ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4466/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Secția penală a Tribunalului Prahova, prin sentința nr. 162 din 22 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul D.I.P. la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) și a art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2002 la zi, constatând recuperat integral prejudiciul cauzei S.C.

P. SA Ploiești. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că în luna octombrie 2002, pe timp de noapte și în mod repetat, însoțit de fiul său minor D.P.P., condamnat și el în cauză, au furat 1.420 litri motorină în valoare totală de 24.424.000 lei, din conducta magistrală Ploiești – Brașov, folosind o instalație artizanală, montată pe conductă. Inculpatul și-a recunoscut activitatea infracțională, contestând doar cantitatea sustrasă, pe care a estimat-o la cca.1.200 litri și nu 1.500 litri. Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul major D.I.P., prin care a considerat-o netemeinică, în ceea ce privește pedeapsa aplicată pe care a apreciat-o deosebit de aspră în raport cu atitudinea sa sinceră, de recunoaștere a faptei săvârșite.

Curtea de Apel, Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 274 din 4 iunie 2003, a respins apelul inculpatului ca nefondat, apreciind că „cererea sa nu se justifică față de împrejurarea că minimul special al pedepsei prevăzută de textul incriminator este de 4 ani închisoare, iar fapta a fost săvârșită în formă continuată, deoarece actele materiale s-au săvârșit în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe o perioadă desfășurată începând cu primele zile din luna octombrie și până la 19 octombrie 2003, dar și împreună cu un minor, în speță chiar fiul său”. În termen legal, cu reiterarea aceluiași motiv, ce a fost examinat și cu prilejul judecării apelului, inculpatul D.I.P. a declarat recurs, care, analizat în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, va fi respins ca nefondat.

În acest sens, la stabilirea și menținerea pedepsei, instanțele au luat în considerare pe lângă modul și mijloacele de săvârșire a faptei (în timpul nopții, prin perforarea conductei și instalarea unei instalații artizanale a sustras 1.420 litri de motorină, atrăgând în această activitate și pe fiul său, în vârstă de 15 ani), de scopul urmărit de inculpat (vânzarea unor cantități de motorină consătenilor) și datele privind persoana sa, și anume avea un loc de muncă stabil, se confruntă pentru prima oară cu exigențele legii penale, în condițiile unei stări de sănătate precară, manifestând o atitudine constant sinceră de recunoaștere atât a faptei, cât și a periculozității ei, astfel că pedeapsa de 4 ani închisoare (minimul prevăzut de lege fiind 8 ani închisoare) nu a fost greșit individualizată, ci judicios apreciată.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.I.P., va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 20 octombrie 2002, la 14 octombrie 2003 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.P. împotriva deciziei penale nr. 274 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 octombrie 2002, la 14 octombrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.