ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4466/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Secția penală a Tribunalului Prahova,

prin sentința nr. 162 din 22 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul D.I.P. la

4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75

lit. c) și a art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul a menținut starea de

arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2002

la zi, constatând recuperat integral prejudiciul cauzei S.C. P. SA Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în fapt, că în luna octombrie 2002, pe timp de noapte și în mod

repetat, însoțit de fiul său minor D.P.P., condamnat și el în cauză, au furat

1.420 litri motorină în valoare totală de 24.424.000 lei, din conducta

magistrală Ploiești – Brașov, folosind o instalație artizanală, montată pe

conductă.

Inculpatul și-a recunoscut

activitatea infracțională, contestând doar cantitatea sustrasă, pe care a

estimat-o la cca.1.200 litri și nu 1.500 litri.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal, inculpatul major D.I.P., prin care a considerat-o netemeinică,

în ceea ce privește pedeapsa aplicată pe care a apreciat-o deosebit de aspră în

raport cu atitudinea sa sinceră, de recunoaștere a faptei săvârșite.

Curtea de Apel, Ploiești, secția

penală, prin decizia nr. 274 din 4 iunie 2003, a respins apelul inculpatului ca

nefondat, apreciind că „cererea sa nu se justifică față de împrejurarea că

minimul special al pedepsei prevăzută de textul incriminator este de 4 ani

închisoare, iar fapta a fost săvârșită în formă continuată, deoarece actele

materiale s-au săvârșit în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe o

perioadă desfășurată începând cu primele zile din luna octombrie și până la 19

octombrie 2003, dar și împreună cu un minor, în speță chiar fiul său”.

În termen legal, cu reiterarea

aceluiași motiv, ce a fost examinat și cu prilejul judecării apelului,

inculpatul D.I.P. a declarat recurs, care, analizat în raport cu lucrările și

materialul din dosarul cauzei, va fi respins ca nefondat.

În acest sens, la stabilirea și

menținerea pedepsei, instanțele au luat în considerare pe lângă modul și

mijloacele de săvârșire a faptei (în timpul nopții, prin perforarea conductei

și instalarea unei instalații artizanale a sustras 1.420 litri de motorină,

atrăgând în această activitate și pe fiul său, în vârstă de 15 ani), de scopul

urmărit de inculpat (vânzarea unor cantități de motorină consătenilor) și

datele privind persoana sa, și anume avea un loc de muncă stabil, se confruntă

pentru prima oară cu exigențele legii penale, în condițiile unei stări de

sănătate precară, manifestând o atitudine constant sinceră de recunoaștere atât

a faptei, cât și a periculozității ei, astfel că pedeapsa de 4 ani închisoare

(minimul prevăzut de lege fiind 8 ani închisoare) nu a fost greșit

individualizată, ci judicios apreciată.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul

D.I.P., va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 20 octombrie

2002, la 14 octombrie 2003 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I.P. împotriva deciziei penale nr. 274 din 4 iunie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 20 octombrie 2002, la 14 octombrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.