ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 196

din 20 iunie 2001 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul Vasile

Gheorghe la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea

complicității la două infracțiuni de furt calificat cu consecințe deosebit de

grave, prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 208 alin.

(1) lit. a) și g) alin. (3) lit. a) și alin. ultim, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 37 lit. a) C. pen., coroborat cu O.G. nr. 10/2001.

Totodată, inculpatul a fost

obligat în solidar cu alte persoane, condamnate în cauză, la 3.470.516.000 lei

despăgubiri civile către SC P. SA Ploiești.

În fapt, s-a reținut că, în

cursul anului 2000, inculpatul V.G. a ajutat, prin asigurarea pazei și

protecției inculpaților B.D. și G.L., la sustragerea din conductele părții

civile a unor cantități de produse petroliere, folosindu-se de instalații

artizanale.

Această soluție a rămas

definitivă prin decizia nr. 4002 din 25 septembrie 2002 a Curții Supreme de

Justiție, secția penală.

Împotriva hotărârii de

condamnare a formulat cerere de revizuire V.G., care a susținut că nu a

participat la sustragerile din perioada august - octombrie 2000 și că este

autor al sustragerilor în perioada octombrie-decembrie 2000, fără complicitatea

celorlalți inculpați.

De asemenea, s-a mai susținut

că în mod greșit a fost obligat în solidar cu ceilalți făptuitori la plata

sumei de 3.480.516.000 lei pentru întreaga perioadă infracțională, în loc să se

dispună obligarea numai la plata contravalorii bunurilor sustrase.

În baza dispozițiilor art. 394

C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a efectuat acte de

cercetare, sesizând instanța cu concluzii de respingere a cererii

condamnatului.

Tribunalul Prahova, secția

penală, prin sentința nr. 519 din 22 septembrie 2004, a respins cererea de

revizuire formulată de condamnat, apreciind că în cauză nu au fost descoperite

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel Ploiești,

secția penală, prin decizia nr. 512 din 26 noiembrie 2004, a respins apelul

declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondată critica formulată, în sensul că cererea de revizuire trebuia admisă

în principiu.

Astfel, s-a reținut că

apelantul nu a indicat descoperirea unor fapte sau împrejurări noi ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei atât sub aspectul laturii

penale cât și al celei civile și că soluția de respingere a cererii de

revizuire este corectă.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal condamnatul V.G., care a susținut că motivele

de revizuire erau fondate și că se impunea admiterea în principiu a cererii de

revizuire.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătorești

definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu

privire la latura civilă, iar potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) din același

cod, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Acest caz constituie motiv

de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare.

Or, din examinarea cererii

de revizuire se constată că recurentul condamnat nu a indicat fapte sau

împrejurări noi, în sensul textului evocat, ci el a solicitat reconsiderarea

situației de fapt și a vinovăției, precum și a întinderii prejudiciului,

menționând că sustragerea produselor petroliere s-ar fi produs într-o altă

perioadă, mai scurtă decât cea reținută.

Aceste apărări au fost

verificate și înlăturate de către instanțe în timpul procesului, reținându-se

cu autoritate de lucru judecat vinovăția în săvârșirea faptelor pentru care a

fost condamnat revizuientul V.G. și producerea unei consecințe deosebit de

grave, respectiv a unui prejudiciu de 3.470.516.000 lei în dauna părții civile.

În consecință, nefiind

întrunite cerințele legii, soluția instanței de control judiciar de menținere a

hotărârii tribunalului de respingere a cererii de revizuire, este corectă.

Așa fiind, Curtea,

constatând nefondate criticile formulate, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respinge recursul, ca neîntemeiat, cu obligarea

condamnatului potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat

V.G. împotriva deciziei penale nr. 512 din 26 noiembrie 2004

a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 februarie 2005.