ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1108 din 3

decembrie 2004, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul M.I. la 5 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.

208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen.

S-a computat din pedeapsă, durata

arestului preventiv.

Inculpatul a fost obligat la

15.731.548 lei despăgubiri civile către SC P. SA și la 500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că la 7 martie 2003, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. Ilfov,

l-au depistat pe raza comunei Jilava pe inculpatul M.I. care căra cu un

autoturism Dacia 1310, 18 bidoane din plastic cu 440 litri motorină pe care

inculpatul le-a furat din conductele aparținând SC P. SA aflate în vecinătatea

locului unde a fost surprins.

Prin decizia penală nr. 99 din 11

februarie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul inculpatului care a

solicitat reducerea pedepsei.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs inculpatul care, prin avocat solicită schimbarea încadrării

juridice dată faptei de complicitate la furt în tăinuire, iar personal a cerut

reducerea pedepsei, motive de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14

și 17 C. proc. pen.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Inculpatul a oscilat în cursul

procesului penal într-o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei și negare.

A fost prins cu motorina furată în autoturism.

Din declarația martorului R.I.

rezultă că inculpatul nu este la prima faptă de acest gen și că este cunoscut

ca ocupându-se cu vânzarea de motorină din conducte.

În cauză nu există temeiuri pentru a

schimba încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea de tăinuire, întrucât

nici măcar inculpatul nu poate numi o persoană de la care să fi primit bunul

furat, aceasta fiind o condiție esențială tăinuirii.

Cât privește pedeapsa, aceasta este

situată aproape de limita minimă prevăzută de lege. Nu există împrejurări de

natură a atenua răspunderea penală a inculpatului și de reducere a pedepsei.

Fapta comisă de inculpat prezintă

pericol social ridicat, în general prin frecvența cu care se comite, iar în

cazul inculpatului pe cantitatea relativ mare de motorină furată, prin modul de

transportare a acesteia.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.

385

15

pct. 14 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va

obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 99 din 11 februarie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Compută arestarea preventivă a

inculpatului de la 07 martie 2003 la zi.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2004.