ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2004

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 203 din 30 octombrie  2003 a Tribunalului Buzău, inculpatul

N.V. a

fost condamnat la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.  pentru tentativă la infracțiunea de omor

prevăzută de art. 20 raportat la art.174 C. pen.

A

fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen., menținută starea de

arest a inculpatului, computându-i-se durata  prevenției.

În

baza probelor administrate  prima instanță a reținut că în seara de 25

decembrie 2002, inculpatul i-a invitat  la locuința sa pe victimă și pe fratele

acesteia cu concubina lui,  pentru a sărbători  ziua de Crăciun împreună și cu

rudele lor.

La

un moment dat inculpatul și partea vătămată, care se aflau în stare  de

ebrietate, au purtat unele discuții contradictorii în urma cărora aceasta și

fratele ei au vrut să plece din locuință.

În

timp ce ei se îndreptau spre

ușă

, recurentul a luat

un cuțit și a lovit victima în spate, de două ori.  Aceasta a ripostat

lovindu-l cu pumnii și la un moment dat, fiind față în față, inculpatul a mai

lovit-o cu acel obiect în zona pieptului.

Încercând

să se apere cu brațul stâng spre piept, lama cuțitului a penetrat masa

musculară producându-i o plagă transfixiantă cu penetrarea arterei  humerale,

pentru care s-a intervenit urgent chirurgical astfel încât viața victimei a

fost salvată.

Certificatul

medico-legal atestă că leziunile suferite au fost produse  prin lovire cu un

corp înțepător-tăietor, pentru  vindecarea cărora au fost necesare 40-45 zile

îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.

Apelul

declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 567 din 17 decembrie 2003

a Curții de Apel

Ploiești

.

Împotriva

acestor soluții , inculpatul a declarat recurs.

Apărătorul

a criticat soluțiile sub aspectul temeiniciei  lor în ceea ce privește

individualizarea pedepsei.

Sub

acest aspect el a menționat că pedeapsa este exagerată, ea nereflectând corect

gradul de pericol social al faptei și  făptuitorului.

În

acest sens s-a susținut că, inițial,  inculpatul a fost agresat de victimă,

împrejurare care coroborată cu faptul că este  infractor primar și are în

întreținere trei copii minori sunt motive pentru admiterea recursului declarat,

casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul

nu este fondat.

Analizând

hotărârile pronunțate se constată că ele sunt temeinice sub aspectul

individualizării pedepsei.

Astfel,

la stabilirea și aplicarea ei , instanțele au avut în vedere pericolul social

sporit al faptei săvârșite determinat de natura ei, de obiectul folosit apt de

a ucide, de intensitatea și locul unde

loviturile

au fost aplicate , de leziunile produse (secționarea arterei humerale) precum

și de numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării.

Ca

atare, instanțele respectând dispozițiile art. 72 C. pen. referitoare la

criteriile de individualizare  a pedepsei , există garanția că scopul educativ

și de  prevenire generală  prevăzut de art. 52 C. pen. va fi realizat datorită

cuantumului pedepsei așa cum a fost stabilit astfel încât nu este cazul să fie

redus.

Susținerea

recurentului că inițial el a fost cel agresat de victimă nu este întemeiată ,

din probele administrate, nerezultând o asemenea situație, și ca atare

instanța  o respinge.

În

consecință, recursul urmează să fie respins.

Întrucât

inculpatul a fost judecat în stare de arest , urmează ca din pedeapsa aplicată

să se compute durata prevenției.

Cheltuielile efectuate de

stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului

din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite

de către recurent.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul  declarat de inculpatul N.V. împotriva  decizei nr. 567

din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel

Ploiești

, ca

nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive

de la 23 aprilie 2003, la zi.

Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei  în care se

include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.