu conținutul acestui

raport de expertiză a fost de acord și parchetul care și-a însușit punctul de

vedere al experților și nu a mai declarat recurs, întrucât aceștia și-au însușit

numai o parte din expertize și documentele justificative care nu au fost

exagerate în calcul, având ca bază plata pe baza unor normele legale și nu în

mod ipotetic cum s-a solicitat de către recurentă.

Conchizând deci că, în cauză au fost

pronunțate hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conforme cu

prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației

de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpaților, a tragerii la

răspundere penală prin durata pedepsei aplicate, dar și din punct de vedere a

rezolvării laturii civile care s-a făcut în deplin acord cu dispozițiile

înscrise la art. 14 și 346 C. proc. pen., cum și la art. 998 C. civ., că

motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare din cele invocate și

arătate, iar din oficiu, din cele înscrise la pct. 3 nu se constată, recursul

declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă SC C. SA Ploiești împotriva deciziei penale nr. 291

din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpații I.M. și

G.D.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2006.