ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5017/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5017/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1477 din 31 octombrie

2005, l-a condamnat pe inculpatul N.M. zis M., la:

- 2 pedepse de câte 4 ani

și 6 luni închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit.

a) C. pen., săvârșite în luna martie 2003 și luna noiembrie

2003;

- 2 pedepse de câte 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere,

prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen., și

- 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere, pentru

săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C.

pen., în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa rezultantă, prevenția de la 2 decembrie 2003 la 27 iunie

2005.

Prin aceeași

hotărâre au mai fost condamnați și inculpații:

- C.M., la pedeapsa

rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

cu două infracțiuni de furt două infracțiuni de distrugere

și cea de asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni, fapte

prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g)

și alin. (3) C. pen., art. 217 alin. (3) și art. 323 C. pen.;

- D.Șt.C., la 7 luni

și 8 zile, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) și alin. (3)

C. pen. și art. 323 C. pen.; în art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.;

- M.D.C., la un an 5 luni

și 13 zile închisoare, pentru complicitate la furt calificat,

prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. a) și g) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și art. 76 lit. c) și

- S.C.D., la un an și 5 luni închisoare, pentru

complicitate prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74

și 76 lit. c) C. pen.

Inculpatul N.M. a fost obligat în solidar cu

inculpatul C.M. la 15.731.548 lei ROL despăgubiri către partea

civilă P. SA Ploiești și în solidar cu C.M., D.Șt.C., M.D.C.

și S.C.D. la 13.358.659 lei ROL către aceeași parte civilă.

S-a dispus restituirea

către inculpați a telefoanelor mobile proprietate personală iar

către inculpatul D.Șt.C. a unui cal, o căruță și

harnașament ridicate cu ocazia cercetărilor.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut pe baza probelor

administrate că inculpații au săvârșit infracțiunile

pentru care au fost trimiși în judecată N.M. și C.M. în lunile

martie și noiembrie 2003 iar inculpații D.Șt.C., M.D.C. și S.C.D.

în luna noiembrie 2003.

Astfel, în noaptea de 6

martie 2003, inculpații N.M. și C.M. au spart conducta P. SA ce

traversează comuna Jilava și cu ajutorul unei instalații

artizanale au sustras cantitatea de 440 litri motorină pe care au vândut-o

martorului M.I.

S-a mai reținut că,

în luna noiembrie 2003, inculpații N.M., C.M. și D.Șt.C. au pus

la cale sustragerea de combustibil – motorină și benzină din

conductele P. ce traversează comuna Jilava, în cadrul grupului rolul de

lider revenind inculpatului N.M. zis M. iar de executanți lui C.M. și

D.Șt.C., ultimul proprietarul unui cal și căruță, care

trebuia să transporte bidoanele pline cu combustibil de pe câmp la un drum

accesibil autovehiculelor.

În seara de 19 noiembrie

2003, inculpații D.Șt., M.D.C. și S.C. și alte 3 persoane

s-au deplasat cu căruța primului și cu ajutorul racordului

artizanal au sustras benzină.

Activitatea

inculpaților a fost supravegheată de dispozitivul de jandarmi

instalat în zonă la orele 17 a zilei de 19 noiembrie 2003.

Jandarmii au urmărit

activitatea celor 6 indivizi care transportau și puneau în căruță

canistre și au observat prezența în apropiere a unui autoturism Dacia

aflate pe linia de centură iar după aproximativ 10 minute a revenit

îndreptându-se înspre locul unde era amplasată instalația

artizanală. În căruță se aflau 3 indivizi, lângă

instalație alți 2 și pe lângă gardul metalic montat de-a

lungul liniei de centură alerga în paralel cu căruța un altul.

Jandarmii au intervenit

somând pentru a opri căruța. S-au tras focuri de armă și

pentru moment au reușit să rețină 5 din cele 6 persoane

care se aflau în apropierea instalației cu care se sustrăgea

combustibil din conducte dar în timpul operației doi dintre cei

reținuți au reușit să fugă. În apropierea

căruței au fost găsite 19 bidoane din material plastic din care

3 erau pline cu benzină, un furtun de cca. 50 m, capetele a două

instalații artizanale îngropate în pământ, un patent, o lanternă

și o cazma.

Cele trei persoane

reținute au fost identificate, ele fiind, inculpații D.Șt., M.D.C.

și S.C.D.

În urma cercetărilor

efectuate a rezultat că ceilalți doi indivizi care au reușit

să fugă sunt inculpații C.M. zis M. și N.M. zis M.

Declarațiile

inculpaților D.Șt.C., M.D.C. și S.D. date în cursul

urmăririi penale și a cercetării judecătorești

conțin numeroase contradicții.

La un moment dat M.D.C.

și S.C.D. au declarat că i-a chemat D.Șt.C. să-l ajute în

câmp fiind vorba de o șpagă. Ulterior au susținut că l-au

însoțit în câmp deoarece așa cum a spus inculpatul D.Șt.C. urma

să ia o căruță de coceni și lucernă.

Apărarea a fost verificată și nu s-a confirmat. Astfel, la 20

noiembrie 2003, procurorul a verificat parcela de teren situată în cadrul

comunei Jilava cuprinsă între șoseaua de centură și Strada

Gării locul unde au fost reținuți inculpații și în

procesul verbal încheiat constată că pe nici unul din terenurile din

zonă nu se mai află coceni de porumb și nici lucernă

aproape tot terenul prezintă urme de arătură iar mici parcele longitudinale

sunt cultivate cu grâu.

Într-o declarație dată

în cursul urmăririi penale D.Șt.C. a arătat că s-a

înțeles cu cei doi să meargă să sustragă benzină,

deoarece cu o seară înainte, 18 noiembrie 2003, a fost pe câmp și a

văzut cum niște indivizi furau benzină pe care au

încărcat-o într-o dubiță Mercedes. În seara de 19 noiembrie 2003,

împreună cu M.D.C. și S.C.D. s-au apropiat cu căruța în

care avea 11 bidoane de plastic de câte 20 litri la locul de unde se

sustrăgea benzină și văzând că o dubiță

Mercedes a plecat s-au apropiat au găsit 8 bidoane din care 3 pline, au

descărcat bidoanele și au plecat cu căruța goală

deoarece a primit un telefon de la fratele său D.V. care l-a chemat

acasă. În timp ce se îndepărtau de locul faptei au fost

surprinși de jandarmi.

Audiat în instanță,

la 8 noiembrie 2004, a arătat că declarațiile date în cursul

urmăririi penale corespund doar parțial realității,

deoarece a fost forțat să facă anumite susțineri cu privire

la inculpații N.M. și C.M.

Deși nu și-a

retractat declarațiile din cursul urmăririi penale inculpatul D.Șt.C.

a încercat să susțină apărările formulate de

inculpații S.C.D. și M.D.C. în sensul că aceștia nu au

cunoscut scopul adevărat al deplasării în câmp crezând că merg

după furaje.

Inculpații N.M. și

M.D.C. nu au recunoscut participarea la sustragerea de produse petroliere

deși potrivit convorbirilor telefonice purtate în seara de 19 noiembrie

2003 rezultă că ei sunt cei doi prinși de jandarmi și care

au reușit să scape fugind de la locul faptei.

Împotriva sentinței au

declarat apel numai inculpații N.M. și C.M. care au criticat

hotărârea ca nelegală și netemeinică. Au susținut

că nu au participat la sustragerea de produse petroliere și au cerut

să fie achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr.

127/ A din 17 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca

nefondate.

Nemulțumit și de

această hotărâre, inculpatul N.M. a atacat-o cu recurs.

Prin motivele de recurs

scrise, depuse la dosar, a criticat decizia și sentința ca nelegale

și netemeinice și a cerut casarea lor și achitarea pentru

infracțiunile de furt de produse petroliere și distrugere descrise la

pct. 2 din rechizitor pretinse a fi săvârșite în noaptea de 6 martie

2003.

A motivat că dincolo de

negarea constantă a acestor fapte, declarația unicului martor M.I. este

oscilantă și neconcludentă. Astfel, în dosarul în care a fost

judecat și condamnat pentru complicitate la furtul de motorină,

martorul a declarat constant că a găsit pe câmp bidoanele cu care a

fost depistat de către organele de poliție și că nicidecum

acestea ar fi fost luate de la recurentul inculpat.

În declarația dată

în cursul cercetării judecătorești în cauza de față

martorul și-a menținut primele declarații și a negat orice

înțelegere infracțională cu recurentul explicând că în

recurs la presiunea organelor de urmărire penală l-a indicat pe recurent.

Cât privește faptele

descrise la pct. 1 din rechizitoriu inculpatul le recunoaște și având

în vedere condițiile în care au fost săvârșite de aprecierea

gravității în ce privește pe ceilalți inculpați,

pedepse mari, a arătat că ținând seama și de prejudiciul de

numai 688 RON pedeapsa de 4 ani și 6 luni este prea mare.

A solicitat casarea deciziei

și sentinței pentru cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14, reținerea de circumstanțe atenuante reducerea pedepsei la 3

ani închisoare și suspendarea pedepsei sub supraveghere potrivit art. 86

1

C. pen.

Recursul nu este fondat.

Din conținutul actelor

și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima

instanță a reținut o situație de fapt corectă, a dat

faptelor săvârșite de inculpat încadrarea juridică legală

iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea dispozițiilor art. 72

C. pen.

Organele de urmărire

penală și trupele de jandarmi care aveau sarcina de a păzi

conductele P., care tranzitau comuna Jilava, au fost sesizate cu repetate

furturi de motorină și benzină din conducte.

În noaptea de 6 martie a

fost surprins inculpatul M.I. în timp ce transporta 8 bidoane de plastic pline

cu motorină și acesta a declarat că a găsit bidoanele pe

câmp, evitând să declare adevărul aceea că a cumpărat

motorină de la consătenii săi C.M. zis M. și N.M. zis M.

După condamnarea, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru complicitate la

furt calificat de produse petroliere M.I. a cerut să fie prezentat

procurorului astfel că, la 12 decembrie 2003, a fost audiat în dosarul nr.

3450/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În

declarația sa a arătat că a recunoscut fapta și „am evitat

să-i dau în fapt” pe autorii acestei faptei în speță N.M. zis M.

și C.M. zis M., deoarece imediat după reținere aceștia au

exercitat presiuni asupra familiei iar după arestare soția a venit la

vorbitor și i-a comunicat că cei doi au promis că dacă nu

va fi eliberat la primul mandat sigur va fi liber la al doilea. Deoarece cei

doi nu l-au ajutat, a hotărât să declare cum s-au întâmplat

lucrurile.

În declarația sa

descrie cu lux de amănunte cum a cumpărat motorina de la

inculpații C.M. zis M. și N.M. zis M. A descris relațiile cu

aceștia pe care îi cunoaște de mai mulți ani de când lucra

operator de pompe la P. – SC S. SA Jilava și că le-a împrumutat

uneori bani ca să cumpere țeavă și robinet pentru

confecționarea instalațiilor artizanale cu care sustrăgeau

produse petroliere.

A făcut o precizare

foarte importantă arătând că după ce a încărcat

motorina și i-a dat lui M. 3.000.000 lei ROL urmând ca după 2-3 zile

să-i dea diferența de 1.000.000 lei, în timp ce se îndrepta spre

casă a fost reținut de polițiști iar în timpul acesta au

trecut pe lângă ei M. și M. cu autoturismul lui M. deoarece stabilise

cu aceștia să vină după un timp la el acasă să le

restituie cele 18 bidoane.

Din procesul verbal întocmit

de organele de poliție la 7 martie 2003, orele 5,15, când l-au

reținut pe M.I. având în autoturism cele 18 bidoane cu motorină

rezultă că a fost observat trecând în zonă autoturismul în care

se aflau 2 persoane iar când după scurt timp autoturismul a revenit din

sens opus s-au făcut semnale de oprire și s-a procedat la legitimarea

ocupanților constatându-se că aceștia erau N.M. la volan și

C.M. zis M. pe locul din dreapta față.

La 15 august 2003 N.M. și

C.M. au fost audiați de organul de poliție și au relatat că

în dimineața respectivă se întorceau din București și

așa explică prezența în aproprierea locului unde a fost

reținut M.I. și oprirea lor, identificarea și

percheziționarea mașinii.

S-a avut în vedere și

faptul că din listingul postului telefonic utilizat de M.I., în noaptea de

6 martie 2003, acesta a fost apelat, în dimineața de 7 martie 2003, la

orele 2,48, 2,25, 3,01, 3,38 și 4,30 de C.M. zis M. utilizatorul la acea

dată a telefonului.

În declarația sa M.I. a

arătat că în dimineața de 7

martie 2003 a fost sunat de

M. – N.M. de pe telefonul lui C.M. zis M., de mai multe ori și că

întrebându-l de ce nu vine el să-i aducă motorină, deoarece

martorului îi este frică să nu se întâlnească pe drum cu garda

sau poliția, M. l-a liniștit spunându-i că au fost mascații

dar au plecat. Pe la orele 3 a plecat de acasă dar a întârziat pe drum

astfel că M. l-a sunat din nou și l-a întrebat ce face și

dacă mai vine să ia motorina.

În raport de aceste aspecte

relatate de martor pe care nimeni în afară de cei trei nu le putea

cunoaște și având în vedere, depistarea celor doi inculpați în

autoturismul condus de N.M. cum și convorbirile telefonice de pe telefonul

lui C.M., revenirea martorului în fața primei instanțe a fost

apreciată de instanță ca fiind o declarație nesinceră,

fără o motivație credibilă.

Din actele dosarului

rezultă că inculpații au fost monitorizați mai multe luni

și convorbirile lor au fost interceptate începând cu luna august 2003. Din

toate aceste convorbiri și în special din cele purtate de N.M. în 18

și 20 octombrie 2003 rezultă că el și grupul pe care îl

conducea s-au extins cu furtunele (instalațiile artizanale de sustras

combustibil).

Interceptările din 19

noiembrie 2003 dovedesc că inculpații au participat și la furtul

din acea seară și că au fost prinși dar au reușit

să scape.

Astfel, la 19 noiembrie 2003,

orele 21,10, C.M. l-a sunat pe un bărbat (posibil avocat) căruia i se

adresează „să trăiți domnule avocat, M. „la telefon” pe

care îl întreabă „ce facem bre că mi se pare că ne-a luat din

ei”, - la întrebarea „cum adică ?”, M. i-a răspuns „ne-a prins pe

noi, a venit altul pac-pac și a luat din ăilalți”, în

continuarea conversației întrebat cum s-a întâmplat, inculpatul C.M. îi

spune „ne prinsese pe mine și pe M. (N.M. este poreclit M.), ne pusese

culcați cu pistolul și noi n-am văzut că face pânda că

a fost sifoneală”.

Convorbirea telefonică

a fost purtată de la postul telefonic utilizat de inculpatul N.M.

Deși N.M. a

susținut că nu folosea acea cartelă deoarece telefonul i-a fost

sustras de circa un an, din interceptarea făcută la 19 octombrie 2003

orele 12,26, rezultă că postul telefonic era folosit de N.M. zis M.

Astfel, inculpatul este

sunat de o persoană L. (număr care nu poate fi identificat și

convorbirea începe cu „Alo M. ?” la care inculpatul răspunde „Da”,

după care stabilesc să se întâlnească să facă un foc.

Rezultă din probele

administrate că inculpatul a avut o participare constantă în

sustragerea de produse petroliere el fiind liderul grupului constituit

situație în raport de care se constată că nici cel de al doilea

motiv de recurs privind greșita individualizare a pedepsei, a cerut

recunoașterea de circumstanțe judiciare atenuante, nu este fondat.

Constatând că

hotărârile pronunțate de instanțe sunt legale și temeinice

urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.,

recursul să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 1

decembrie 2003 la 27 iunie 2005.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 127/ A din 17 februarie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1

decembrie 2003 la 27 iunie 2005.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 120 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 septembrie 2006.