ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4699/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la 8 februarie 2005, pe rolul

Tribunalului Sibiu, reclamanta S.I.M. a chemat în judecată Primarul

Municipiului Sibiu, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:

- să fie anulată dispoziția nr. 47 din 5 ianuarie 2005 emisă

de pârât;

- să fie obligat acesta să emită o

nouă dispoziție pentru restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a

imobilului, teren și construcție, cu etaj, situat în Sibiu;

să se stabilească în sarcina

pârâtului obligarea la 3.000.000 lei per zi daune cominatorii de la rămânerea

definitivă a sentinței și până la emiterea dispoziției.

În motivarea contestației,

reclamanta a arătat că imobilul în litigiu, înscris în Cartea funciară, a

constituit proprietatea tabulară a bunicii sale V.M. și a fost naționalizat

abuziv, cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul 92/1950, în condițiile

în care titulara dreptului de proprietate era medic, deci exceptată de la

măsura respectivă.

S-a mai precizat care au fost

transmisiunile succesorale în cauză, contestatoarea justificându-și calitatea

de persoană îndreptățită precum și faptul că dosarul depus odată cu notificarea

este complet.

Prin întâmpinare, pârâtul a susținut

că notificarea nu a fost însoțită de actele doveditoare ale calității de

succesor, solicitând respingerea contestației.

Examinând probatoriile cu înscrisuri

administrate, Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 308 din 10 mai

2005, a admis contestația astfel cum a fost formulată.

Instanța a motivat pe larg că

reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală activă, fiind persoană

îndreptățită în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 să beneficieze de

măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ.

Pe de altă parte, s-a reținut că

dispozițiile H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 101/2001, referitoare la momentul depunerii înscrisurilor

doveditoare, derogă de la prevederile legale, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul, susținând în esență că înscrisurile depuse direct în

fața instanței nu pot fi luate în considerare, iar pe de altă parte, că greșit

a fost obligat la plata daunelor cominatorii.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1152 din 29 septembrie 2005 a respins apelul ca

nefondat, cu o motivare similară celei a instanței de fond.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând în esență că în aplicarea legii toate actele normative sunt

deopotrivă obligatorii, ele neputând fi interpretate ci doar aplicate.

Prin întâmpinare, intimata

contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul este neîntemeiat.

În mod corect ambele instanțe au

apreciat, prin examinarea dovezilor administrate, că reclamanta și-a dovedit

calitatea de persoană îndreptățită la restituire, fiind unica moștenitoare, ca

nepoată de fiică, a proprietarei tabulare.

Faptul că intimata contestatoare a

prezentat aceste dovezi complete în faza de judecată nu contravine prevederilor

Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 22, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 247/2005 prevăzând în mod expres că în faza contencioasă a procedurii

sunt aplicabile dispozițiile procesual civile.

În fine, instanțele au apreciat în

mod justificat că distincțiile prevăzute de H.G. nr. 498/2003 și care nu au

corespondent în Legea nr. 10/2001 nu pot prevala asupra actului normativ cu o

forță juridică superioară, a cărui punere în aplicare trebuie să o faciliteze.

În consecință, cum hotărârile

pronunțate în cauză, sunt legale și temeinice sub toate aspectele, recursul va

fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva deciziei civile nr.

1152 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2006.