ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1152/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 333

din 5 octombrie 2004 a Tribunalului Gorj, inculpatul B.P.F. a fost condamnat la

8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, tribunalul a

menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 19 februarie 2004 la zi și l-a obligat către partea civilă

C.D. la 20.000.000 lei despăgubiri civile și 20.000.000 lei daune morale precum

și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut în fapt următoarele:

La începutul lunii

septembrie 2003, mai multe persoane de cetățenie română, printre care și partea

vătămată C.D. și inculpatul B.P.F., s-au deplasat în Ungaria pentru a presta

diferite munci, stabilindu-se în localitatea Dabaș Sali. Zilnic erau

transportați pentru lucrări forestiere în localitatea Mende.

În ziua de 13 octombrie

2003, în timp ce se aflau la locul de muncă, inculpatul și partea vătămată s-au

certat, insultându-se și amenințându-se reciproc, această conduită având-o și

pe timpul transportului cu microbuzul, la întoarcerea spre comuna unde locuiau.

După ce a mers la gazda unde

locuia, inculpatul a intrat în locuința, unde se afla partea vătămată și a

lovit-o cu un cuțit în antebrațul mâinii drepte precum și în zona abdominală,

producându-i perforație de colon transvers, viața fiindu-i salvată, urmare

internării în spital și efectuării intervenției chirurgicale.

Prin decizia penală nr. 561

din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii

inculpatul B.P.F. a declarat recurs, susținând că fapta a fost comisă de mama

sa, solicitând astfel achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă,

temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc.

pen., de inculpat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare

juridică faptei penale comise.

În declarațiile date, partea

vătămată C.D. a susținut constant că în ziua respectivă, la locul de muncă

inculpatul a insultat-o și amenințat-o, iar după ce s-a întors la locuința de

reședință, inculpatul a lovit-o cu un cuțit în zona brațului drept și

abdominală, producându-i o plagă penetrantă, după care a fugit.

Declarațiile sale se

coroborează cu constatările din actul medico-legal, procesul-verbal de

recunoaștere din grup și declarațiile martorilor T.C., I.N. și I.M.M., care

atestă actele de violență ale inculpatului.

În declarațiile date,

inculpatul a susținut inițial că nu o cunoaște pe partea vătămată, după care a

revenit și a recunoscut că a avut cu aceasta la locul de muncă un conflict,

împrejurare în care s-au insultat reciproc.

Martorul T.C. a precizat că

după ce organele de poliție au început cercetările s-a dus la locuința unde se

afla inculpatul cu mama sa, fiindu-i permis să intre numai după ce inculpatul

s-a asigurat că nu este însoțit de vreo persoană, că a fost primit pe

întuneric, apoi inculpatul a întrebat dacă partea vătămată a murit și după ce

i-a spus că a fost transportată la spital, a dispărut, sustrăgându-se de la

urmărirea penală.

După darea în urmărire

generală inculpatul a fost prins și reținut la data de 18 februarie 2004.

Prin urmare, susținerile că

nu a comis fapta sunt combătute de probele administrate în cauză, sus-arătate.

Referitor la pedeapsa

aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol

social ridicat al infracțiunii comise și persoanei inculpatului (recidivist, cu

o conduită nesinceră în cursul procesului penal, s-a sustras de la urmărirea

penală) astfel că pedeapsa stabilită, este necesară pentru reeducarea sa și

prevenirea comiterii altor infracțiuni, nefiind cazul a mai fi redusă.

În consecință, urmează a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce

durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.F. împotriva deciziei penale nr.

561 din 20 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive a inculpatului de la 19 februarie 2004 la 16 februarie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2005.