ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5017/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1477 din 31 octombrie 2005, l-a condamnat pe inculpatul N.M. zis M., la: - 2 pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) C. pen., săvârșite în luna martie 2003 și luna noiembrie 2003; - 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen., și - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă, prevenția de la 2 decembrie 2003 la 27 iunie 2005. Prin aceeași hotărâre au mai fost condamnați și inculpații: - C.M., la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea cu două infracțiuni de furt două infracțiuni de distrugere și cea de asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) C. pen., art. 217 alin. (3) și art. 323 C. pen.; - D.Șt.C., la 7 luni și 8 zile, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) și alin. (3) C. pen.

și art. 323 C. pen.; în art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.; - M.D.C., la un an 5 luni și 13 zile închisoare, pentru complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. c) și - S.C.D., la un an și 5 luni închisoare, pentru complicitate prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen. Inculpatul N.M. a fost obligat în solidar cu inculpatul C.M. la 15.731.548 lei ROL despăgubiri către partea civilă P. SA Ploiești și în solidar cu C.M., D.Șt.C., M.D.C.

și S.C.D. la 13.358.659 lei ROL către aceeași parte civilă. S-a dispus restituirea către inculpați a telefoanelor mobile proprietate personală iar către inculpatul D.Șt.C. a unui cal, o căruță și harnașament ridicate cu ocazia cercetărilor. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată N.M. și C.M. în lunile martie și noiembrie 2003 iar inculpații D.Șt.C., M.D.C. și S.C.D. în luna noiembrie 2003. Astfel, în noaptea de 6 martie 2003, inculpații N.M. și C.M. au spart conducta P. SA ce traversează comuna Jilava și cu ajutorul unei instalații artizanale au sustras cantitatea de 440 litri motorină pe care au vândut-o martorului M.I.

S-a mai reținut că, în luna noiembrie 2003, inculpații N.M., C.M. și D.Șt.C. au pus la cale sustragerea de combustibil – motorină și benzină din conductele P. ce traversează comuna Jilava, în cadrul grupului rolul de lider revenind inculpatului N.M. zis M. iar de executanți lui C.M. și D.Șt.C., ultimul proprietarul unui cal și căruță, care trebuia să transporte bidoanele pline cu combustibil de pe câmp la un drum accesibil autovehiculelor. În seara de 19 noiembrie 2003, inculpații D.Șt., M.D.C. și S.C. și alte 3 persoane s-au deplasat cu căruța primului și cu ajutorul racordului artizanal au sustras benzină.

Activitatea inculpaților a fost supravegheată de dispozitivul de jandarmi instalat în zonă la orele 17 a zilei de 19 noiembrie 2003. Jandarmii au urmărit activitatea celor 6 indivizi care transportau și puneau în căruță canistre și au observat prezența în apropiere a unui autoturism Dacia 1300. La un moment dat căruța s-a deplasat prin spatele depozitelor aflate pe linia de centură iar după aproximativ 10 minute a revenit îndreptându-se înspre locul unde era amplasată instalația artizanală. În căruță se aflau 3 indivizi, lângă instalație alți 2 și pe lângă gardul metalic montat de-a lungul liniei de centură alerga în paralel cu căruța un altul. Jandarmii au intervenit somând pentru a opri căruța.

S-au tras focuri de armă și pentru moment au reușit să rețină 5 din cele 6 persoane care se aflau în apropierea instalației cu care se sustrăgea combustibil din conducte dar în timpul operației doi dintre cei reținuți au reușit să fugă. În apropierea căruței au fost găsite 19 bidoane din material plastic din care 3 erau pline cu benzină, un furtun de cca. 50 m, capetele a două instalații artizanale îngropate în pământ, un patent, o lanternă și o cazma. Cele trei persoane reținute au fost identificate, ele fiind, inculpații D.Șt., M.D.C. și S.C.D. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că ceilalți doi indivizi care au reușit să fugă sunt inculpații C.M. zis M. și N.M. zis M. Declarațiile inculpaților D.Șt.C., M.D.C.

și S.D. date în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești conțin numeroase contradicții. La un moment dat M.D.C. și S.C.D. au declarat că i-a chemat D.Șt.C. să-l ajute în câmp fiind vorba de o șpagă. Ulterior au susținut că l-au însoțit în câmp deoarece așa cum a spus inculpatul D.Șt.C. urma să ia o căruță de coceni și lucernă. Apărarea a fost verificată și nu s-a confirmat. Astfel, la 20 noiembrie 2003, procurorul a verificat parcela de teren situată în cadrul comunei Jilava cuprinsă între șoseaua de centură și Strada Gării locul unde au fost reținuți inculpații și în procesul verbal încheiat constată că pe nici unul din terenurile din zonă nu se mai află coceni de porumb și nici lucernă aproape tot terenul prezintă urme de arătură iar mici parcele longitudinale sunt cultivate cu grâu.

Într-o declarație dată în cursul urmăririi penale D.Șt.C. a arătat că s-a înțeles cu cei doi să meargă să sustragă benzină, deoarece cu o seară înainte, 18 noiembrie 2003, a fost pe câmp și a văzut cum niște indivizi furau benzină pe care au încărcat-o într-o dubiță Mercedes. În seara de 19 noiembrie 2003, împreună cu M.D.C. și S.C.D. s-au apropiat cu căruța în care avea 11 bidoane de plastic de câte 20 litri la locul de unde se sustrăgea benzină și văzând că o dubiță Mercedes a plecat s-au apropiat au găsit 8 bidoane din care 3 pline, au descărcat bidoanele și au plecat cu căruța goală deoarece a primit un telefon de la fratele său D.V. care l-a chemat acasă. În timp ce se îndepărtau de locul faptei au fost surprinși de jandarmi.

Audiat în instanță, la 8 noiembrie 2004, a arătat că declarațiile date în cursul urmăririi penale corespund doar parțial realității, deoarece a fost forțat să facă anumite susțineri cu privire la inculpații N.M. și C.M. Deși nu și-a retractat declarațiile din cursul urmăririi penale inculpatul D.Șt.C. a încercat să susțină apărările formulate de inculpații S.C.D. și M.D.C. în sensul că aceștia nu au cunoscut scopul adevărat al deplasării în câmp crezând că merg după furaje. Inculpații N.M. și M.D.C. nu au recunoscut participarea la sustragerea de produse petroliere deși potrivit convorbirilor telefonice purtate în seara de 19 noiembrie 2003 rezultă că ei sunt cei doi prinși de jandarmi și care au reușit să scape fugind de la locul faptei.

Împotriva sentinței au declarat apel numai inculpații N.M. și C.M. care au criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică. Au susținut că nu au participat la sustragerea de produse petroliere și au cerut să fie achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 127/ A din 17 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate. Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul N.M. a atacat-o cu recurs. Prin motivele de recurs scrise, depuse la dosar, a criticat decizia și sentința ca nelegale și netemeinice și a cerut casarea lor și achitarea pentru infracțiunile de furt de produse petroliere și distrugere descrise la pct. 2 din rechizitor pretinse a fi săvârșite în noaptea de 6 martie 2003. A motivat că dincolo de negarea constantă a acestor fapte, declarația unicului martor M.I.

este oscilantă și neconcludentă. Astfel, în dosarul în care a fost judecat și condamnat pentru complicitate la furtul de motorină, martorul a declarat constant că a găsit pe câmp bidoanele cu care a fost depistat de către organele de poliție și că nicidecum acestea ar fi fost luate de la recurentul inculpat. În declarația dată în cursul cercetării judecătorești în cauza de față martorul și-a menținut primele declarații și a negat orice înțelegere infracțională cu recurentul explicând că în recurs la presiunea organelor de urmărire penală l-a indicat pe recurent. Cât privește faptele descrise la pct. 1 din rechizitoriu inculpatul le recunoaște și având în vedere condițiile în care au fost săvârșite de aprecierea gravității în ce privește pe ceilalți inculpați, pedepse mari, a arătat că ținând seama și de prejudiciul de numai 688 RON pedeapsa de 4 ani și 6 luni este prea mare.

A solicitat casarea deciziei și sentinței pentru cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14, reținerea de circumstanțe atenuante reducerea pedepsei la 3 ani închisoare și suspendarea pedepsei sub supraveghere potrivit art. 86 1 C. pen. Recursul nu este fondat. Din conținutul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat faptelor săvârșite de inculpat încadrarea juridică legală iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Organele de urmărire penală și trupele de jandarmi care aveau sarcina de a păzi conductele P., care tranzitau comuna Jilava, au fost sesizate cu repetate furturi de motorină și benzină din conducte.

În noaptea de 6 martie a fost surprins inculpatul M.I. în timp ce transporta 8 bidoane de plastic pline cu motorină și acesta a declarat că a găsit bidoanele pe câmp, evitând să declare adevărul aceea că a cumpărat motorină de la consătenii săi C.M. zis M. și N.M. zis M. După condamnarea, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru complicitate la furt calificat de produse petroliere M.I. a cerut să fie prezentat procurorului astfel că, la 12 decembrie 2003, a fost audiat în dosarul nr. 3450/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În declarația sa a arătat că a recunoscut fapta și „am evitat să-i dau în fapt” pe autorii acestei faptei în speță N.M. zis M. și C.M. zis M., deoarece imediat după reținere aceștia au exercitat presiuni asupra familiei iar după arestare soția a venit la vorbitor și i-a comunicat că cei doi au promis că dacă nu va fi eliberat la primul mandat sigur va fi liber la al doilea.

Deoarece cei doi nu l-au ajutat, a hotărât să declare cum s-au întâmplat lucrurile. În declarația sa descrie cu lux de amănunte cum a cumpărat motorina de la inculpații C.M. zis M. și N.M. zis M. A descris relațiile cu aceștia pe care îi cunoaște de mai mulți ani de când lucra operator de pompe la P. – SC S. SA Jilava și că le-a împrumutat uneori bani ca să cumpere țeavă și robinet pentru confecționarea instalațiilor artizanale cu care sustrăgeau produse petroliere. A făcut o precizare foarte importantă arătând că după ce a încărcat motorina și i-a dat lui M. 3.000.000 lei ROL urmând ca după 2-3 zile să-i dea diferența de 1.000.000 lei, în timp ce se îndrepta spre casă a fost reținut de polițiști iar în timpul acesta au trecut pe lângă ei M. și M. cu autoturismul lui M. deoarece stabilise cu aceștia să vină după un timp la el acasă să le restituie cele 18 bidoane.

Din procesul verbal întocmit de organele de poliție la 7 martie 2003, orele 5,15, când l-au reținut pe M.I. având în autoturism cele 18 bidoane cu motorină rezultă că a fost observat trecând în zonă autoturismul în care se aflau 2 persoane iar când după scurt timp autoturismul a revenit din sens opus s-au făcut semnale de oprire și s-a procedat la legitimarea ocupanților constatându-se că aceștia erau N.M. la volan și C.M. zis M. pe locul din dreapta față. La 15 august 2003 N.M. și C.M. au fost audiați de organul de poliție și au relatat că în dimineața respectivă se întorceau din București și așa explică prezența în aproprierea locului unde a fost reținut M.I. și oprirea lor, identificarea și percheziționarea mașinii.

S-a avut în vedere și faptul că din listingul postului telefonic utilizat de M.I., în noaptea de 6 martie 2003, acesta a fost apelat, în dimineața de 7 martie 2003, la orele 2,48, 2,25, 3,01, 3,38 și 4,30 de C.M. zis M. utilizatorul la acea dată a telefonului. În declarația sa M.I. a arătat că în dimineața de 7 martie 2003 a fost sunat de M. – N.M. de pe telefonul lui C.M. zis M., de mai multe ori și că întrebându-l de ce nu vine el să-i aducă motorină, deoarece martorului îi este frică să nu se întâlnească pe drum cu garda sau poliția, M. l-a liniștit spunându-i că au fost mascații dar au plecat. Pe la orele 3 a plecat de acasă dar a întârziat pe drum astfel că M. l-a sunat din nou și l-a întrebat ce face și dacă mai vine să ia motorina.

În raport de aceste aspecte relatate de martor pe care nimeni în afară de cei trei nu le putea cunoaște și având în vedere, depistarea celor doi inculpați în autoturismul condus de N.M. cum și convorbirile telefonice de pe telefonul lui C.M., revenirea martorului în fața primei instanțe a fost apreciată de instanță ca fiind o declarație nesinceră, fără o motivație credibilă. Din actele dosarului rezultă că inculpații au fost monitorizați mai multe luni și convorbirile lor au fost interceptate începând cu luna august 2003. Din toate aceste convorbiri și în special din cele purtate de N.M. în 18 și 20 octombrie 2003 rezultă că el și grupul pe care îl conducea s-au extins cu furtunele (instalațiile artizanale de sustras combustibil).

Interceptările din 19 noiembrie 2003 dovedesc că inculpații au participat și la furtul din acea seară și că au fost prinși dar au reușit să scape. Astfel, la 19 noiembrie 2003, orele 21,10, C.M. l-a sunat pe un bărbat (posibil avocat) căruia i se adresează „să trăiți domnule avocat, M. „la telefon” pe care îl întreabă „ce facem bre că mi se pare că ne-a luat din ei”, - la întrebarea „cum adică ?”, M. i-a răspuns „ne-a prins pe noi, a venit altul pac-pac și a luat din ăilalți”, în continuarea conversației întrebat cum s-a întâmplat, inculpatul C.M. îi spune „ne prinsese pe mine și pe M. (N.M. este poreclit M.), ne pusese culcați cu pistolul și noi n-am văzut că face pânda că a fost sifoneală”.

Convorbirea telefonică a fost purtată de la postul telefonic utilizat de inculpatul N.M. Deși N.M. a susținut că nu folosea acea cartelă deoarece telefonul i-a fost sustras de circa un an, din interceptarea făcută la 19 octombrie 2003 orele 12,26, rezultă că postul telefonic era folosit de N.M. zis M. Astfel, inculpatul este sunat de o persoană L. (număr care nu poate fi identificat și convorbirea începe cu „Alo M. ?” la care inculpatul răspunde „Da”, după care stabilesc să se întâlnească să facă un foc. Rezultă din probele administrate că inculpatul a avut o participare constantă în sustragerea de produse petroliere el fiind liderul grupului constituit situație în raport de care se constată că nici cel de al doilea motiv de recurs privind greșita individualizare a pedepsei, a cerut recunoașterea de circumstanțe judiciare atenuante, nu este fondat.

Constatând că hotărârile pronunțate de instanțe sunt legale și temeinice urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 1 decembrie 2003 la 27 iunie 2005. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 17 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 decembrie 2003 la 27 iunie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2006.