ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1130/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 203 din 30 octombrie 2003 a Tribunalului Buzău, inculpatul N.V. a fost condamnat la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art.174 C. pen. A fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen., menținută starea de arest a inculpatului, computându-i-se durata prevenției. În baza probelor administrate prima instanță a reținut că în seara de 25 decembrie 2002, inculpatul i-a invitat la locuința sa pe victimă și pe fratele acesteia cu concubina lui, pentru a sărbători ziua de Crăciun împreună și cu rudele lor.

La un moment dat inculpatul și partea vătămată, care se aflau în stare de ebrietate, au purtat unele discuții contradictorii în urma cărora aceasta și fratele ei au vrut să plece din locuință. În timp ce ei se îndreptau spre ușă , recurentul a luat un cuțit și a lovit victima în spate, de două ori. Aceasta a ripostat lovindu-l cu pumnii și la un moment dat, fiind față în față, inculpatul a mai lovit-o cu acel obiect în zona pieptului. Încercând să se apere cu brațul stâng spre piept, lama cuțitului a penetrat masa musculară producându-i o plagă transfixiantă cu penetrarea arterei humerale, pentru care s-a intervenit urgent chirurgical astfel încât viața victimei a fost salvată. Certificatul medico-legal atestă că leziunile suferite au fost produse prin lovire cu un corp înțepător-tăietor, pentru vindecarea cărora au fost necesare 40-45 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 567 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești . Împotriva acestor soluții , inculpatul a declarat recurs. Apărătorul a criticat soluțiile sub aspectul temeiniciei lor în ceea ce privește individualizarea pedepsei. Sub acest aspect el a menționat că pedeapsa este exagerată, ea nereflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului. În acest sens s-a susținut că, inițial, inculpatul a fost agresat de victimă, împrejurare care coroborată cu faptul că este infractor primar și are în întreținere trei copii minori sunt motive pentru admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate se constată că ele sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei. Astfel, la stabilirea și aplicarea ei , instanțele au avut în vedere pericolul social sporit al faptei săvârșite determinat de natura ei, de obiectul folosit apt de a ucide, de intensitatea și locul unde loviturile au fost aplicate , de leziunile produse (secționarea arterei humerale) precum și de numărul de îngrijiri medicale necesare vindecării. Ca atare, instanțele respectând dispozițiile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile de individualizare a pedepsei , există garanția că scopul educativ și de prevenire generală prevăzut de art. 52 C. pen. va fi realizat datorită cuantumului pedepsei așa cum a fost stabilit astfel încât nu este cazul să fie redus.

Susținerea recurentului că inițial el a fost cel agresat de victimă nu este întemeiată , din probele administrate, nerezultând o asemenea situație, și ca atare instanța o respinge. În consecință, recursul urmează să fie respins. Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest , urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata prevenției. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva decizei nr. 567 din 17 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești , ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 23 aprilie 2003, la zi. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.