ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1241/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 668 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul T.M. la 5 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. și alin. (3) lit. a) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.; s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 8 august 2003 la zi. Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată S.C. P. S.A. Ploiești nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat integral. Totodată în baza art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea autoturismului cu modificări, lăsat în custodia I.P.J. Constanța, conform dovezii seria G nr. 0018619 din 11 august 2003, către proprietarul său de drept S.C. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 8 august 2003, în jurul orelor 3,00, dimineața inculpatul conducea autoturismul pe strada Plopilor, din direcția Constanța spre D.C. 86 cu sensul de mers spre localitatea Sibioara, iar la semnul regulamentar făcut de agentul de poliție, T.P., pentru a opri, acesta a redus inițial viteza, apoi a accelerat plecând în viteză spre localitatea Sibioara. Ca urmare a acestei atitudini, agentul de poliție împreună cu martorul D.P.

au urmărit autoturismul, iar inculpatul sesizând că este urmărit a pătruns într-un lan de floarea soarelui unde a abandonat autoturismul și a fugit. Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului s-a constatat pe platforma autoturismului un rezervor cu capacitate de 1.000 litri și 4 bidoane din plastic cu capacitatea de 40 litri fiecare ce conțineau produse petroliere. În interiorul autoturismului, în partea din spate s-au găsit 16 bidoane cu capacitatea de 40 litri fiecare și un recipient din plastic cu capacitatea de 20 litri pline cu același produs petrolier. În urma analizării probelor de produs petrolier din rezervoarele artizanale și recipiente, s-a stabilit că produsul prezintă caracteristici asemănătoare motorinei EN 590 (Euro 3) și poate proveni din conductele de transport ale S.C.

P. S.A. Ploiești, cantitatea de 1850 litri motorină a fost predată reprezentanților S.C. P. S.A. Ploiești, care a precizat că valoarea acesteia este de 37.462.500 lei. Inculpatul a negat săvârșirea furtului de produse petroliere, susținând că în parcarea de la ieșirea din Năvodari spre comuna Lumina, un cetățean moldovean, conducător al unei autocisterne de culoare verde i-a vândut motorina cu prețul de 10.000 lei/litru. Versiunea prezentată de inculpat a fost înlăturată de instanță reținând, că aceasta nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză. Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către inculpat, care a criticat-o susținând că încadrarea juridică a faptei este greșită, deoarece nu a sustras cantitatea de motorină, ci a cumpărat-o de la o persoană neidentificată, deși cunoștea proveniența ilicită.

Prin decizia penală nr. 394/ P din 16 decembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de inculpat și a desființat hotărârea atacată cu privire la încadrarea juridică a faptei. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. și l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar primind critica formulată de inculpat a reținut că, potrivit probelor administrate, în cauză, rezultă cu certitudine faptul că în ziua de 7 august 2003 lucrătorii de poliție au descoperit în autoturismul condus și folosit de inculpat cantitatea de 1.850 litri motorină Euro 3. Inculpatul a susținut constant că motorina a fost achiziționată fără forme legale de la o persoană necunoscută, cunoscând că aceasta avea o proveniență ilicită.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care a susținut că prin condamnarea sa pentru infracțiunea de tăinuire, s-a săvârșit o eroare gravă de fapt, în sensul art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., și în subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei, considerată prea severă. Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel evaluând judicios probele cauzei a reținut în mod corect că inculpatul T.M., în noaptea de 7 august 2003 a fost somat de lucrătorii de poliție să oprească autoturismul ce-l conducea, dar acesta nu s-a conformat semnului de oprire, determinându-i pe aceștia să-l urmărească, iar atunci când a realizat că este urmărit a pătruns cu autoturismul într-un lan de floarea-soarelui unde l-a abandonat.

Conform procesului-verbal de cercetare a autoturismului s-a constatat că acesta conținea o încărcătură de 1.850 litri motorină Euro 3. S-a considerat că inculpatul a cunoscut faptul că motorina provenea dintr-o faptă penală, și că astfel fapta se încadrează în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. La stabilirea vinovăției au fost avute în vedere procesul verbal întocmit de organele de urmărire penală, declarațiile martorilor S.C. și D.P., coroborate cu declarațiile inculpatului, care au confirmat că motorina a fost achiziționată de la o persoană necunoscută, dar că acesta cunoștea proveniența ilicită a motorinei dat fiind atitudinea manifestată față de somația de oprire a lucrătorilor de poliție, respectiv nesupunerea la semnalul de oprire și abandonarea autoturismului.

În consecință, soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate și nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs. Pedeapsa aplicată se constată că a fost individualizată ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei, cât și persoana inculpatului recidivist, negând săvârșirea faptei. De asemenea, se mai constată că pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului. Fiind respectate aceste dispoziții legale nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, cum s-a cerut de inculpatul recurent.

Întrucât motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 8 august 2003 la 3 martie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 394/ P din 16 decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 august 2003 la 3 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.