ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1241/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 668 din 20

noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul T.M. la 5

ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

și alin. (3) lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.; s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 8 august 2003 la zi.

Pe latură civilă s-a constatat că

partea vătămată S.C. P. S.A. Ploiești nu s-a constituit parte civilă,

prejudiciul fiind recuperat integral.

Totodată în baza art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea autoturismului cu modificări, lăsat în custodia

I.P.J. Constanța, conform dovezii seria G nr. 0018619 din 11 august 2003, către

proprietarul său de drept S.C.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 8 august 2003, în jurul

orelor 3,00, dimineața inculpatul conducea autoturismul pe strada Plopilor, din

direcția Constanța spre D.C. 86 cu sensul de mers spre localitatea Sibioara,

iar la semnul regulamentar făcut de agentul de poliție, T.P., pentru a opri,

acesta a redus inițial viteza, apoi a accelerat plecând în viteză spre

localitatea Sibioara.

Ca urmare a acestei atitudini,

agentul de poliție împreună cu martorul D.P. au urmărit autoturismul, iar

inculpatul sesizând că este urmărit a pătruns într-un lan de floarea soarelui

unde a abandonat autoturismul și a fugit.

Conform procesului-verbal de

cercetare la fața locului s-a constatat pe platforma autoturismului un rezervor

cu capacitate de 1.000 litri și 4 bidoane din plastic cu capacitatea de 40

litri fiecare ce conțineau produse petroliere.

În interiorul autoturismului, în

partea din spate s-au găsit 16 bidoane cu capacitatea de 40 litri fiecare și un

recipient din plastic cu capacitatea de 20 litri pline cu același produs

petrolier.

În urma analizării probelor de

produs petrolier din rezervoarele artizanale și recipiente, s-a stabilit că

produsul prezintă caracteristici asemănătoare motorinei EN 590 (Euro 3) și

poate proveni din conductele de transport ale S.C. P. S.A. Ploiești, cantitatea

de 1850 litri motorină a fost predată reprezentanților S.C. P. S.A. Ploiești,

care a precizat că valoarea acesteia este de 37.462.500 lei.

Inculpatul a negat săvârșirea

furtului de produse petroliere, susținând că în parcarea de la ieșirea din

Năvodari spre comuna Lumina, un cetățean moldovean, conducător al unei

autocisterne de culoare verde i-a vândut motorina cu prețul de 10.000

lei/litru.

Versiunea prezentată de inculpat a

fost înlăturată de instanță reținând, că aceasta nu se coroborează cu nici un

mijloc de probă administrat în cauză.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu apel de către inculpat, care a criticat-o susținând că încadrarea

juridică a faptei este greșită, deoarece nu a sustras cantitatea de motorină,

ci a cumpărat-o de la o persoană neidentificată, deși cunoștea proveniența

ilicită.

Prin decizia penală nr. 394/ P din

16 decembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de inculpat

și a desființat hotărârea atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tăinuire

prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la 4 ani

închisoare.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar primind critica formulată de inculpat a reținut că, potrivit

probelor administrate, în cauză, rezultă cu certitudine faptul că în ziua de 7

august 2003 lucrătorii de poliție au descoperit în autoturismul condus și

folosit de inculpat cantitatea de 1.850 litri motorină Euro 3. Inculpatul a

susținut constant că motorina a fost achiziționată fără forme legale de la o

persoană necunoscută, cunoscând că aceasta avea o proveniență ilicită.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul care a susținut că prin condamnarea sa pentru

infracțiunea de tăinuire, s-a săvârșit o eroare gravă de fapt, în sensul art.

385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., și în subsidiar s-a solicitat

reducerea pedepsei, considerată prea severă.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanța de apel evaluând judicios probele cauzei a

reținut în mod corect că inculpatul T.M., în noaptea de 7 august 2003 a fost

somat de lucrătorii de poliție să oprească autoturismul ce-l conducea, dar

acesta nu s-a conformat semnului de oprire, determinându-i pe aceștia să-l

urmărească, iar atunci când a realizat că este urmărit a pătruns cu autoturismul

într-un lan de floarea-soarelui unde l-a abandonat.

Conform procesului-verbal de

cercetare a autoturismului s-a constatat că acesta conținea o încărcătură de

1.850 litri motorină Euro 3.

S-a considerat că inculpatul a

cunoscut faptul că motorina provenea dintr-o faptă penală, și că astfel fapta

se încadrează în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.

La stabilirea vinovăției au fost

avute în vedere procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală,

declarațiile martorilor S.C. și D.P., coroborate cu declarațiile inculpatului,

care au confirmat că motorina a fost achiziționată de la o persoană

necunoscută, dar că acesta cunoștea proveniența ilicită a motorinei dat fiind

atitudinea manifestată față de somația de oprire a lucrătorilor de poliție,

respectiv nesupunerea la semnalul de oprire și abandonarea autoturismului.

În consecință, soluția de condamnare

este conformă cu probele de vinovăție administrate și nu subzistă eroarea gravă

de fapt invocată în recurs.

Pedeapsa aplicată se constată că a fost

individualizată ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei,

cât și persoana inculpatului recidivist, negând săvârșirea faptei.

De asemenea, se mai constată că

pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen.,

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a

inculpatului.

Fiind respectate aceste dispoziții

legale nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, cum s-a cerut de

inculpatul recurent.

Întrucât motivele de recurs invocate

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata

arestării preventive de la 8 august 2003 la 3 martie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 394/ P din 16

decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 8 august 2003 la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2004.