ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat, printre alții, pe inculpatul C.P. la 1 an închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt prevăzută de art.26 raportat la art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (3) lit. a) cu aplicarea art.13 C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani. Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Prin aceeași sentință au fost condamnați, la diferite pedepse și alți inculpați. Prima instanță a reținut că în perioada martie 2000 – iunie 2000, inculpatul C.P., a cumpărat, cunoscând că provine din sustrageri de la inculpatul O.V. cantitatea de 1428 litri benzină în valoare de 15.993.600 lei sustrasă de acesta din urmă din conducta S.C. Petrotrans S.A. Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.151 din 26 martie 2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei pe considerentul că nu are antecedente penale și este încadrat în muncă. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar se constată că instanțele de judecată au reținut temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probatoriul administrat, făcând și o încadrare juridică corectă a faptei.

De asemenea, instanțele au făcut și o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ținând seama inclusiv, de situațiile personale menționate de acesta în recursul său. Față de pericolul social al infracțiunii comise și de comportarea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal nu este cazul a se reduce pedeapsa. În consecință, va fi respins recursul declarat de inculpat cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 151 din 26 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.