ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2243/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Judecătoria Mizil, prin sentința penală nr. 224 din 18 septembrie 2001, a condamnat pe inculpații: 1. S.S. la 4 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.; 2. C.F. la 2 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și 3. D.M. la 4 ani de închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

S-a reținut că, în noaptea de 3 aprilie 2000, primii doi inculpați, ajutați de cel de al treilea, au sustras produse petroliere, de 1.345.500 lei, din conducta magistrală Ploiești – Constanța, fiind surprinși de poliție. Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 775 din 10 iunie 2002, a admis apelurile inculpaților, cărora le-a redus pedepsele la: 3 ani și 6 luni de închisoare (S.S.), un an și 6 luni de închisoare (C.F.) și 3 ani de închisoare (D.M.). Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 1360 din 4 octombrie 2002, a respins recursurile inculpaților. La 25 februarie 2003, în baza art. 409 și art. 410 C. proc. pen., procurorul general al parchetului de pe lângă această instanță declară recurs în anularea sus-menționatei decizii, cu motivarea că judecata a avut loc în lipsa apărătorului ales, deși acesta ceruse, justificat, amânarea cauzei.

Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 171 alin. (4) C. proc. pen., atunci când asistența juridică este obligatorie, dacă inculpatul nu și-a ales apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, a cărui obligație încetează, la prezentarea apărătorului ales. În fața instanțelor de fond și de apel, inculpații au fost asistați de un apărător ales. La 13 septembrie 2002, inculpatul D.M. a cerut amânarea cauzei, pentru lipsa de apărare, iar cauza a fost amânată la 4 octombrie 2002. La 2 octombrie 2002, avocații, apărători aleși ai recurenților au cerut amânarea cauzei, deoarece sunt bolnavi, conform adeverințelor medicale anexate, și nu se pot prezenta să susțină recursurile.

Instanța a respins cererea de amânare a cauzei, cu motivarea că apărarea recurenților este asigurată de avocata, din oficiu, V.S., care o substituie pe avocata G.M., apărător tot din oficiu. La dosar, însă, nu există delegația de substituire, în discuție, iar recurenții au stăruit ca judecarea recursurilor să fie amânată, în vederea prezentării apărătorilor aleși. În aceste condiții, instanța trebuia să amâne cauza, ceea ce nu a făcut, încălcând prevederile art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., potrivit cărora dispozițiile relative la asistarea inculpatului de către apărător, când apărarea este obligatorie, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod.

Așa fiind, în baza art. 414 1 C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă Curții de Apel Ploiești, în vederea rejudecării recursurilor. În baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., inculpații vor fi menținuți în stare de arest.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 1360 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, privind pe intimații inculpați S.S., C.F. și D.M. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești. Menține starea de arest a inculpaților, în condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2003.