ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2243/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2243/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului în anulare de
față;
Din actele dosarului, constată
următoarele:
Judecătoria Mizil, prin sentința penală
nr. 224 din 18 septembrie 2001, a condamnat pe inculpații:
S.S. la 4 ani și 6 luni de
închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.
(1), art. 209 alin. (1), alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) și art.
75 alin. (1) lit. c) C. pen.;
C.F. la 2 ani și 6 luni de
închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.
(1), art. 209 alin. (1), alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele
C. pen. și
D.M. la 4 ani de închisoare,
pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26,
raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.
S-a reținut că, în noaptea de 3
aprilie 2000, primii doi inculpați, ajutați de cel de al treilea, au sustras
produse petroliere, de 1.345.500 lei, din conducta magistrală Ploiești –
Constanța, fiind surprinși de poliție.
Tribunalul Prahova, prin decizia
penală nr. 775 din 10 iunie 2002, a admis apelurile inculpaților, cărora le-a
redus pedepsele la: 3 ani și 6 luni de închisoare (S.S.), un an și 6 luni de
închisoare (C.F.) și 3 ani de închisoare (D.M.).
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia penală nr. 1360 din 4 octombrie 2002, a respins recursurile
inculpaților.
La 25 februarie 2003, în baza art. 409
și art. 410 C. proc. pen., procurorul general al parchetului de pe lângă
această instanță declară recurs în anularea sus-menționatei decizii, cu
motivarea că judecata a avut loc în lipsa apărătorului ales, deși acesta
ceruse, justificat, amânarea cauzei.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 171 alin. (4) C. proc.
pen., atunci când asistența juridică este obligatorie, dacă inculpatul nu și-a
ales apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, a
cărui obligație încetează, la prezentarea apărătorului ales.
În fața instanțelor de fond și de
apel, inculpații au fost asistați de un apărător ales.
La 13 septembrie 2002, inculpatul D.M.
a cerut amânarea cauzei, pentru lipsa de apărare, iar cauza a fost amânată la 4
octombrie 2002.
La 2 octombrie 2002, avocații,
apărători aleși ai recurenților au cerut amânarea cauzei, deoarece sunt
bolnavi, conform adeverințelor medicale anexate, și nu se pot prezenta să
susțină recursurile.
Instanța a respins cererea de
amânare a cauzei, cu motivarea că apărarea recurenților este asigurată de
avocata, din oficiu, V.S., care o substituie pe avocata G.M., apărător tot din
oficiu.
La dosar, însă, nu există delegația
de substituire, în discuție, iar recurenții au stăruit ca judecarea
recursurilor să fie amânată, în vederea prezentării apărătorilor aleși.
În aceste condiții, instanța trebuia
să amâne cauza, ceea ce nu a făcut, încălcând prevederile art. 197 alin. (2) și
(3) C. proc. pen., potrivit cărora dispozițiile relative la asistarea inculpatului
de către apărător, când apărarea este obligatorie, sunt prevăzute sub
sancțiunea nulității, nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod.
Așa fiind, în baza art. 414
1
C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, hotărârea atacată va fi casată,
iar cauza va fi trimisă Curții de Apel Ploiești, în vederea rejudecării
recursurilor.
În baza art. 148 lit. h) C. proc.
pen., inculpații vor fi menținuți în stare de arest.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva
deciziei penale nr. 1360 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești,
privind pe intimații inculpați S.S., C.F. și D.M.
Casează hotărârea atacată și trimite
cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești.
Menține starea de arest a inculpaților,
în condițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Pronunțată în ședință publică, azi
14 mai 2003.