ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4293/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 577/12.11.2003

Tribunalul Alba, secția civilă, a respins contestația formulată de reclamantul C.A.

împotriva dispoziției nr. 2 din 21 august 2003 emisă de Direcția Sanitar

Veterinară Alba privind retrocedarea imobilului înscris în C.F. 936 Ocoliș.

In considerentele sentinței s-a

reținut că reclamantul nu are legitimitate procesuală activă întrucât nu a a

făcut dovada dezbaterii succesiunii defunctei M.M.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul susținând nulitatea acesteia deoarece nu a fost legal citat la nici

un termen de judecată și că în mod greșit s-a reținut lipsa calității

procesuale active.

Pe parcursul soluționării apelului

au formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei, numiții C.I.

și B.I.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia

civilă nr. 1241 din 8 septembrie 2004 a admis cererea de intervenție și a

respins apelul reclamantului, menținând sentința.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs reclamantul și pârâta.

In motivarea recursului, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. , reclamantul a susținut

că dezbaterea succesiunii nu are relevanță în contextul Legii speciale nr.

10/2001, iar calitatea de moștenitor după M.M. a intervenților nu este în

măsură să le acorde acestora vocație la măsurile reparatorii reglementate de

legea specială.

Pârâta a susținut în dezvoltarea

motivelor de recurs că autorul reclamantului, C.I. nu a fost niciodată

proprietarul imobilului în litigiu.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, la termenul de la 9 aprilie 2008 judecarea recursului a fost

suspendată conform prevederilor art. 155

1

C. proc. civ., întrucât

intimata pârâtă Agenția Domeniilor Statului nu s-a conformat dispoziției

instanței de la termenul din 30 ianuarie 2008 și nu și-a precizat poziția

procesuală referitor la recursul declarat de pârâtă cu privire la imobilul în

litigiu care a trecut în administrarea sa, deși a fost citată cu această

mențiune.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol

din oficiu, fixându-se termen pentru astăzi 8 septembrie 2010.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și

orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform

art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.

Altfel spus,

perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se

fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație

cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop,

deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde, după suspendarea judecării

recursurilor

, în

temeiul art. 155

1

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9

aprilie 2008, părțile au lăsat să treacă un interval de timp peste cel prevăzut

de lege, de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea

reluării judecării căii de atac.

Cum dosarul a fost lăsat în

nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și art.

252 alin. (1) C. proc. civ. urmează a se constata perimarea cererii de recurs.

Cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată se va respinge întrucât, astfel cum s-a arătat anterior și

intimații intervenienți sunt culpabili pentru perimarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile

declarate de reclamantul C.A. și de pârâta D.S.V.P.S.A. Alba împotriva deciziei

nr. 1241 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de intimații intervenienți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie

2010.