ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4293/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 577/12.11.2003 Tribunalul Alba, secția civilă, a respins contestația formulată de reclamantul C.A. împotriva dispoziției nr. 2 din 21 august 2003 emisă de Direcția Sanitar Veterinară Alba privind retrocedarea imobilului înscris în C.F. 936 Ocoliș. In considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul nu are legitimitate procesuală activă întrucât nu a a făcut dovada dezbaterii succesiunii defunctei M.M. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul susținând nulitatea acesteia deoarece nu a fost legal citat la nici un termen de judecată și că în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale active. Pe parcursul soluționării apelului au formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei, numiții C.I.

și B.I. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 1241 din 8 septembrie 2004 a admis cererea de intervenție și a respins apelul reclamantului, menținând sentința. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantul și pârâta. In motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. , reclamantul a susținut că dezbaterea succesiunii nu are relevanță în contextul Legii speciale nr. 10/2001, iar calitatea de moștenitor după M.M. a intervenților nu este în măsură să le acorde acestora vocație la măsurile reparatorii reglementate de legea specială. Pârâta a susținut în dezvoltarea motivelor de recurs că autorul reclamantului, C.I. nu a fost niciodată proprietarul imobilului în litigiu.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de la 9 aprilie 2008 judecarea recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 155 1 C. proc. civ., întrucât intimata pârâtă Agenția Domeniilor Statului nu s-a conformat dispoziției instanței de la termenul din 30 ianuarie 2008 și nu și-a precizat poziția procesuală referitor la recursul declarat de pârâtă cu privire la imobilul în litigiu care a trecut în administrarea sa, deși a fost citată cu această mențiune. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, fixându-se termen pentru astăzi 8 septembrie 2010. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării recursurilor , în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 9 aprilie 2008, părțile au lăsat să treacă un interval de timp peste cel prevăzut de lege, de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării căii de atac. Cum dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. urmează a se constata perimarea cererii de recurs. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată se va respinge întrucât, astfel cum s-a arătat anterior și intimații intervenienți sunt culpabili pentru perimarea recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimate recursurile declarate de reclamantul C.A. și de pârâta D.S.V.P.S.A. Alba împotriva deciziei nr. 1241 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimații intervenienți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2010.