ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5301/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 21 octombrie

2003, pronunțată în dosarul penal nr. 3121/2003, Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului

D.Șt.M. cu 30 zile, de la 21 octombrie 2003 la 19 noiembrie 2003.

S-a reținut că, prin ordonanța nr.

2605/P/2002 din 18 aprilie 2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București,

inculpatul D.Șt.M. a fost arestat preventiv pe timp de 30 zile, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

constând în aceea că, la data de 17 aprilie 2002, a fost surprins în timp ce

vindea 200 litri motorină din cantitatea totală deținută de 1200 litri motorină

sustrasă din conducta magistrală Ploiești - București aparținând S.C. P. S.A.

Ploiești.

Prejudiciul cauzat părții vătămate

este de 7.093.685 lei.

Temeiul juridic al măsurii arestării

preventive l-au constituit dispozițiile articolului 148 lit. f) și h) C. proc.

pen.

Verificând legalitatea măsurii

arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 160

d

C. proc. pen., Curtea de Apel București a apreciat că măsura a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale și că, dată fiind gravitatea faptei comise și

persoana inculpatului, este necesară menținerea stării de arest și în timpul

judecării apelului, pentru realizarea bunei desfășurări a procesului.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs în termen legal inculpatul D.Șt.M. care a solicitat admiterea

acestuia, casarea hotărârii atacate și punerea sa de îndată în libertate.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este fondat.

Ordonanța și mandatul de arestare

preventivă au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale privind luarea

măsurii arestării preventive și garantarea dreptului la apărare al

inculpatului.

Condițiile cerute de articolul 148

alin. (1) lit. f) și h) C. proc. pen., sunt îndeplinite, dat fiind statutul de

recidivist al inculpatului, iar fapta imputată acestuia constituie o

infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani;

având în vedere modalitatea în care inculpatul a comis fapta, valorile sociale

afectate, întinderea prejudiciului cauzat S.C. P. SA Ploiești, frecvența unor

astfel de infracțiuni de sustragere de produse petroliere, în cauză operează și

condiția privind pericolul pe care l-ar prezenta pentru opinia publică lăsarea

în libertate a inculpatului.

Așa fiind, Curtea constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate, așa cum în mod temeinic și legal a apreciat prima instanță și

urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Șt.M. împotriva încheierii din 21

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 noiembrie 2003.