ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1920/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1920/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 346 din 9 septembrie
2002 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat, printre alții,
inculpatul D.Ș. la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la
furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art.
209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.
74 și art. 76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani și 10
luni.
Cu privire la inculpatul D.Ș.,
instanța de fond a reținut că acesta a acceptat contra unor sume de bani să-i
ajute pe coinculpații M.C. și N.A., să sustragă produse petroliere din conducta
magistrală ce traversează comuna Bărcănești, punându-le la dispoziție, o
instalație improvizată, construită de el la strung.
Cu ajutorul instalației construite,
inculpații M.C. și N.C., au sustras din conductă 200 litri benzină pe care au
vândut-o martorului S.C.
În toamna anului 2001, cei doi
coinculpați au mers din nou la D.Ș., solicitându-i să le confecționeze o nouă
instalație, pentru a sustrage produs petrolier din conductă. Propunerea a fost
acceptată de D.Ș., instalația nou construită fiind montată în luna noiembrie
2001 pe conducta de motorină.
Cei doi coinculpați nu au mai apucat
să sustragă motorină, întrucât instalația a fost descoperită de organele de
poliție și dezafectată.
În noaptea de 10 februarie 2001
inculpatul N.C. împreună cu alți făptuitori, au fost surprinși când se
pregăteau să sustragă produs petrolier din conductă, având asupra lor, o altă
instalație improvizată care provenea de la D.Ș.
Parchetul de pe lângă Tribunalul
Prahova, a declarat apel pe mai multe aspecte, dar cu privire la inculpatul
D.Ș., a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate,
urmând ca acesta să execute pedeapsa în detenție.
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia penală nr. 576 din 9 decembrie 2002, a admis apelul declarat de parchet
și a desființat în parte sentința.
Cu privire la inculpatul D.Ș. a
înlăturat aplicarea art. 81 C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71
și art. 64 C. pen.
A motivat instanța de apel că
pericolul social al faptelor de sustragere de produse petroliere din conducte,
și implicit ajutorul dat pentru comiterea unor astfel de fapte, justifică că,
menținând circumstanțele atenuante, executarea pedepsei să se facă în regim de
detenție.
Împotriva acestei decizii penale a
declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la modalitatea stabilită
pentru executarea pedepsei și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu
este fondat.
Infracțiunea de complicitate la furt
calificat prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209
alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a) C. pen., se pedepsește cu
închisoare de la 4 la 18 ani.
Potrivit art. 86
1
alin.
(3) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi
dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 15 ani.
În raport de aceste dispoziții
legale, motivul de recurs prin care inculpatul a cerut aplicarea dispozițiilor
art. 86
1
C. pen., nu poate fi primit.
Întrucât motivul de recurs este
neîntemeiat iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor
cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat
de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă reținerea
de o zi.
Recurentul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul D.Ș., împotriva deciziei penale nr. 576 din 9 decembrie
2002 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedeapsă reținerea de o
zi, din 18 februarie 2002.
Obligă pe recurent la plata sumei de
1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi
15 aprilie 2003.